8,902 matches
-
Mary Douglas, Keith Hart) a stabilit un dialog real între două discipline cu presupoziții, metode de cercetare și implicații practice foarte diferite. Antropologii nu pot asimila ușor modelele economiștilor; pe lângă aceasta, ei nu sunt de acord cu presupozițiile universaliste ale economiștilor despre natura umană ca fiind orietată spre maximizare, profit și individualism. Economiștii, pe de altă parte, găsesc relativ inutil particularismul studiilor de caz și exagerat principiul relativismului cultural potrivit căruia economia poate diferi enorm în culturi diferite. Aceast dialog urmează
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cu presupoziții, metode de cercetare și implicații practice foarte diferite. Antropologii nu pot asimila ușor modelele economiștilor; pe lângă aceasta, ei nu sunt de acord cu presupozițiile universaliste ale economiștilor despre natura umană ca fiind orietată spre maximizare, profit și individualism. Economiștii, pe de altă parte, găsesc relativ inutil particularismul studiilor de caz și exagerat principiul relativismului cultural potrivit căruia economia poate diferi enorm în culturi diferite. Aceast dialog urmează o serie de conferințe ținute de alți antropologi, de asemenea foarte cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de cultură și de norme din interiorul comunității care reduc motivația mobilității și a spiritului antreprenorial; 3) oamenii trebuie să fie reeducați pentru a accepta comportamente „moderne” (acumulare individuală, atitudine pozitivă față de risc, mobilitate geografică etc). Un alt mod al economiștilor și al practicienilor industriei de dezvoltare de a privi cultura, este că aceasta e o variabilă reziduală. Avem, astfel, de-a face cu „cultura neacțiunii”, „cultura acțiunii”, „cultura pesimismului”, „cultura optimismului” etc. Exemplele se pot multiplica la nesfârșit: ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
noile resurse de apă și ezitanți să treacă la agricultură, beduinii găseau, de asemenea, că localitățile ce li se propuneau sunt prea mari față de cele cu care erau obișnuiți. Dialoguri interdisciplinare și practica antropologică Atunci când proiectele de dezvoltare dau greș, economiștii de obicei atribuie cauzele eșecului calculelor tehnice eronate aplicate la presupoziții fundamental corecte, mai degrabă decât lipsei unei perspective culturale. Potrivit lui Kottak, uneori ei ignoră consilierea preliminară asupra compatibilității, din cauza faptului că aceasta presupune o componentă de cercetare de teren
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de proiecte. Potrivit lui Allen Hoben (1982) rolul antropologului pare să fie limitat la dimensiunea compatibilizării relației dintre scopuri și mijloace, mai degrabă decât la stabilirea scopurilor, lucru care rămâne, de cele mai multe ori, în zona de expertiză (și de putere) a economiștilor. Totuși, antropologii pot contribui la planificarea și elaborarea unor politici relevante pentru populațiile-țintă prin câteva activități. Una dintre ele este chiar îmbunătățirea planificării, prin oferirea unei perspective de la „firul ierbii”. Proiecte de dezvoltare identice vor avea rezultate diferite în funcție de diferențele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pe o antropologie negativă (oamenii nu „știu”, nu „înțeleg”, nu își schimbă „mentalitatea”). Rezultat al unei cercetări de teren ce a avut loc între 1990 și 2001, studiul este bazat pe modalitățile concrete în care oamenii își trăiesc viața. Spre deosebire de economiști și juriști, Verdery insistă că proprietatea poate fi înțeleasă doar dacă știm cu exactitate cum e folosit pământul și din ce motive (de multe ori extra-economice) este valorizat. Studiul descrie pe larg procesul de decolectivizare început în 1991, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
niveluri, mai mult sau mai puțin instituționalizate, mai vaste ori mai restrânse. Folosind alți termeni, în teoretizările menționate mai sus - participare politică, apartenență asociativă sau implicare comunitară - problema comună este cea a implicării voluntare a indivizilor în furnizarea a ceea ce economiștii numesc bunuri publice. Printr-o astfel de abordare, putem încadra problematica generală a participării în matricea conceptuală a acțiunii colective. Problema fundamentală a acțiunii colective, așa cum a fost ea formulată inițial de Olson (1966), este realizarea unui nivel satisfăcător de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
economice. Un alt exemplu notabil îl reprezintă raportul Social Indicators - (1966 autori: B. Gross și A. Biderman: editor R. Bauer), lucrare care are la bază activitatea Comisiei NASA privind efectele zborurilor cosmice asupra calității vieții. O serie de sociologi și economiști au fost implicați în lucrări de acest tip: D. Bell, The Idea of Social Report; O. Mancur, The Plan and Purpose at Social Report (1969); O.D. Duncan, Toward Social Reporting (1969). Multă vreme indicatorii dezvoltării au măsurat creșterea economică
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
referă la elaborarea unor indici care vizează accesul la tehnologiile comunicațiilor și informațiilor, nivelul progresului tehnologic și capacitatea unei țări de a fi participant la „era rețelelor” („Technology Achievement Index”, introdus în Human Development Report, UNDP, 2001; „E-readiness Index”, The Economist Intelligence Unit, 2000). Abordarea dezvoltării sociale prin intermediul indicilor a fost criticată (Atkinson et al., 2002), iar alternativ sunt utilizate seturi de indicatori relevanți pe dimensiuni ale dezvoltării. Dintre obiecțiile apărute, menționăm: eterogenitatea dimensiunilor, selecția indicatorilor în urma unor opțiuni metodologice conjuncturale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
countries.</keyword><keyword>Developing countries Economic policy.</keyword></keywords><dates><year>1992</year></dates><pub-location>New York</pub-location><publisher>Praeger</publisher><isbn>027594025X (alk. paper)</isbn><call-num>Regenstein Regenstein, Stacks HB98.2.G650 1992</call-num><urls></urls></record></Cite></EndNote>(1992), economiștii au persistat prea multă vreme în „obsesia” lor pentru PIB ca măsură a dezvoltării. După cum o dovedesc și studiile reunite în Raportul de la Caracas ADDIN EN.CITE <EndNote><Cite ExcludeAuth="1"><Year>1990</Year><RecNum>38</RecNum><record><rec-number>38
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
precum infrastructura, calitatea locuirii și nivelul de trai în general, cât și elemente spirituale precum educația, libertatea de exprimare și de manifestare culturală. Poate aceste lucruri nu au fost mai bine sintetizate decât în noțiunea de dezvoltare umană, introdusă de economistul Amartya Sen, laureat al premiului Nobel pentru economie, în strânsă legătură cu conceptul său de capabilitate. Mahbub un Haq, economist pakistanez, a elaborat acest concept încorporându-l în construcția Indicelui Dezvoltării Umane (IDU), al cărui părinte a fost. „Dezvoltarea umană
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de manifestare culturală. Poate aceste lucruri nu au fost mai bine sintetizate decât în noțiunea de dezvoltare umană, introdusă de economistul Amartya Sen, laureat al premiului Nobel pentru economie, în strânsă legătură cu conceptul său de capabilitate. Mahbub un Haq, economist pakistanez, a elaborat acest concept încorporându-l în construcția Indicelui Dezvoltării Umane (IDU), al cărui părinte a fost. „Dezvoltarea umană” spune el, „poate fi deci definită ca un proces de lărgire a capacității de opțiune a oamenilor. Alegerile pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pildă, Sandu, 1999). Desigur că SUA, care au produs și cele mai multe abordări în domeniu, au constituit un laborator de testare pentru astfel de indici, propuși mai ales de organizații nonguvernamentale, începând cu Measure of Economic Welfare (MEW), dezvoltat de doi economiști de la Universitatea din Yale în 1970, și continuând cu Genuine Progress Indicator (GPI), elaborat de think-tank-ul Redefining Progress, considerat a fi una dintre abordările cu cea mai rapidă ascensiune ADDIN EN.CITE <EndNote><Cite><Author>Sharpe</Author><Year>2005</Year
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acum destule confuzii ca să nu ținem seama de ea măcar de acum încolo. Este nedrept pentru mulți intelectuali est-europeni să îl considere pe Kornai drept purtătorul de cuvânt al întregii categorii sociale. Dar ideile sale au fost împărtășite de mulți economiști și intelectuali est-europeni (și occidentali), chiar dacă nu au fost neapărat inspirate din lucrările acestuia. Probabil cel mai celebru reprezentant al acestei categorii este Ion Țiriac, un fost mare tenisman român, care s-a bucurat de o popularitate uriașă în primii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
State College și Johns Hopkins School of Advanced International Studies și-a luat masteratul la această din urmă Academie de Studii Internaționale. A publicat, printre altele, în "Magazin istoric" și "East European Quarterly". În ultimii nouă ani a servit ca economist la Banca Mondială, actualmente reprezentînd acest organism în Ungaria. VALERIU FLORIN DOBRINESCU și KURT W. TREPTOW Cuvînt înainte Mai întîi, cîteva cuvinte despre structura cărții. După o prezentare sumară a relațiilor între români și forțele aliate din perioada 1940-1947, cartea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
țărilor-satelit suferea încă de pe urma războiului și Uniunea Sovietică nu era capabilă să livreze acestor state produsele necesare, căci nu le mai putea importa din Occident 581. La București, românii citau din recentele observații ale lui Hilary Minc, important teoretician și economist polonez. În articolul publicat în noiembrie 1949, în "Cominform Journal", Minc arăta că scopul comerțului exterior este acela de a face ca fiecare din țările est-europene să fie "mai independentă de economia capitalistă" și de a-i accelera dezvoltarea socialistă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
liderul român a arătat că Moscova sprijină planul și că a acceptat să ajute România să construiască la Galați o oțelărie care să producă 4 milioane de tone de oțel pe an. Această declarație i-a luat prin surprindere pe economiștii sovietici 947. Nu există nici o dovadă că Hrușciov ar fi acceptat să acorde acest ajutor. Și dacă, într-adevăr, nu și-a luat acest angajament, înseamnă că Gheorghiu-Dej se hotărîse să profite de conflictul chino-sovietic și să determine Moscova să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Viața economică", principalul ziar economic al României, a publicat un articol intitulat Concepții contrare principiilor de bază ale relațiilor economice dintre statele socialiste. Tratatul de 12.000 de cuvinte era o polemică "suprasaturată de un sarcasm violent și jignitor" la adresa economiștilor sovietici și în special a geografului E.B. Valev. În februarie, Valev publicase în ziarul "Vestnik" al Universității din Moscova un articol intitulat Probleme ale dezvoltării economice cu regiunile de deltă din România, Bulgaria și URSS1120. Valev propunea crearea unui "complex
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
atac românesc i-a șocat pe sovietici. Kremlinul nu dorea, totuși, să îndepărteze și mai mult România, mai ales după succesul negocierilor de la Washington. Ca urmare, pe 3 iulie, "Izvestia" a publicat un articol scris de domnul Bogomolov, unul din economiștii sovietici de frunte ai CAER, care repudia articolul lui Valev. Bogomolov scria că teoria lui Valev "era fundamental greșită și nu era în spiritul politicii comuniste sovietice"1124. La două săptămîni după aceea, "Revista marxistă internațională" a publicat Declarația PMR
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
societatea să-și reverse mai repede belșugul.1210" În următoarele luni, Ceaușescu a continuat politica de tous azimuts a lui Gheorghiu-Dej. Imaginea lui Ceaușescu reflectată de presa occidentală s-a îmbunătățit simțitor. "Christian Science Monitor" îl numea "acrobat politic", "The Economist" îl descria ca pe un "de Gaulle al Europei de Est". 1211 La începutul anului 1967, el s-a rupt de politica blocului de Est și, pe 31 ianuarie, a recunoscut Bonnul. Pe parcurs, Germania Federală a renunțat la doctrina
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
insistent ca țările comuniste să beneficieze de "Clauza națiunii celei mai favorizate" și de credite Eximbank 1396. Ideea nu a fost susținută, însă, de Peter Flanigan, consilierul economic al președintelui. Pe 28 octombrie, el i-a scris lui Fred Bergsten, economist al CSN, că, în principiu, ar fi de dorit să se reducă barierele comerciale impuse lumii comuniste, dar, practic, aceasta n-ar fi o mișcare prea bună. Țările comuniste aveau nevoie de credite străine pentru comerț și, în consecință, majoritatea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Consultanți Economici ai Președintelui, de la Washington. Ioniță voia să știe dacă se putea stabili o întrevedere pentru primăvară, între membrii Consiliului Economic al României și cei ai Consiliului de Consultanți Economici. Președintele consiliului român era profesorul Manea Mănescu, un distins economist și o persoană apropiată lui Ceaușescu 1401. Pe 22 decembrie, Bogdan și-a reînnoit cererea către Helmut Sonnenfeldt, din Consiliul Securității Naționale, adăugînd că s-ar putea face un schimb de vizite între cele două consilii economice, în spiritul recentului
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
că trebuiau prezentate Congresului o serie de măsuri îndrăznețe, dar mai greu era de hotărît cînd trebuia făcut acest lucru: în 1972 sau, avînd în vedere alegerile, în 1973? Pe 20 decembrie, Peterson s-a întîlnit cu un grup de economiști, dintre care cei mai mulți fuseseră consultanți ai diferitelor agenții economice guvernamentale. Toți erau de acord cu necesitatea unui program nou și îndrăzneț, dar șapte din cei doisprezece erau sceptici privind șansele ca acesta să fie adoptat în 1972. Era nevoie de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
lui Nixon erau vizita la Beijing și întrunirea la nivel înalt de la Moscova, ca să nu mai vorbim despre realegerea pentru un nou mandat 1483. Între timp, Consiliul de Consultanți Economici acceptase o întîlnire cu Mănescu 1484. Bogdan voia, totuși, ca economistul român să discute cu președintele 1485. Spera ca, în urma unei conversații directe, Nixon să accepte să-l cheme pe Mills, pentru a-i cere să aducă în discuție proiectul de lege Mondale-Brooke la Camera Reprezentanților. Deși Nixon declarase în mod
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în 1980 la aproximativ 500 milioane anual, între 1983 și 19862532. Reclama și bunăvoința nu puteau șterge, însă, conștiința din ce în ce mai acută a indiferenței cu care erau tratate drepturile omului în România. La începutul anului 1989, se puteau citi în "The Economist" următoarele: "dacă regimul comunist are un împărat diabolic, atunci acesta este Nicolae Ceaușescu"2533. Această imagine, la care se adăuga încercarea reușită a Bucureștiului de a-și reduce dependența față de importuri au determinat un declin semnificativ al comerțului româno- american
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]