10,806 matches
-
lui, "Pravda" s-a situat în opoziția de "stânga" față de Guvernul provizoriu care se formase după victoria revoluției. La revenirea lui Stalin în capitală, linia politică stabilită de Molotov a fost schimbată radical. În cele din urmă, la revenirea din exil a liderului necontestat al partidului, Lenin, Stalin a fost dat la o parte și linia politică a ziarului a fost restaurată. În ciuda acestui fapt, Molotov a devenit protejatul lui Stalin, alături de care și-a câștigat puterea, (ca și capacitatea de
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
potrivit unei mărturii documentate din partea șefului NKVD-ului, Lavrenti Beria. Descoperirea de către naziști în 1943 a uneia dintre gropile comune, după ce armata germană ocupase în 1941 zona respectivă a precipitat ruperea relațiilor diplomatice dintre Uniunea Sovietică și guvernul polonez în exil de la Londra. Deși, chiar înaintea prăbușirii URSS-ului, autoritățile rusești au recunoscut rolul sovieticilor în masacru (procuratura militară sovietică a început ancheta în 1989), există anumite resentimente în Rusia în legătură cu aceste probleme, guvernele rusești succesive refuzând să numească masacrele crime
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
din corpul ofițerilor polonezi. Numai 395 de prizonieri au scăpat de la moarte. Ei au fost duși în lagărele Iuhnov și Griazoveț. Aceștia au fost singurii supraviețuitori. Descoperirea victimelor masacrului a precipitat ruperea relațiilor dintre Uniunea Sovietică și guvernul polonez în exil din Londra, în 1943. Sovieticii au negat orice acuzație făcută pe tema masacrelor de la Katyń până în 1990, când URSS-ul a admis că NKVD-ul este responsabil atât pentru asasinate cât și pentru mușamalizarea acestora. Încă din 19 septembrie 1939
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
mâinile legate la spate au fost duși la groapa comună și au fost împușcați în gât. Soarta prizonierilor de război polonezi a fost discutată la scurtă vreme după ce naziștii au invadat Uniunea Sovietică în iunie 1941, când guvernul polonez în exil (aflat la Londra) și guvernul sovietic au căzut de acord să coopereze în lupta împotriva germanilor, urmând să se formeze pe teritoriul sovietic o armată poloneză. Când generalul polonez Władysław Anders a început să organizeze această armată, el a cerut
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
Internaționale făcute la groapa comună de la Katyń au adus foarte rapid dovezi de netăgăduit că masacrul a avut loc la începutul anului 1940, când zona se mai afla încă sub controlul guvernului sovietic. În aprilie 1943, când guvernul polonez în exil condus de generalul Władysław Sikorski a insistat să aducă această problemă la masa negocierilor cu sovieticii și să se inițieze o nouă investigație a Crucii Roșii Internaționale , Stalin s-a folosit de „afirmațiile neadevărate” despre masacrul de la Katyń ca pretext
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
a ziarului "“Steagul roșu”" din București, cu poezia Trei focuri, publicată sub numele Gheorghe Băjenaru, iar primele poezii i-au apărut în 1975, în revistă "“Luceafărul”", a Uniunii Scriitorilor. În Statele Unite (1989), semnând , debutează cu un ciclu de poezii din exil la pagina literară a ziarului "“The Christian Science Monitor”," din 19 sept., 1989, Boston, Massachusetts. În America, din 1983, a lucrat ca cercetător în redacția ziarului de circulație mondială - "The Christian Science Monitor," în Departamentul de traduceri (unde a tradus
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
baza unui contract încheiat cu editură "Mary Baker Eddy" traduce articole și documente cu caracter religios. Începând din anul 1988, publică frecvent, pentru o perioadă de timp, în ziarul "“The Christian Science Monitor"”, un serial de eseuri intitulat “"Scrisori din exil"” și poezii scrise în anii de exil. Imediat după revoluția din decembrie 1989, în anul 1990, la sugestia lui George Băjenaru, în ziua de 24 Ianuarie, ziarul "The Christian Science Monitor" a dedicat României o rubrică în limba engleză, conținând
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
Baker Eddy" traduce articole și documente cu caracter religios. Începând din anul 1988, publică frecvent, pentru o perioadă de timp, în ziarul "“The Christian Science Monitor"”, un serial de eseuri intitulat “"Scrisori din exil"” și poezii scrise în anii de exil. Imediat după revoluția din decembrie 1989, în anul 1990, la sugestia lui George Băjenaru, în ziua de 24 Ianuarie, ziarul "The Christian Science Monitor" a dedicat României o rubrică în limba engleză, conținând poezia "Hora Unirii" de Vasile Alecsandri, în
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
Jeremt P.Tarcher, California, 1991, "Beyond the Stars" și" Best Poems Of the 90's", The Național Library of Poetry, UȘA, 1995, precum și în revistă “"96 Inc"” a scriitorilor din Boston. Din 1988 începe colaborarea la unele publicații românești din exil, cum ar fi "Lumea Liberă", "Românul liber", "Cuvântul Românesc", și altele, cu poezii, povestiri, comentarii literare. Multe dintre poezii i-au fost traduse de fiica sa, Cătălina Băjenaru și de cunoscutul traducător american, Leonard Nathan, autor al unor traduceri din
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
Editura Jeremy P. Tarcher Inc., Los Angeles, California, 1991; Ronald Bogue, profesor, "University of Georgia", în "ARA Journal" nr.19, Davis, California, 1994; Lucian Chișu, critic literar, în cuvântul rostit la recepția de lansare a cărții de eseuri “"Cititor în exilul creator"” și a cărții de eseuri “"Evaziuni creatoare"” de la Librăria “Noi” din București, în 2001 și, respectiv, 2004; Nicolae Iliescu, profesor, "Harvard University", în prefață cărții “"În umbră nimănui"” (Poezii, fabule, proza), Ed. Libertatea, New York; Dumitru Ichim, poet și eseist
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
nimănui"” (Poezii, fabule, proza), Ed. Libertatea, New York; Dumitru Ichim, poet și eseist, în revistă "“Cuvântul Românesc"”, februarie 1994, Hamilton, Canada; Gheorghe Istrate, poet și editor, Editura Danubius, București, în cuvântul rostit cu prilejul recepției de lansare a cărții “"Cititor în exilul creator”," de la Librăria ” Noi”, 2001 și respectiv 2004; Ilie Traian, scriitor și editor, în revistă “"Curierul românesc"” din 2001; Valentin Buzlea, publicist, în revistă “"Al cincilea anotimp"”, Oradea; Nicolae Rata - Dumitriu, Lector universitar, "Catedră de teoria literaturii", Universitatea București; Cătălin
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
finala Cupei României (pierdută în fața echipei Steaua București cu 0-3). Deceniul nouă al veacului trecut a reprezentat perioada cea mai fastă a clubului studentesc. În primul rând Sportul Studențesc și-a construit propriul stadion în Regie, după ani întregi de exil forțat pe Republicii și în Ghencea. Echipa a atins apoi performanțe extraordinare (locul III în 1982-'83 și locul II în ediția 1985-'86), dar mai ales pentru că acum tricoul „alb-negru” era îmbrăcat de vedete ca Marcel Coraș, Mircea Sandu
FC Sportul Studențesc București () [Corola-website/Science/299068_a_300397]
-
În aprilie 1945, atât Churchill, cât și noul Președinte al Statelor Unite, Harry S. Truman, s-au opus, printre altele, deciziei sovieticilor de a instala Comitetu Național de Eliberare Polonez (Guvernul de la Lublin), rivalul controlat de sovietici al guvernului polonez în exil, ale cărui relații cu sovieticii au fost întrerupte. După victoria Aliaților din mai 1945, sovieticii au ocupat, efectiv, Europa de Est, în timp ce puternice forțe militare americane și occidentale aliate au rămas în Europa de Vest. În zonele aliate de ocupație din Germania, Uniunea Sovietică
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
populație, după China și Imperiul Britanic. Asemenea altor imperii, avea o gamă largă în termeni economici, etnici, și religioși. Conținea numeroase elemente disidente, ceea ce ducea, uneori, la revolte și asasinate; fiind urmăriți îndeaproape de poliția secretă, mulți erau trimiși în exil, în Siberia. Economic, imperiul era, în mare parte, rural, productivitatea fiind joasă în rândul șerbilor, până la eliberarea lor din 1861. Economia era ușor industrializată cu ajutorul investitorilor străini în domeniul căilor ferate și fabricilor. Statul era controlat de o nobilitate numită
Imperiul Rus () [Corola-website/Science/299140_a_300469]
-
al drepturilor Bisericii ortodoxe și a poporului român, dar mai ales din pricina atitudinii sale fățiș antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic și condamnat la exil pe viață în mănăstirea "Sfânta Ecaterina" din Muntele Sinai. În drum spre locul exilului, a fost ucis de ostașii turci și trupul aruncat undeva în râul Marița sau în Tungea, dincolo de Adrianopol. Abia după 250 de ani, în 1966, Patriarhia
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
fățiș antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic și condamnat la exil pe viață în mănăstirea "Sfânta Ecaterina" din Muntele Sinai. În drum spre locul exilului, a fost ucis de ostașii turci și trupul aruncat undeva în râul Marița sau în Tungea, dincolo de Adrianopol. Abia după 250 de ani, în 1966, Patriarhia Ecumenică a ridicat această nedreaptă caterisire și a fost reabilitat. Antim Ivireanul a fost
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
în 1941 atașat cultural la legația română din Bratislava, rechemat în același an în țară. Devine violonist la Teatrul Național din București. În 1946 devine consul la Oslo dar în 1947 nu se mai întoarce în țară. Se refugiază în exil stabilindu-se în capitala statului Peru, Lima, unde devine membru al orchestrei simfonice. În ultimii ani au apărut date noi despre cariera diplomatului Cugler, începută în 1927, după încheierea studiilor de drept la Universitatea din București, și terminată în noiembrie
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
Ulrica (în actele românești: Ulla Gerda Lizinca Matilda Dyrssen, de naționalitate suedeză, fiica unui fost atașat militar și nepoata amiralului-comandant al Marinei Regale Suedeze), cu care s-a căsătorit în noiembrie 1937 la București. După demisia din diplomație a urmat exilul, consumat peste Ocean, în Peru, unde și-a cîștigat existența ca angajat al unei societăți comerciale (în cursul zilei) și ca prim-violonist al Filarmonicii din Lima (în restul timpului). A publicat "Cartea de bucate" o serie de așa-zise
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
cu surdină", "Costițe sultanine", "Țipar cu mătănii" și altele. Aici în Peru, l-au descoperit și vizitat principalii agitatori și suporteri internaționali ai literaturii sale: Ștefan Baciu, "editorul" din Honolulu, Mircea Popescu, secretarul general al Revistei Scriitorilor Români, (tipărită în exil, la Roma) venit din Italia să se convingă că omul există, sau poetul Nicolae Petra, din Mexic, hotărît să-i editeze întreaga operă. "Cartea de bucate" a fost republicată în Revista Scriitorilor Români. Amintirile primilor doi, publicate în volumul Praful
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
câteva decenii subiectul unor dezbateri locale, interne (pentru Ucraina) și internaționale extrem de delicate. După desființarea URSS, Crimeea a devenit parte din noul stat independent, Ucraina. Fiind o peninsulă, industria navală a crescut încet. Totodată, tătarii crimeeni s-au întors din exil și s-au restabilit în Crimeea. Pe 5 mai 1992 a fost creat propriul guvern al Republicii Crimeea, în următoarea zi fiind creată și constituția. Pe 19 mai Crimeea a acceptat să facă parte din Ucraina și a renunțat la
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
în baza articolului 209 CP, ulterior 167, a peste 20 de intelectuali, printre care Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, profesoara, Dumitru Banu, ziarist, Ion Caraion, poet, pentru difuzarea de "înscrisuri dușmănoase": poeme sosite din străinătate, scrisori etc. Va relata experiență de închisoare, din exilul lui de mai tarziu, Ion Caraion. 1 martie 1960 - Sentința în procesul Noica-Pillat, judecat de Regiunea a II-a Militară București, în care principalele capete de acuzare fuseseră legate de producerea și răspândirea a ceea ce ulterior s-a numit samizdat
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
de acuzare fuseseră legate de producerea și răspândirea a ceea ce ulterior s-a numit samizdat (Povestiri despre om, eseu filozofic de Constantin Noica, și „Așteptând ceasul de apoi“, român al lui Dinu Pillat) și a scrierilor dușmănoase ale românilor din exil Emil Cioran, Mircea Eliade, Vintilă Horia etc. Condamnările celor 23 de inculpați au mers de la 7 ani la 25 de ani de temnița. Unii dintre cei condamnați vor scrie ulterior lucrări de sertar, relatând experiență carcerala și publicate după 1989
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
(nume real: Maria-Ioana Cantacuzino, n. 21 aprilie 1936, România - d. 23 iulie 2014, Maignelay-Montigny, Franța) a fost o scriitoare și fostă deținută politică, aflată în exil în Franța, unde a locuit din anii 1980 până la deces. este pseudonimul literar al Mariei-Ioana Cantacuzino, fiica aviatorului Constantin "Bâzu" Cantacuzino și a Ancăi Diamandi. Era nepoata prin alianță a lui George Enescu și a fost legatara sa testamentară. Soția
Oana Orlea () [Corola-website/Science/299208_a_300537]
-
nulă, fiind smulsă prin amenințare cu forța și șantaj. Ca urmare a acestei declarații, guvernul comunist le-a retras atât lui, cât și membrilor Familiei Regale, cetățenia română. Căsătoria Principesei Ana de Bourbon-Parma cu Regele Mihai a avut loc în exil, în iunie 1948, la Atena. Fiind de religie catolică, Principesa Ana avea nevoie de o dispensă papală pentru a se căsători cu regele României, care era creștin-ortodox. La acel moment o astfel de dispensă era considerată normală numai dacă soțul
Ana, Principesă de Bourbon-Parma () [Corola-website/Science/299211_a_300540]
-
închisoare. I se confiscă și averea, astfel încât soția și copilul rămân fără frigider, aragaz și alte bunuri de strictă folosință. Prin executarea pedepsei s-a urmărit o nouă reeducare a sa. Acest fapt a determinat un val de proteste din partea exilului românesc. În ajutorul său se ridică intelectualii din exil: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma. A fost mai întâi internat la secția de psihiatrie a penitenciarului Jilava. Ulterior a fost transferat la penitenciarul Aiud, unde a
Gheorghe Calciu-Dumitreasa () [Corola-website/Science/299213_a_300542]