9,707 matches
-
La 3 august 1949, la Innsbruck, Don Jaime s-a recăsătorit civil cu cântăreața divorțata Charlotte Luise Auguste Tiedemann (1919-1979), fiica lui Otto Eugen Tiedemann și a soție lui, Luise Klein. Totuși, în ochii Bisericii Româno Catolice și a legitimiștilor francezi, Emmanuella de Dampierre Ruspoli a rămas întotdeauna soția lui. Din a doua căsătorie nu au rezultat copii. Prima lui soție s-a recăsătorit la 21 noiembrie 1949 cu Antonio Sozzani (1918-2007); nu au avut copii. La 6 decembrie 1949, Don
Infantele Jaime, Duce de Segovia () [Corola-website/Science/322165_a_323494]
-
într-un stadiu târziu al istoriei, a făcut din palatul de Monaco unul dintre cele mai neobișnuite din Europa. În mod ironic, cănd fortificațiile lui au fost în sfârșit destinse, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost cucerit de către francezi și lăsat fără bogățiile sale, si a căzut în declin, în timp ce familia Grimaldi a fost exilata pentru o perioadă de peste 20 de ani. Felul în care familia Grimaldi a ocupat acest palat a fost de asemenea ceva neobișnuit. Spre deosebire de celelalte
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
crea o atmosferă mai luminoasă de palat Renascentist. La secolului XVII începutul secolului XVIII, timp ce Monaco considerat oficial un independent, realitate provincie a Franței. Conducătorii petreceau mult timp la curtea Franței, acest fel semănând cu niste conducători absenți aristocrații francezi. Mirajul Versaille-ului a fost decât propriei . Honoré al II-lea a fost urmat de către nepotul , prințul Louis . Noul a avut o personalitate -a petrecut mult timp cu lui la curtea , unde se de distincție de a fi amândoi de străini
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
sudul Yemenului. În cele din urmă, mareșalu Allenby, în conformitate cu prevederile acordului secret Sykes-Picot dintre Regatul Unit și Franța, au acceptat ca administrația arabă să poată funcționa doar în regiunile răsăritene ale Siriei. Palestina, (zona sudică) era rezervată britanicilor, iar Libanul francezilor. Ca urmare, trupele franceze au debarcat la Beirut și au ocupat întregul litoral libanez până la Naqoura (zona vestică), înlocuind trupele britanice. Imediat după debarcare, francezii au dizolvat administrația arabă din regiune. Francezii au cerut impunerea completă a acordului Sykes-Picot și
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
funcționa doar în regiunile răsăritene ale Siriei. Palestina, (zona sudică) era rezervată britanicilor, iar Libanul francezilor. Ca urmare, trupele franceze au debarcat la Beirut și au ocupat întregul litoral libanez până la Naqoura (zona vestică), înlocuind trupele britanice. Imediat după debarcare, francezii au dizolvat administrația arabă din regiune. Francezii au cerut impunerea completă a acordului Sykes-Picot și trecerea Siriei sub controlul lor. pe 26 noiembrie 1919, britanicii s-au retras din Damasc pentru ca să nu izbucnească conflicte cu foștii aliați. Astfel, britanicii i-
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
Palestina, (zona sudică) era rezervată britanicilor, iar Libanul francezilor. Ca urmare, trupele franceze au debarcat la Beirut și au ocupat întregul litoral libanez până la Naqoura (zona vestică), înlocuind trupele britanice. Imediat după debarcare, francezii au dizolvat administrația arabă din regiune. Francezii au cerut impunerea completă a acordului Sykes-Picot și trecerea Siriei sub controlul lor. pe 26 noiembrie 1919, britanicii s-au retras din Damasc pentru ca să nu izbucnească conflicte cu foștii aliați. Astfel, britanicii i-au lăsat pe arabi să se descurce
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
ultimatum, cerându-i să se coopereze sau să abdice. Faisal și-a dat seama de că balanța puterii îi este puternic defavorabilă și a decis să coopereze. Tânărul său ministru de război, Yusuf al-Azmah, a refuzat însă să accepte condițiile francezilor și și-a condus tânăra armată în scurtul război franco-sirian. Francezii i-au înfrânt pe sirieni în bătălia de la Maysaloun. Generalul francez Mariano Goybet a ieșit victorios după o luptă care a ținut mai puțin de o zi, iar Yusuf
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
a dat seama de că balanța puterii îi este puternic defavorabilă și a decis să coopereze. Tânărul său ministru de război, Yusuf al-Azmah, a refuzat însă să accepte condițiile francezilor și și-a condus tânăra armată în scurtul război franco-sirian. Francezii i-au înfrânt pe sirieni în bătălia de la Maysaloun. Generalul francez Mariano Goybet a ieșit victorios după o luptă care a ținut mai puțin de o zi, iar Yusuf și mulți dintre apropiații săi au căzut pe câmpul de luptă
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
luptă care a ținut mai puțin de o zi, iar Yusuf și mulți dintre apropiații săi au căzut pe câmpul de luptă. Trupele franceze au intrat în Damasc pe 24 iulie 1920. Comunitatea creștină din Liban i-a întâmpinat pe francezi ca pe niște eliberatori. În schimb, francezii au trebuit să facă față unei rezistențe puternice atunci când au intrat în Siria. Francezii au avut nevoie de trei ani pentru ca să câștige controlul asupra teritoriului sirian și să înfrângă mișcările insurgente. După încheierea
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
o zi, iar Yusuf și mulți dintre apropiații săi au căzut pe câmpul de luptă. Trupele franceze au intrat în Damasc pe 24 iulie 1920. Comunitatea creștină din Liban i-a întâmpinat pe francezi ca pe niște eliberatori. În schimb, francezii au trebuit să facă față unei rezistențe puternice atunci când au intrat în Siria. Francezii au avut nevoie de trei ani pentru ca să câștige controlul asupra teritoriului sirian și să înfrângă mișcările insurgente. După încheierea Conferinței de la San Remo și înfrângerea efemerei
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
luptă. Trupele franceze au intrat în Damasc pe 24 iulie 1920. Comunitatea creștină din Liban i-a întâmpinat pe francezi ca pe niște eliberatori. În schimb, francezii au trebuit să facă față unei rezistențe puternice atunci când au intrat în Siria. Francezii au avut nevoie de trei ani pentru ca să câștige controlul asupra teritoriului sirian și să înfrângă mișcările insurgente. După încheierea Conferinței de la San Remo și înfrângerea efemerei monarhii siriene, generalul francez Henri Gouraud a împărțit Siria în șase state: Damasc, Aleppo
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
facă față unei rezistențe puternice atunci când au intrat în Siria. Francezii au avut nevoie de trei ani pentru ca să câștige controlul asupra teritoriului sirian și să înfrângă mișcările insurgente. După încheierea Conferinței de la San Remo și înfrângerea efemerei monarhii siriene, generalul francez Henri Gouraud a împărțit Siria în șase state: Damasc, Aleppo, Alewit, Jabal Druze, Hatay (Alexandretta) și Libanul Mare (care avea să devină Libanul zilelor noastre). În 1922, francezii au înființat o federație a trei dintre cele șase state, Damasc, Aleppo
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
După încheierea Conferinței de la San Remo și înfrângerea efemerei monarhii siriene, generalul francez Henri Gouraud a împărțit Siria în șase state: Damasc, Aleppo, Alewit, Jabal Druze, Hatay (Alexandretta) și Libanul Mare (care avea să devină Libanul zilelor noastre). În 1922, francezii au înființat o federație a trei dintre cele șase state, Damasc, Aleppo și Alawite, botezată „Fédération syrienne”. Jabal Druze, Alexandretta și Libanul Mare nu au devenit părți ale acestei federații. Statul Alawit s-a separat de federație pe 1 decembrie
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
Hatay în Turkey, iar chestiunea se află încă în dispută în zilele noastre. După înfrângerea Franței în 1940 în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Siria a trecut sub controlul guvernului de la Vichy. Siria a trecut sub controlul britanicilor și francezilor liberi după succesul camapaniei din Siria și Liban din iulie 1941. Siria și-a proclamat independența încă o dată în 1941. Pe 29 mai 1945, Franța a bombardat Damascul și a încercat să-i aresteze pe liderii sirieni aleși în mod
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
create mai multe state pe teritoriul fostei Sirii Mari unite. Desenarea granițelor acestor state a fost bazată în principal exploatarea diferitelor rivalități religioase. Practic însă, aproape toate sectele din Siria au fost ostile mandatului și a împărțirii teritoriale făcută de francezi. Această apreciere este susținută de numărul mare de revolte antifranceze din Siria Mare în timpul mandatului francez. Pe de altă parte, creștinii maroniți visau să fondeze un stat independent cu ajutorul francezilor. Libanul a avut din acest motiv o situație aparte printre
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
au fost ostile mandatului și a împărțirii teritoriale făcută de francezi. Această apreciere este susținută de numărul mare de revolte antifranceze din Siria Mare în timpul mandatului francez. Pe de altă parte, creștinii maroniți visau să fondeze un stat independent cu ajutorul francezilor. Libanul a avut din acest motiv o situație aparte printre statele formate în timpul mandatului francez. Generalul Gouraud a proclamat pe 1 septembrie 1920 înființarea Statului Libanul Mare (în limbile franceză: État de Grand Liban; arabă: دولة لبنان الكبير). Libanul Mare
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
a devenit "Statul Alauților". Pe 22 septembrie 1930, a fost renumit "Guvernoratul Independent al Latakiei". În cele din urmă, regiunea s-a alăturat Republicii Siriene pe 5 decembrie 1936. Locuitorii acestui stat s-au răsculat în mai multe rânduri împotriva francezilor. Cea mai importantă rebeliune a fost cea condusă de Salih al-Ali. Jabal al-Druze s-a aflat sub mandat francez între 1921 - 1936. Regiunea a fost creată pentru populația druză din sudul Siriei. Regiunea a avut o populație de aproximativ 50
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
pe lângă musulmanii sunniți și comunități importante creștine șievreiești. În regiune se aflau și membrii ai comunităților șiite, alauite, kurde, siriace și asiriene. Populația majoritară sunnită s-a opus cu tărie împărțirii Siriei. Opoziția lor activă a dus la unirea de către francezi a Statelor Aleppo și Damascului în Statul Siriei. Statul Damascului a fost mandat francez din 1920 până în 1925. Capitala a fost orașul Damasc. Sanjakul Alexandretta a fost un teritoriu autonom din 1921 până în 1923 în conformitate cu tratatul franco-turc din 20 octombrie
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
noiembrie 1937. Sandjakul a primit un teritoriu „distinct, dar nu separat” de Mandatul francez al Siriei, legat atât de Franța cât și de Turcia în problemele de apărare. Alocarea mandatelor în parlamentul local s-a bazat pe recensământul făcut de francezi în 1938 sub supraveghere internațională. Dintre cele 40 de mandate, 22 au revenit turcilor, 9 alauților, 5 armenilor, 2 sunniților și 2 creștinilor arabi. Parlamentul a fost convocat pentru vara anului 1938, iar tratatul franco-turc cu privire la sandjak a fost semnat
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
și pe cea de deputat al parlamentului turc ale în 1939. În 1939, a fost organizat în Hatay un referendum, în umra căruia republica a devenit provincie a Turciei. Referendumul a fost etichetat ca „mascaradă” de către jurnalistul britanic Robert Fisk. Francezii au avut astfel pretextul necesar pentru ca să predea controlul asupra regiunii în mâna turcilor. S-a comentat că astfel, francezii au sperat ca turcii să se alieze cu Parisul împotriva Germaniei Naziste . După anexarea Alexandrettei de către turci, 60.000 de creștini
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
referendum, în umra căruia republica a devenit provincie a Turciei. Referendumul a fost etichetat ca „mascaradă” de către jurnalistul britanic Robert Fisk. Francezii au avut astfel pretextul necesar pentru ca să predea controlul asupra regiunii în mâna turcilor. S-a comentat că astfel, francezii au sperat ca turcii să se alieze cu Parisul împotriva Germaniei Naziste . După anexarea Alexandrettei de către turci, 60.000 de creștini și aleuiți au fugit în Siria.
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
a fost o grupare politică radicală din timpul Revoluției Franceze. Ea își trage numele de la cel dat de francezi călugărilor dominicani, nume la rândul său provenit de la strada Sf. Iacob (în ), în care dominicanii și-au înființat prima mănăstire în Paris; își ținea ședințele în clădirea dominicanilor din strada Saint-Honoré din același oraș. În timpul revoluției, iacobinii au constituit în
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
se dezvoltă fabula de mari dimensiuni ("Romanul lui Renart" și "Romanul trandafirului"). Acest curent literar apare în Franța și are la bază ideile cuprinse în "Poetica" lui Aristotel, idei sintetizate de Nicolas Boileau-Despréaux în lucrarea sa "Arta poetică". Alți clasici francezi: Jean de La Bruyère, François de la Rochefoucauld. Iluminismul apare în condițiile dezvoltării burgheziei și științei și în contextul Revoluției franceze. Școala Ardeleană: Preromantismul reprezintă o tranziție de la iluminism la romantism. Mișcarea "Sturm und Drang": Romantismul s-a dezvoltat în primele decenii
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
încântat de această temă iar albumul a fost văzut drept adevărata revenire a formației la rădăcinile lor progresive. Stewart a părăsit trupa când a primit șansa să administreze un magazin de tobe din Scoția înainte de începerea turneului, fiind înlocuit de francezul canadian Denis Clement la tobe; Scherpenzeel a părăsit și el trupa, fiind înlocuit de Guy LeBlanc, consolidând formula trupei care există și în prezent. Sub noua formulă Camel a susțiut un turneu în America de Sud în 2001. În 2002 Camel a
Camel (formație) () [Corola-website/Science/329526_a_330855]
-
a părăsit din nou Școala din Moscova și s-a înscris la școala lui Fernand Cormon din Paris. A studiat acolo timp de trei ani iar în vacanțele de vară revenea în Saratov. A fost fascinat de arta contemporanilor săi francezi, în special de lucrările "părintelui simbolismului francez" Pierre Puvis de Chavannes și de lucrările lui Berthe Morisot. în 1898 Victor a revenit în Rusia și a intrat imediat în ceea ce se numește "nostalgia fin de siècle". S-a plâns de
Victor Borisov-Musatov () [Corola-website/Science/329681_a_331010]