8,976 matches
-
veșmânt lung de mătase cu mâneci de catifea tip drappi d'oro, încheiat cu găitane din pasmanterie și 11 nasturi de argint aurit, o cămașă cu guler brodată cu fir metalic, o bonetă pentru strâns părul și o pălărie de mătase, o legătoare pentru ochi. Cavoul a fost acoperit cu pardoseală în timpul restaurării bisericii de către echipa lui Romstorfer pentru a se lăsa credincioșilor mai mult loc pentru rugăciune. Mormântul a fost identificat inițial ca aparținând domnitorului Petru Mușat, dar cercetările ulterioare
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare va fi anulat. Imediat ce a aflat despre comercializarea elefantului, populația Londrei a fost cuprinsă de așa-numita „jumbomanie”, tendința de a numi în cinstea elefantului diferite obiecte legate direct sau indirect de acesta. Mătasea de culoarea pielii de elefant, numită și ea „jumbo”, a devenit senzația sezonului. A crescut cererea pălăriilor, paltoanelor, cravatelor și evantaielor de aceeași nuanță. Diferite bucate, printre care supă și carne înăbușită, au fost numite „jumbo”. Cărțile, broșurile, culegerile de
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
sau șapte ori, cu condiția ca numărul de spălări să fie impar. Acoperirea trupului celui decedat are loc imediat după spălare. Este recomandat să se folosească pânză dintr-un material ieftin, iar la bărbați, aceasta nu trebuie să fie din mătase . Pentru bărbați se folosesc trei bucăți de pânză albă suficient de mari pentru a înfășura întregul corp. Aceste pânze pot fi parfumate cu tămâie. Pentru femei se folosesc cinci bucăți de pânză albă care pot fi de asmenea parfumate cu
Înmormântarea islamică () [Corola-website/Science/328983_a_330312]
-
au fost, se pare, primii care au fabricat o unealtă specială pentru confecționarea sforilor. Sforile găsite datează dintre anii 4000-3500 î.e.n. și sunt fabricate din rogoz. În antichitate de asemenea s-au fabricat și sfori din curmal, in, iarbă, papirus, mătase și păr de animale. Cu ajutorul sforilor s-au putut clădi grandioasele monumente și clădiri ale vechilor egipteni. În jurul anului 2.800 î.e.n. sforile au început să se fabrice în China iar în scurt timp s-a extins tehnica în întreaga
Sfoară () [Corola-website/Science/325417_a_326746]
-
de activitate dar un rol deosebit îl au în: Sforile se fabrică atât din fire naturale cât și din cele sintetice. Cele naturale pot fi alcătuite din fibre vegetale (in, cânepă, papirus, rogoz, rayon obținut din celuloză etc), lână, păr, mătase iar cele sintetice din polietilenă, aramide, polipropilenă, nylon. Există împletituri realizate din fire metalice asemeni sforilor care se numesc șufe.
Sfoară () [Corola-website/Science/325417_a_326746]
-
Eșarfa este un obiect de îmbrăcăminte care, în afară de funcția sa estetică, este destinată să protejeze gâtul contra intemperiilor, îndeosebi de frig și de vânt.</br> Eșarfa se prezintă, în general, ca un dreptunghi alungit dintr-un material textil (mătase, bumbac, lână ș.a.), care se înfășoară în jurul gâtului sau se așază pe umeri.</br> Se deosebește de fular și de cravată prin formă și prin dimensiuni. Cuvântul din este un împrumut din . În română există și forma, considerată învechită, "eșarpă
Eșarfă () [Corola-website/Science/325511_a_326840]
-
adesea din corn. Pe multe iatagane se pot vedea sofisticate opere de artă pe mâner și pe lamă, indicând valori simbolice considerabile. Neavând nicio mască, iataganul se purta lipit de corp cu teaca fixată de talie cu o eșarfă de mătase, reținut de un cârlig.
Iatagan () [Corola-website/Science/325894_a_327223]
-
al X-lea. Cercetătorii consideră că numele regiunii este derivat din cuvântul "morea" (μορέα, în traducere dud). Duzii erau cunoscuți în regiune încă din antichitate, dar au căpătat o mare importanță economică în secolul al VI-lea, după ce viermii de mătase au fost aduși din China în Imperiul Bizantin. După acest moment, duzii au început să fie plantați pe întinderi așa de mari în Peloponez, încât câmpia din jurul Tebei a primit numele de "Morokampos", iar locuitorii orașului au deveniți cunoscuți pentru
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
fost aduși din China în Imperiul Bizantin. După acest moment, duzii au început să fie plantați pe întinderi așa de mari în Peloponez, încât câmpia din jurul Tebei a primit numele de "Morokampos", iar locuitorii orașului au deveniți cunoscuți pentru calitatea mătăsii manufacturate aici. Deși în prezent locuitorii zonei nu se mai ocupă cu creșterea viermilor de mătase, iar duzii nu mai ocupă suprafețe semnificative, câmpia din regiune continuă să se numească "Morokampos". Bizantinistul Steven Runciman consideră că numele regiunii este datorat
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
pe întinderi așa de mari în Peloponez, încât câmpia din jurul Tebei a primit numele de "Morokampos", iar locuitorii orașului au deveniți cunoscuți pentru calitatea mătăsii manufacturate aici. Deși în prezent locuitorii zonei nu se mai ocupă cu creșterea viermilor de mătase, iar duzii nu mai ocupă suprafețe semnificative, câmpia din regiune continuă să se numească "Morokampos". Bizantinistul Steven Runciman consideră că numele regiunii este datorat asemănării formei Peloponezului cu o frunză de dud. Jurnalistul și călătorul Jakob Philipp Fallmerayer are o
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
motivele militare, cum ar fi armurile, trofeele, săbiile, căștile, semnele imperiale (inițiala "N" de la "Napoleon", albina napoleoneană, vulturul). Stilul este somptuos, cu forme masive, cu motive simetrice, de o regularitate rigidă. Se dezvolta gustul pentru imaginile monumentale, stucaturi aurite și mătăsuri brodate. Culoarea preferată este albul, la care se adaugă și violetul, rozul și albastrul deschis. Pereții sunt împărțiți în panouri vertivale de către pliaștri corintici având la partea superioară frize bogat decorate. Plafoanele camerelor, de obicei în culori deschise, sunt decorate
Stil Empire () [Corola-website/Science/325993_a_327322]
-
CAP, și au fost înființate plantații noi de către țăranii împroprietăriți prin legea fondului funciar. De asemenea, în aceeași perioadă au fost desființate plantațiile de dud (din partea de sud și nord a fostului sat Vintilești) odată cu renunțarea la creșterea viermilor de mătase. Creșterea animalelor se practică sporadic, preponderent familial, pentru subzistență, cu mult sub potențialul de dezvoltare avut. Industria este reprezentată preponderent de industria extractivă, cu două componente principale: Pe măsură ce zăcămintele de mică adâncime s-au epuizat, activitate de extracție s-a
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
până în anul 1058. Foarte puține date se cunosc asupra lui ulterioare acestei date. Se presupune că el ar fi murit în anul 1068 la Bari, Vieste sau Atella. Înainte de a muri, el a dăruit abației de la Farfa niște veșminte de mătase, care încă există.
Argyrus (catepan) () [Corola-website/Science/324475_a_325804]
-
tiparului nu a fost o invenție individuală. Tehnologia tipăririi a progresat pe parcursul secolelor iar diverși cercetători s-au remarcat prin aportul lor. Prima dintre condițiile tiparului a fost invenția chinezească a hârtiei preparată din coajă de dud și deșeuri din mătase, apoi din cânepă, deoarece pergamentul folosit până atunci ca suport al scrisului, fiind sfărâmicios și gros, nu se potrivea pentru tipar. Primul tipar cu caractere mobile din lume a fost inventat de Bi Sheng între anii 1041 și 1048 în timpul
Tipografie () [Corola-website/Science/324467_a_325796]
-
persane). Exploratorul și ambasadorul chinez, Zhang Qian, descrie Transoxiana în voiajul său spre Regatul Greco-Bactrian și Parția (pe care o consideră o civilizație urbană avansată). Devine un centru cultural și științific sub Imperiul Sasanid, și o regiune bogată datorită Drumului Mătăsii. Principalele orașe sunt Samarkand și Bukhara, centre culturale și științifice După cucerirea arabă a Iranului, Transoxiana devine refugiul a numeroși nobili persani până în secolul al VIII-lea când este cucerită de musulmani. Dinastia chineză Tang ocupă partea estică ca în
Transoxiana () [Corola-website/Science/326956_a_328285]
-
Ten Kai" și "Full Moon Story" au devenit favorite ale fanilor mișcării New Age incipiente. A interpretat în primul său concert simfonic la Kosei Nenkin Kaikan din Shinjuku, Tokyo. Silk Road Silk Road: The Rise And Fall Of Civilizations (Drumul mătăsii: Ascensiunea și decăderea civilizațiilor) este o serie de documentare de pe NHK difuzat pentru prima dată pe 7 aprilie 1980, transmis pe o perioadă de zece ani. A fost 17 ani în producție și este considerat un reper în istoria televiziunii
Kitarō () [Corola-website/Science/326950_a_328279]
-
1980, transmis pe o perioadă de zece ani. A fost 17 ani în producție și este considerat un reper în istoria televiziunii japoneze. Intenția documentarelor a fost să dezvăluie modul în care Japonia antică a fost influențată de comerțul cu mătase. Naratorul documentarelor era Koji Ishizaka, iar muzică era compusă de Kitaro. La insistențele lui Kitaro documentarele au fost transmise cu sunet stereo. Muzică a fost compusă în principal utilizând un Minimoog. Coloanele sonore care au fost create pentru documentare i-
Kitarō () [Corola-website/Science/326950_a_328279]
-
binefăcător pentru poporul său, inventând calculul matematic, construind un calendar, împărțind imperiul în provincii, stabilind intervalele muzicale, fabricând unelte pentru prelucrarea lemnului și a metalelor, învățând construirea corăbiilor și a carelor cu roți, instituind circulația monetară, încurajând creșterea viermilor de mătase și făcând să se scrie o carte de tămăduire intitulată " Un tratat asupra Interiorului" care oferea sfaturi pentru prelungirea vieții. El a aplicat în viață preceptele din această lucrare, ajungând astfel la o vârstă fabuloasă; atunci când a trecut în Regatul
Yin fu Jing () [Corola-website/Science/326452_a_327781]
-
de reparații la casa parohială, unde s-a instalat sistemul de încălzire. Multe familii de enoriași ai parohiei au donat sume importante pentru cumpărarea de prapori și veșminte preoțești, perdele de pluș la icoane și terapoade, cât și perdele de mătase brodate. La 4 aprilie 1965 s-a ținut un concurs pentru adjudecarea lucrărilor de repictare în tehnica fresco. Pereții altarului au fost pictați de pictorul bucureștean Eugen Profeta, care a finalizat lucrarea în octombrie 1965. El a pictat o suprafață
Biserica Sfântul Nicolae din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323694_a_325023]
-
din localitate) și Poiana Micului. Cardinalul Dziwisz a dăruit bisericii nou-inaugurate o relicvă cu o picătură din sângele papei Ioan Paul al II-lea. Aceasta se află într-o cutiuță de argint rotundă, bine închisă, legată cu un șnur de mătase de culoare roșie, întărită cu sigiliul Postulaturii. Biserica din Poiana Micului este prima biserică din România care îl are ca patron spiritual pe Fericitul Ioan Paul al II-lea. Biserica "Fericitul Ioan Paul al II-lea" are următoarele dimensiuni: 24
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
împărătesei Elisabetei, la 6 iunie 1867. Era o seară de teatru la Viena și tânăra arhiducesă s-a pregătit pentru acest eveniment. Matilda era îmbrăcat în rochia ei cu crinolină (care era impregnată cu glicerină pentru a contribui la extinderea mătăsii) și a vrut să fumeze o țigară înainte de plecare. Atunci când a intrat în cameră tatăl ei care interzicea fumatul, ea și-a ascuns țigara în spatele rochiei care a luat foc imediat dându-i arsuri de gradul doi și trei. Moartea
Arhiducesa Matilda de Austria () [Corola-website/Science/323739_a_325068]
-
pentru dame, bărbați și copii. În prezent, concomitent cu exportul producției în Italia, întreprinderea livrează marfa sa și pe piața internă a Moldovei. Fabrica de confecții „Runfelsia” SRL utilizează pânze din bumbac, viscoză naturală, vâscoză cu lycra, alte feluri de mătase. În cadrul întreprinderii activează cca 160 de muncitori. Fabrica este specializată în producerea hainelor și lenjeriei. Volumul anual al vînzărilor alcătuiește cca 600 mii euro, principalul partener ester este Rusia . Întreprinderea SRL „Stip” produce jucării plușate, perne pentru scaune de autoturism
Economia Bălțiului () [Corola-website/Science/323786_a_325115]
-
de Portsmouth (septembrie 1649 - 14 noiembrie 1734) a fost amanta regelui Carol al II-lea al Angliei timp de cincisprezece ani, dar a fost deasemenea și agentul secret a lui Ludovic al XIV-lea al Franței. Saint-Evrement spunea: "panglica de mătase din jurul taliei domnișoarei Kerouaille, unește Franța și Anglia". În Anglia era numită și Carwell sau Carewell, aluzie ironică la faptul că se socotea că cheltuia mult din visteriile statului. A fost rudă cu renumitul filozof francez Marchizul de Sade. Prin
Louise de Kérouaille, Ducesă de Portsmouth () [Corola-website/Science/323846_a_325175]
-
că toate puterile europene reprezintă o amenințare potențială la adresa intereselor britanice, dar printre acestea Imperiul Rus se contura drept concurentul principal la supremația britanică în regiune Când rușii au început construcția căii ferate transcaspiene de-a lungul anticului Drum al Mătăsii în 1879, Curzon a considerat aceasta ca o manifestare expansionistă agresivă și nemascată a Imperiului Țarist împotriva controlului britanic asupra Indiei. Calea ferată începea în orașul Krasnovodsk sau Kîzîl Su de lângă Marea Caspică, azi Türkmenbașy, se întindea de-a lungul
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
1900, două tipuri principale de șapirografe intraseră în uz: o mașină cu un singur tambur și una cu două tambure; prima folosea un singur tambur pentru transferul cernelii pe șablon iar cea din urmă folosea două tambure și ecrane de mătase pentru a transfera cerneala pe șabloane. Mașina cu un singur tambur (de exemplu Roneo) putea fi folosită cu ușurință pentru lucrări multicolore prin schimbarea tamburului - fiecare dintre acestea conținând cerneală de o culoare diferită. Acest procedeu era folosit pentru petele
Șapirograf () [Corola-website/Science/323238_a_324567]