10,917 matches
-
la Paris - drăguța de ea! - puteam să nu accept o asemenea mărturie de dragoste? Despărțire la fel de emoționantă ca și sosirea, dar cu speranța că voi reveni. După trei ore de zbor sosesc pe aeroportul Otopeni, în lumea noastră românească mai modestă, mai săracă, dar... a noastră! În ziua următoare soseam la Bârlad, în rostul meu, în lumea amintirilor și trăirilor mele!... Vizita la Paris a fost ca un substanțial balon de oxigen pentru mine, pentru viața mea! În singurătatea mea acceptată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
francezii de natura frumoasă și darnică în care trăiesc. La căderea serii trecem lin și poposim la Nisa, la un hotel pe țărmul Mediteranei. Niciodată nu mi-am putut măcar închipui că voi ajunge aici! Am fost și am rămas modest, încât nici să visez o asemenea posibilitate n-am îndrăznit. Calc sfios și emoționat prin sălile hotelului, ne ospătăm cu mâncăruri specifice locului și ne odihnim spre a căpăta noi forțe pentru drumul lung ce ne aștepta. Nu mă săturam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
opera lui Caragiale a unui principiu de exorbitare. Faptul era indicat de o expresie pe care am văzut-o vehiculată de prea multe ori ca să nu devină cumva un clișeu : „simț enorm și văz mon- struos”. Contextul era unul cumva modest, dar nu lipsit de semnificație, narațiunea Grand Hôtel „Victoria Română”, un text ambiguu și cumva razna față de restul producțiilor vesel-amuzante ale autorului. Iar în acest context, fraza avea o rezonanță modestă, era, în ciuda expresivității ei stilistice, o frază la locul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
enorm și văz mon- struos”. Contextul era unul cumva modest, dar nu lipsit de semnificație, narațiunea Grand Hôtel „Victoria Română”, un text ambiguu și cumva razna față de restul producțiilor vesel-amuzante ale autorului. Iar în acest context, fraza avea o rezonanță modestă, era, în ciuda expresivității ei stilistice, o frază la locul ei. De ce a fost scoasă din context și de ce s-a impus odată ca un modus vivendi pentru lumea lui Caragiale, sau altfel ca o lentilă prin care opera era privită
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mult pe calitatea teatrală a scenei epurată însă de amănuntele mic- burgheze care apar la Caragiale. Acesta din urmă insistă pe decoruri, vrea să ne fixeze cele două personaje în ceea ce ele au mai realist, mai circum- stanțial, existența burgheză, modestă, dar nu lipsită de o anumită lejeritate, din moment ce cuplul de sexagenari are la dispoziție o servitoare. Leonida și Efimița configu- rează locul comun al unei bunăstări burgheze sinonimă cu fericirea și certificatul ei de bună purtare, onorabilitatea. „Pasiunile” republicane sunt
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
însoțit de anturajul de admiratori când acesta pronunță spre deliciul audienței cu vădită intenție licențioasă numele pictorului simbolist Puvis de Chavannes, ca Pubis de Cha- vannes. Altfel, personajele lui Caragiale nu invocă sexua- litatea într-un registru peiorativ, imprecațiile sunt modeste, eterate, lipsite de virilitatea expresiei neaoșe. Pălmuit, în loc să izbucnească, Amicul conchide tautologic că interlo- cu torul său „E măgar, și violent și n-are manere !”. Limbajul personajelor provenind cel mai adesea din mediul burghez este reținut, politicos, evitând scatologicul, iar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
virilitatea expresiei neaoșe. Pălmuit, în loc să izbucnească, Amicul conchide tautologic că interlo- cu torul său „E măgar, și violent și n-are manere !”. Limbajul personajelor provenind cel mai adesea din mediul burghez este reținut, politicos, evitând scatologicul, iar imprecația este adesea modestă, cumpănită, educată la școala fran- ceză a vodevilului cu „mișelul”, „mizerabilul” etc.. Neaoșele „coate goale”, „mațe fripte” ies mai rar la iveală și sunt expresia prin contrast a unei mândrii burgheze. Caragiale va fi mult mai generos cu limbajul colorat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
luăm două cratițe cu capac, din ceramică, una mică și alta potrivită și nu-mi pare rău. De când le-am luat gătesc numai în ele și mâncarea iese excelentă. Asta a fost aventura de lunea trecută, redată în termeni destul de modești față de realitatea consumată. Au urmat zile de lucru, zile în care, repet, Liviu și-a terminat lucrările în ulei și vineri am plecat la Barcelona, pentru a vizita Muzeul Picasso. Dar asta este o altă poveste. Marți 12 august 1997
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din alte piese al lui Cehov. Și poate câteva spicuiri din scrisorile lui. Trupa este atemporală. Aici sunt toate genurile de actori, mai multe generații, mai multe personalități, bătrâni, tineri, superstițioși, țicniți, moderați, ridicoli, lipsiți de simțul realității, extravaganți sau modești. Scenariul este conceput în maniera lui Cehov. Personajele se ascultă mai puțin unele pe altele. Sunt pauze mari. Zgomote ciudate. Jocul nostru va fi „sec”, firesc, va fi la jumătate. Am ajuns într-un parc părăsit primăvara sau toamna. Vom
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
foarte puțini colegi, cunoștințe... Deși ascunsă, conform dorinței sale, în eleganța sumbră a unui sicriu translucid, ADA ne zâmbea luminos dintr-un portret care estompa cumva stânjeneala încâlcită prin sufletele noastre. L-am revăzut pe Liviu: cuibărit în cotloanele unei modeste înțelepciuni, umblând cu o derutată măsură prin spațiile dinlăuntrul său, căutând parcă ceva ce uitase pe-acolo... Și-am înțeles de ce mi-a fost imposibil să-l contactez în ultima vreme: temeinicia suferinței nu poate fi clătinată decât atunci când
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mereu convins c-am "apărut" dintr-un ou Faberger, din acele "cu totul și cu totul de aur și împodobit cu nestemate", vegheat și ocrotit de minunații mei părinți și binecuvântat de ursitoare. Mă ivisem pe lume într-o familie modestă, care avea să numere opt copii, eu fiind al șaptelea pe listă. Chiar din start aveam să fiu încercat de viață, în primele săptămâni dând peste mine o dizenterie care mă adusese în așa hal că mă întorcea biata mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
făcăleț ca să ne mai potolească. Am fost mereu o familie unită, puternică, tonică, optimistă. Având în vedere diferențele de vârstă dintre noi, în sprijinul tatei și al mamei ne-am crescut și unul pe celălalt, cu dragoste și grijă. Deși modești ca situație materială, ne-am purtat starea ca pe un titlu de noblețe și fiind frumos educați, curați, îngrijiți și isteți, eram mereu căutați ca tovarăși și prieteni, iar la școală nu aveam nici un fel de probleme. Casa noastră era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
casa noastră pe Moș Crăciun, care era mereu așteptat cu nerăbdare și darurile mărunte, majoritatea meșterite "în familie" din te miri ce, ne aduceau o nemăsurată bucurie. Primul meu cadou de care îmi amintesc a fost pe la 6-7 ani, un modest penar de lemn, cu flori și animăluțe colorate. Îl dibuisem anticipat prin lada cu secrete a mamei, ceea ce pe moment îmi declanșase niște semne de întrebare privitoare la Moș Crăciun cel real... Au trecut ani și ani, dar și acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de la veston și pantaloni. 1962 Vivat academia, vivat profesores Deci cu facultatea terminată, cu armata făcută în formula "all inclusive" (respectiv pântecaraia și arestul de rigoare), eram june asistent universitar, așteptându-mă o carieră nevisată de un tânăr de condiție modestă. Adaug la acest capitol al vieții o amintire care mă face din nou să surâd: într-o zi, pe o stradă din Copou, dau nas în nas cu fosta mea "Tovarășă învățătoare". Ca prin minune m-a recunoscut și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nemaifăcând-o tot timpul pe deșteptul deștepților. Eram tineri, eram sănătoși, aveam părinți care ne iubeau și ne ocroteau, nu visam la cai verzi pe pereți, viața curgea lin, fără opinteli și viitorul era pentru noi previzibil. Proveneam din familii modeste și un spectacol de teatru sau cinematograf, o floare, o prăjitură, o ciocolată, un borcănel de șerbet de vanilie, un coștei de "cocoșei", erau puținele "atenții' pe care puteam să la ofer domnișoarei mele. Când luam bursa lucrurile se schimbau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în MAE, dar despre aceste minuni la timpul cuvenit.) Biroul în care mi-am început ucenicia nu era nici pe departe de "5 stele", cum s-ar putea crede pentru o instituție atât de importantă. Era o cameră mare, mobilată modest cu 8 mese, 8 scaune, un cuier și câteva fișete metalice urâte și obosite. În afară de șeful de serviciu, mai populau respectiva încăpere 6 diplomați și, bineînțeles, subsemnatul. Eram curios să intru cât mai repede în "tainele meseriei" și, încet, încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aflat la cca 10 minute de ambasadă. Eu, noul atașat cultural, moștenisem de la predecesorul meu un apartament în "buricul Berlinului", în Strausbergerplatz, la doi pași de vestitele Alexanderplatz și Unter den Linden. Locuința nu era mare lucru două camere mari, modest mobilate, baie, bucătărie, într-un bloc civilizat. Față de cămăruța noastră din Balta Albă era un pas înainte și cu câteva schimbări de decor impuse de soție și petele de culoare obținute cu lucrurile special aduse de acasă, am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ora 9 o întâlnire cu toți colaboratorii și soțiile și ne-am retras în "apartamentul" șefului de misiune de la primul etaj: trei camere, o mică bucătărie, o baie cu chiuvetă și duș, un hol și o terasă frumoasă. Mobilierul era modest, dar nu ne așteptam la lux. Am făcut un duș și am căzut secerați, fiind amândoi binecuvântați de când ne știm și până astăzi cu somnuri maratonice, între 9 și 12 ore! Când ne-am trezit, era noapte! Ne-am ocupat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
1926 reprezintă Chile până în 1934 la Institutul de Cooperare de pe lângă Liga Națiunilor și ne devine "coleg de breaslă", îndeplinind funcția de consul în Brazilia, Italia, Spania, SUA. Aproape de Vicuña, la Montegrande se află casa-muzeu Gabriela Mistral și mormântul acesteia. Casa, modestă, cu doar câteva încăperi, din care una servea drept clasă și alta drept oficiu poștal, prezintă multe obiecte personale, cărți, documente și fotografii ale poetei. În apropiere, mormântul unde odihnește Gabriela, conform testamentului: "voința mea este ca trupul meu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ca peste tot în lume, cu rare excepții, nu prea se știau, nu prea se interesau și nu prea le păsa unul de altul. Tot cu rare excepții, nu se puteau lăuda că au făcut avere, majoritatea ducând un trai modest o casă, o mașină, ceva agoniseală în bancă și cam atât. Dacă se întâlneau, se întâlneau o dată sau de două ori pe an la ambasadă la mici și sarmale și la un păhărel de țuică. Am cunoscut în Chile (dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
înarmați cu niște cuțitoaie ce păreau sabii Ninja. Atunci am gustat pentru prima oară carne uruguayană, alături de cea din Argentina, cea mai suculentă, fragedă și gustoasă carne din lume. Pe perioada deplasării, am fost cazat la Ambasadă, într-o cămăruță modestă dintr-o clădire mohorâtă, "cu chirie". "Locația" avea să-mi creeze surprize neplăcute, cu ocazia unei ploi torențiale apa pătrunzându-mi neinvitată în cameră, ce-i drept nu deasupra patului (problema a fost prompt rezolvată de un coleg din ambasada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
luxoase și mai impozante. De reținut că la construcția noii capitale ambasadele au avut un statut privilegiat, atribuindu-li-se atât teren cât au solicitat. În acest context, ambasada României cu cele 3 hectare ale sale era dintre cele mai modeste! Discuțiile au fost de nivel, interesante și utile, creionându-se un real interes reciproc pentru dezvoltarea relațiilor în toate domeniile. Cu ambasadorul și colaboratorii săi am mai petrecut ore bune în ambasadă pentru definitivarea Raportului de activitate pe anul 1992
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ei în Rio, Sao Paulo, Porto Alegre, Curitiba, Rio Grande do Sul, Belo Horizonte... Erau români-români, români-greci, români-maghiari, români-evrei. Puțini dintre ei ajunseseră după zeci de ani de munca tenace să dobândească o poziție materială "de vârf", majoritatea având situații modeste. Cu toți am avut relații bune, cu unii le păstrez și astăzi, m-au vizitat la Consulat, i-am vizitat și eu acasă. Pentru un mai fructuos dialog și o mai bună informare a lor asupra evoluțiilor din țară, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
refugia de căldurile din Rio într-un loc mai răcoros. Lucrările la Palat au fost inițiate în 1840, "înaltul locatar" mutându-se aici la 1845. Astăzi, Palatul a devenit "Museu Imperial". Palatul este, în comparație cu alte edificii senioriale europene, o clădire modestă, de două etaje, zugrăvită în roz și alb, care adăpostește mobilier și obiecte personale ale familiei imperiale, fotografii, cărți, manuscrise, bijuterii, costume pentru acțiunile protocolare. În grădina Palatului pot fi admirate trăsuri din secolele XVIII și XIX, cu decorații de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
conținea și câteva aprecieri ale domnului profesor cu privire la România și relațiile româno-braziliene, menționându-se că România este "o țară-soră", "marele nostru aliat european", evidențiindu-se colaborarea bilaterală excelentă în toate domeniile, la care Fundația Culturală Prof. Mota își aduce "contribuția modestă"! A doua zi au început surprizele! Ne-am trezit cu greu și ni s-a părut că deschidem ochii în sunetele unei melodii cunoscute. Era "Rapsodia întâia" de Enescu! După micul dejun, Profesorul ne-a prezentat casa o bibliotecă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]