10,211 matches
-
Problema centrală a metodei narative privește relația dintre autor și opera lui. Dintr-o piesă, autorul lipsește; el a dispărut îndărătul ei. Dar .poetul epic spune o poveste -ca un povestitor de profesie, incluzând în poem comentariile sale și prezentând narațiunea propriu-zisă (spre deosebire de dialog) în stilul lui propriu. Romancierul poate, de asemenea, relata o povestire fără să pretindă că a fost martor sau că a participat la cele pe oare le narează. El poate scrie la persoana a treia, în calitate de Băutor
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în calitate de Băutor atotștiutor". Aceasta este, fără îndoială, modalitatea clasică și "firească" a povestirii. Autorul este prezent, alături de opera sa, asemeni comentatorului a cărui expunere însoțește diapozitivele sau filmuü. documentar. Există două metode care se abat de la această modalitate mixtă a narațiunii epice : prima, care poate fi numită metoda romantic-ironică, mărește deliberat rolul povestitorului, spulberă cu desfătare orice iluzie posibilă că ar fi vorba de "viață", nu de "artă", subliniază caracterul literar al cărții. Inițiatorul acestei tehnici este Lawrence Sterne, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de "reprezentare"): în poezia lirică vorbește propria persona a poetului ; în epică (sau în roman) poetul vorbește, pe de o parte, în numele său personal, ca narator, și, pe de altă parte, își face personajele să se exprime în vorbire directă (narațiune mixtă) ; în dramă, poetul dispare în umbra personajelor sale. *9 Unii au încercat să arate natura fundamentală a acestor trei genuri asociindu-le cu dimensiunile timpului și chiar cu morfologia lingvistică, în scrisoarea lui către William Davenant (1605 - 1668), Hofobes
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
comun, oare cum se poate face distincția dintre dramă și povestire ? Nuvela americană modernă (de exemplu, Ucigașii lui Hemingway) năzuiește la obiectivitatea pieselor de teatru, la puritatea dialogului. Dar, ca și epopeea, romanul tradițional alternează dialogul, sau prezentarea directă, cu narațiunea ; într-adevăr, epopeea a fost considerată de Scaliger și de alți câțiva autori, care s-au străduit să elaboreze o ierarhie a genurilor, drept cel mai important dintre genurile literare, pentru că ea le include pe toate celelalte. Dacă epopeea și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
să elaboreze o ierarhie a genurilor, drept cel mai important dintre genurile literare, pentru că ea le include pe toate celelalte. Dacă epopeea și romanul sunt forme compuse, atunci, pentru identificarea genurilor fundamentale, se impune să le descompunem, separând ceea ce e "narațiune directă", de ceea ce e "narațiune prin dialog" (dramă ne-jucată) ; și atunci cele trei genuri fundamentale devin narațiunea, dialogul" și cântecul. Dar sunt oare aceste trei genuri literare, astfel reduse, decantate și concentrate, mai fundamentale decât, să spunem, "descrierea, expunerea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
genurilor, drept cel mai important dintre genurile literare, pentru că ea le include pe toate celelalte. Dacă epopeea și romanul sunt forme compuse, atunci, pentru identificarea genurilor fundamentale, se impune să le descompunem, separând ceea ce e "narațiune directă", de ceea ce e "narațiune prin dialog" (dramă ne-jucată) ; și atunci cele trei genuri fundamentale devin narațiunea, dialogul" și cântecul. Dar sunt oare aceste trei genuri literare, astfel reduse, decantate și concentrate, mai fundamentale decât, să spunem, "descrierea, expunerea, narațiunea"? *16 Să trecem acum
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
toate celelalte. Dacă epopeea și romanul sunt forme compuse, atunci, pentru identificarea genurilor fundamentale, se impune să le descompunem, separând ceea ce e "narațiune directă", de ceea ce e "narațiune prin dialog" (dramă ne-jucată) ; și atunci cele trei genuri fundamentale devin narațiunea, dialogul" și cântecul. Dar sunt oare aceste trei genuri literare, astfel reduse, decantate și concentrate, mai fundamentale decât, să spunem, "descrierea, expunerea, narațiunea"? *16 Să trecem acum de la aceste genuri "fundamentale" - liric, epic si dramatic - la ceea ce am putea considera
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
directă", de ceea ce e "narațiune prin dialog" (dramă ne-jucată) ; și atunci cele trei genuri fundamentale devin narațiunea, dialogul" și cântecul. Dar sunt oare aceste trei genuri literare, astfel reduse, decantate și concentrate, mai fundamentale decât, să spunem, "descrierea, expunerea, narațiunea"? *16 Să trecem acum de la aceste genuri "fundamentale" - liric, epic si dramatic - la ceea ce am putea considera subdiviziunile lor. Thomas Hankins, un critic englez din secolul al XVIII-lea, tratează despre drama engleză așa cum este ilustrată de "diferitele ei specii
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
exemplu încă și mai bun, existența lui începând în secolul al XVII I-lea, cu The Castle of Otranto și continuând până în prezent. Acesta este un gen care are toate caracteristicile pe care le-am putea cere unui gen de narațiune în proză: avem a face aici nu numai eu o tematică limitată și permanentă, dar și cu un ansamblu de procedee proprii (descriptive și narative, de pildă castele în ruină, orori săvârșite de romano-catolici, portrete misterioase, coridoare tainice în care
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mai vârstnic, lucrarea lui Const. Ciopraga poartă amprenta cercetării de tip universitar, desfășurată metodic, în temeiul unei documentări atente, ce tinde spre exhaustiv. Meritele amândurora sunt incontestabile și nu ar avea nici un temei tentația de a coborî una în defavoarea celeilalte. Narațiunea biografică streiniană amintește în chip izbitor de modalitatea călinesciană aplicată la Creangă. Ipotezele biografice sunt avansate cu prudență acolo unde documentele de arhivă sunt neîndestulătoare sau neclare. "După afirmații directe sau numai piezișe, s-ar zice cu egală îndreptățire (despre
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
valorilor universale alături de Proust: "Opera întreagă (...Ă își așază autorul în rândul marilor romancieri ai lumii din secolul trecut, iar în secolul nostru (secolul XX, n.n.Ă prin cuprinderea unei umanități occidente, prin adâncimea psihologică și prin dublarea eseistică a narațiunii, este simetria germană a operei lui Marcel Proust." În studiul Baudelaire-comemorativ, Vladimir Streinu surprinde marele paradox al existenței baudelairiene: biografia scandaloasă a omului Baudelaire a întunecat mult timp receptarea adecvată a unei opere geniale. Cât privește criticul de artă, acesta
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
mai înalte ale lui, ale societății, pentru a satisface instinctele cele mai nobile, este frumusețea și această învățătură o duce el până la sfârșit: ea devine astfel un frâu moral”[5, p.9]. Basmul comunică un anumit cod moral, fiind o narațiune cu caracter optimist, care demonstrează că răul este întotdeauna învins și că binele triumfă de fiecare dată. Unii folcloriști cred că basmele oferă „lecții” de purtare corectă, dându-le cititorilor sfaturi despre cum să reușească în viață. Rolul pedagogic al
Caleidoscop by Elena Amuhaia () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93509]
-
gaiță și pentru a arăta cât de demn de dispreț este lăcomia, el se poate referi la un lup sau un urs. Procedeul artistic specific în construcția fabulelor este personificare. Explicânduli-se acest fapt, elevii vor înțelege fabula ca pe o narațiune cu măști. „Suprafața de atac a fabulelor este amplă: lăudăroșenia, zgârcenia, parvenitismul, superficialitatea, îngâmfarea, prostia, agresivitatea, trădarea, demagogia etc”[2, p.113]. Prin satirizarea acestor trăsături și manifestări negative, general-umane, fabula contribuie la conștientizarea cititorilor asupra modului de a se
Caleidoscop by Elena Amuhaia () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93509]
-
cu puncte de sprijin pe suprafața întregii Europe și, mai exact, în spațiul încărcat de noblețe al Caselor Regale de pe continentul european. Principesa Margareta dezvoltă în această Carte regală de bucate un discurs hibrid al cărui cod stilistic este povestea, narațiunea. Autoarea este astfel în acord fecund cu tendința pe care o înregistrează azi proza: lumea se întoarce tot mai mult la story, începutul și sfîrșitul, trama nativă a discursului romanesc pleacă și se întorc la deschideri de genul: "stați să
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
țara mea, RPR"46. 8. Modele ale femeii de tip nou Publicațiile analizate își informau, de asemenea, cititoarele despre poveștile de succes ale unor femei care au reușit să se transforme în membrii plini ai noii societăți socialiste. De regulă, narațiunile lor biografice prilejuiau o comparație care favoriza prezentul socialist în detrimentul trecutului prerevoluționar. O astfel de perspectiva insista asupra oportunităților de emancipare oferite femeilor de către noul regim, și cum prin ambiție și determinare unele dintre acestea au depășit, în mod exemplar
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
și Willis-Rivera spre "centrul" interesului lor academic, care, conform propriilor exigențe medodologice, trebuie să devină parte a experienței concrete de viață a cercetătorilor pentru a dobândi legitimitate, ca atare, cei doi relatează, în spațiul deliniat textual de episoadele recurente ale narațiunii propriu-zise, povestea moștenirii lăsate de Selena Quintanilla atât pop culturii americane, cât și (macro)contextului socio-cultural american care i-a găzduit efortul de exprimare artistică. Ironic, abia "evenimentele de după moartea Selenei, doliul, comemorările [...] au dezvăluit măsura inteligenței (sale - adăugirea mea
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
caracteriologic. În ce privește dispoziția (dispositio, lat./taxis, gr.), Hill constată, imediat, că ordonarea și sistematizarea argumentelor într-o manieră inteligibilă și persuasivă urmează, în adresa președintelui american, cu sfințenie, modelul aristotelian. Astfel, Hill reușește să identifice introducerea (exordium, lat./prooimio, gr.), narațiunea (narratio, lat./diegesis, gr.), argumentarea (confirmatio, lat./apodeixis sau pistis, gr.) - implicând entimeme cu caracter atât demonstrativ, cât și refutativ - și epilogul (peroratio, lat./ epilogos, gr.). Astfel, argumentează Hill, adresa lui Nixon demarează cu o introducere bazată pe o entimemă
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
iar concluzia implicată este că președintele va spune adevărul"226. Iată pasul, binevenit, al captării bunăvoinței (captatio benevolentiae, lat.) publicului. În rest, exordium-ul se concentrează, tradițional, asupra expunerii planului discursului, așa cum Nixon urmează să îl parcurgă în adresa sa. În ce privește narațiunea, Nixon expune "faptele", cu un talent și o măiestrie greu de egalat, după Hill, care apreciază că "în rândul oratorilor tradiționali, folosirea narațiunii pentru a prefigura argumentarea este comună, însă rar a fost mânuită cu atâta artă ca în cazul
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
se concentrează, tradițional, asupra expunerii planului discursului, așa cum Nixon urmează să îl parcurgă în adresa sa. În ce privește narațiunea, Nixon expune "faptele", cu un talent și o măiestrie greu de egalat, după Hill, care apreciază că "în rândul oratorilor tradiționali, folosirea narațiunii pentru a prefigura argumentarea este comună, însă rar a fost mânuită cu atâta artă ca în cazul de față"227. Astfel, Nixon precizează că ar fi putut ordona retragerea imediată a trupelor din Vietnam, însă a ales să își achite
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
nobil, iar descrierea lui Nixon a situației îl revendică pe președinte drept agent al deservirii, cu succes, a scopului respectiv. Însă modalitatea sa de a se folosi de "datele istorice" pentru a prefigura argumentarea propriu-zisă constituie cheia de boltă a narațiunii: cum spuneam, Hill remarcă talentul deosebit cu care Nixon face apel la istorie, referindu-se - după unii critici, în mod nefericit - la factorii care au condus la implicarea Statelor Unite în războiul din Vietnam și legitimând, în baza acestora, propriul plan
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
prefigura, deghizat în forma afirmațiilor necontroversate pe marginea faptelor istorice"229, propriul raționament, ce dă substanță argumentării, un pas mai târziu. Astfel, când vine momentul argumentării, președintele conturează explicit argumentele al căror preambul l-a oferit, colorându-le, încă din narațiune, cu tenta de implacabilitate "istorică" ce conferă alegerilor sale caracterul măiestrit de care vorbește Hill. Într-adevăr, Nixon a "strecurat", deja, în narațiune, două declarații fundamentale: că alegerea predecesorilor săi de a interveni în războiul din Vietnam este una corectă
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
vine momentul argumentării, președintele conturează explicit argumentele al căror preambul l-a oferit, colorându-le, încă din narațiune, cu tenta de implacabilitate "istorică" ce conferă alegerilor sale caracterul măiestrit de care vorbește Hill. Într-adevăr, Nixon a "strecurat", deja, în narațiune, două declarații fundamentale: că alegerea predecesorilor săi de a interveni în războiul din Vietnam este una corectă; că singura "slăbiciune" a deciziilor guvernamentale prealabile constă în faptul că americanii s-au bazat, într-o prea mare măsură, pe propriile forțe
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Burgchardt, în obișnuitele sale pagini introductive, de această dată ale capitolului cu același titlu, constituie o abordare critico-retorică a cărei tradiție se originează în dramatismul lui Kenneth Burke, a cărui ilustrare tocmai am parcurs-o, împreună, în subcapitolul anterior. Cu toate că narațiunea, ca tehnică retorică, e cunoscută din vremea antichității și reapropriată, ca atare, din perspectiva criticismului neo-aristotelian, Walter F. Fisher, "părintele" orientării critico-retorice narative, o conceptualizează diferit. Pentru Fisher, povestea sau narațiunea reprezintă un element fundamental al comunicării umane, grație capacității
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
tocmai am parcurs-o, împreună, în subcapitolul anterior. Cu toate că narațiunea, ca tehnică retorică, e cunoscută din vremea antichității și reapropriată, ca atare, din perspectiva criticismului neo-aristotelian, Walter F. Fisher, "părintele" orientării critico-retorice narative, o conceptualizează diferit. Pentru Fisher, povestea sau narațiunea reprezintă un element fundamental al comunicării umane, grație capacității sale de a oferi structură experienței oamenilor, în timp ce tot ea, povestea, ajută ființele umane să formeze comunități care împărtășesc modalități comune de interpretare și înțelegere a fenomenelor din jur. Impulsul de
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
structură experienței oamenilor, în timp ce tot ea, povestea, ajută ființele umane să formeze comunități care împărtășesc modalități comune de interpretare și înțelegere a fenomenelor din jur. Impulsul de a spune sau a asculta povești este inexorabil legat de ființa umană, în timp ce narațiunea este plină de sens pentru oricine, indiferent de parametrii particulari legați de cultură, spațiu și timp ce caracterizează o persoană sau alta. Mai mult, notează Burgchardt, poveștile constituie autentice constructe morale, la care oricine se poate raporta, pe temeiul propriei
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]