9,682 matches
-
pe un fond muzical de neuitat și foarte bine cunoscut „Noi suntem Români”, întreaga simeză de pe partea dreaptă s-a dărâmat precum niște piese de domino, fiind așezate în formă de e-uri. Tot zgomotul constituia acea atmosferă de nebunie și vis, în care orice artist prezent era precum ar fi trăit într-un tablou de neimaginat; toți s-au oprit brusc privind la mișcările destul de lente dar precise ale panourilor care în următoarele clipe au așezat toate tablourile la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Și au avut parte de ceși doreau: Dan Negru, maneliști și folcloriști. În plus, femei în etate care credeau că Beethoven „șia rupt măciuca“ și care povesteau cum se spală ele „la păsărică“, burți revărsate și hăhăieli știrbe, urlete și nebunie. Și, la trecerea dintre ani, cireașa de pe tort: sânii lăptăresei ăleia de la Ciao, Darwin! revărsați, fără nici o opreliște, și pictați cu „2005“. Pe vremuri, „2005“ era scris pe o panglică atârnată de gâtul unui copil... Opulența de acum vrea să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
altor zile orice vanitate. Afară e o după-amiază Înaltă, plină de soare și amețită de vegetația care crește. Totuși, ceva mă reține și mă păstrează lucid. În clipa cînd Holderlin, acest mare poet al soarelui, s-a prăbușit În tenebrele nebuniei, a murit, probabil, ultimul suflet elin. Nu mai putem crede ca el În stafiile fericite ale Eladei, dînd la o parte cupa de otravă Întinsă lui Socrate. Pasărea Phoenix Iubirea fund ea Însăși o operă, s-ar crede că nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să-și asume lucid o iluzie. Don Quijote vede monștri malefici În locul morilor de vînt și se avîntă Împotriva acestor monștri; vede un coif de aur În locul unui biet lighean de bărbier și castele În locul hanurilor. El se comportă normal În nebunia lui, acțiunile sale sînt ilogice numai pentru luciditatea noastră care vede altceva decît el și de aceea vehemența iluziei ne tulbură urmărindu-l cum se Îndreaptă cu un strigăt eroic de luptă Împotriva unei banale mori de vînt. Scutierul lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
va Încrede În ea chiar dacă Îl va omorî. Icar iubește viața, dar nu Înțelege s-o trăiască oricum. Iubește zborul Într-atît, Încît și-a uitat limitele, iar precauția i se pare un ideal mediocru. Va muri săvîrșind una din acele nebunii sublime pe care n-avem dreptul să le judecăm după logica pedantă, de atîtea ori prosperă, a evitării oricărui risc. În timp ce pentru Dedal zborul era un simplu mijloc de a ajunge În Sicilia, fugind de mînia regelui Minos, Icar zbura
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vulgară. Adevăratele lecții ale mării, În sens grecesc, le putem Înțelege numai vara. Ele depind de lumină ca și frumoasa Nefertiti, al cărei obraz de cuarțit roz de la muzeul din Cairo m-a făcut să mă Întreb dacă este o nebunie să te Îndrăgostești de o statuetă; e beat de soare, dar sub această mască hipnotică a melancoliilor artei amarniene palpită și acum sîngele; ochii Închiși, bărbia Împinsă Înainte, un obraz bolnav de lumină, profund deosebit de hieratismul obișnuit al artei egiptene
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dau lucrurile care mor. Simt cum fiecare clipă moare În brațele mele. Și atunci mă Îneacă un dezgust profund care mă face să azvîrl cadavrul acelei clipe și să alerg mai departe. Speranța mea este să se termine odată această nebunie. Dar clipa În care m-am gîndit astfel a și murit și trebuie să mă despart de ea. Poate că voi lua totul de la capăt la pasul următor. Alt zeu În locul meu s-ar opri, firește, și ar surîde. Și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a vieții. Dacă nu poate să fie etern, artistul răzvrătit Împotriva morții a vrut uneori să nu mai existe deloc. De aici o pornire nimicitoare, de a se distruge pe sine și luciditatea care i-a descoperit adevărul. De aici nebunia de a distruge cuvintele cu care și-a aflat moartea. De aici deznădejdea cu care Își acuza rațiunea. De aici surîsul sfincșilor ce stau incoruptibili pe nisip. Și tot de aici pornirea de a mutila zîmbetul acesta inaccesibil. De aici
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a schingiuit pe Marsyas. Dar simpla lui contestare nu e suficientă pentru a formula un alt adevăr. Ne-am fi putut opri la afirmația că tîlharul care ataca trecătorii Între Megara și Atena a fost numai o formă perversă, o nebunie a ideii de măsură, Învinuindu-i doar metoda sălbatică, dacă sîngele de pe patul lui Procust nu ne-ar fi Împiedicat adesea să vedem că dincolo de negarea acestuia trebuie să se afle altceva decît triumful arbitrariului. Tot ce-a reușit povestea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
primit de la Apolo darul profeției Însă Cassandra refuzîndu-i dragostea, zeul i-a refuzat puterea de a-și convinge semenii, de a fi crezută. În aceste circumstanțe, era firesc ca darul steril făcut de Apolo să devină o condamnare. E o nebunie să mori de frica morții, zicea Seneca. Lumina acestei veri spune mult mai convingător același lucru. Și poate că de lucrurile ce ne vorbesc despre o trecere limitată prin lume trebuie să ne apropiem cu mai multă pasiune decît de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-i conving pe troieni ce se va Întîmpla dacă fratele meu Paris o va răpi pe frumoasa soție a lui Menelau. Troia nu vrea să asculte plînsul meu. Respingîndu-mă pe mine Își Închipuie că respinge destinul. Vai, părul meu despletit, nebunia mea, vorbele mele nu-i sînt de nici un folos. SÎnt vorbele unei nebune. În clipa cînd Apolo a hotărît să nu pot convinge pe nimeni, el știa că numai În felul acesta viitorul devine destin. La ce i-ar folosi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În jurul lui o lumină roșie, orbitoare din pricina cămășii care ardea Încă; o otravă luminoasă și fierbinte Îi curgea În sînge, scoțîndu-l din minți. CÎnd a aprins rugul și s-a urcat pe el a intrat parcă Într-un fel de nebunie a luminii ce ne-a zăpăcit de tot. El, care disprețuia suferința, a murit În chinuri Îngrozitoare, răcnind de se cutremurau arborii din apropiere. Nu mai era strigătul ce Înfricoșase odinioară leul din Nemeea, ci răcnetul unui om care s-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aduc aminte și să-mi fie frică. Văd numai ceea ce vrea memoria mea; mîinile mele pline de sînge, chipul mirat și mînjit de sînge al mamei mele Clitemnestra, trupul Însîngerat al tatălui meu Agamemnon. Peste tot numai sînge. SÎnge și nebunie. Electra mi-a Închis rănile, dar În zadar. SÎngele meu blestemat mă arde. E sîngele atrizilor care cere moarte. Amintirea uciderii tatălui meu m-a Împins să vreau moartea mamei mele și a complicelui ei Egist. Apoi amintirea crimei mele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se răzbune, masacrează o turmă de vite crezînd că masacrează căpeteniile ahee; rîde demențial acoperind cu invective și biciuind pînă la moarte un berbec pe care-l ia drept Ulise; a doua zi Își recapătă luciditatea și, umilit de rușinea nebuniei sale care-l făcuse de rîsul adversarilor, Își străpunge trupul cu sabia. Pentru o zi el a fost un Don Quijote avant la lettre; dar un Don Quijote care nu rămîne Înlăuntrul iluziei sale și, trezindu-se, vede morile de vînt cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
provoca soțul său. Era calmă, iar plânsul îl avea ascuns. Dacă avusese vreo îndoială legată de căsătoria lor, de decizia pe care o crezuse corectă atunci, acum vedea clar lucrurile. Nu se ridicase niciodată la nivelul așteptărilor ei. Era o nebunie să iubești un bărbat care nu îți împărtășea sentimentele. Îl iubea, dar îl și ura. Mulți vor crede că nu se poate trăi între aceste două sentimente opuse, dar așa stăteau lucrurile. Deseori se gândea la o despărțire rapidă, curată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se urcă ceva pe șira spinării în ciuda căldurii care era acolo, ea simțea cum îngheață. O anunțaseră că în următoarele patru zile pruncul va deceda. În acest context, ea începuse să râdă și să plângă, cuprinsă de o convulsie de nebunie. În cea de-a patra zi, ființa aceea micuță care îi urmărise mișcările când se afla în preajmă, trecuse în neființă pământeană, lăsându-i cel mai amar gust din viața ei, zicând: Când îți moare mama, orfan te numești. Când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la ore târzii îi părea un obiect lipsit de valoare sentimentală. Numai cerul rămăsese același. Trebuia să treacă și peste zbuciumatele amintiri și chinuitoarele iluzii. A. Cenușiul dezamăgirii Relația dintre ea și Valentin se răcise. În locul dragostei, în cuibul de nebunii se instalase indiferența și ura. Tot ce fusese frumos între ei, înfiripat cu migală în zeci de zile și nopți se topise ca o figură de ceară, rămânând fumul fitilului ars. Ajuns depresiv, intoxicat de medicamente și mirosind a alcool
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
s-o simți în piept, să faci ca fiecare zi să conteze, să-ți îngădui să simți secretele ei și să descoperi tot ce ascunde. Atunci când sunt unite toate elementele din care este alcătuit corpul omenesc, acesta capătă forță. Numai nebunia poate depăși limitele rațiunii.” Un nor albicios ca spuma mării atinse în treacăt soarele care strălucise până atunci, lăsând o umbră ce părea că doare tot cuprinsul gingașei țări. Revoluționarii țării și ajutoarele lor nu se liniștiseră nici în ruptul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
proiectele lor imediate cât și despre prăpastia imensă în care urma să ajungă Leon cu bună știință. Ridicându-se primul de la masă, buzele lui subțiri executară repede un sărut în părul ei, un sărut mai mult cu gura închisă. - Ce nebunie, se dojeni ea. Dar de fapt nu s-a întâmplat nimic. El nu încercă decât să fie politicos ca de obicei. Ar fi fost mult mai bine dacă nu ar fi existat nimic între ei. Șarpele îi înșelase. - Mulțumesc pentru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
evaporându-le ca pe o dâră de frum zicând: - În viața mea nu am crezut că voi trăi asemenea clipe frumoase fie chiar și pentru puțin timp. Nu am trăit clipe sentimentale decât în vise. Am trăit mai mult în nebuniile copilăriei mele, împletite cu multe nevoi, mai mult sau mai puțin crude, impuse de viața de zi cu zi la care ne-a supus Dumnezeu. Acum parcă aș fi o jucărie deconectată de baterii. Mă simt confuză și nici nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
interesat (și mă interesează), printre altele, statutul acestui film ca film documentar : genul cinematografic în care ar putea fi inclus. Cred că unul dintre aspectele originale ale filmelor lui Thomas Ciulei (las din acest punct de vedere de-o parte Nebunia capetelor) este această așezare à cheval pe mai multe tipuri de demers ; ceea ce nu are ca rezultat un obiect eterogen, neînchegat, mă grăbesc să spun. Podul de flori, în particular, nu e un documentar în sensul propriu al termenului, nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mai puțin binevoitori) mizerabilism. Din acest punct de vedere, cinemaul lui Thomas Ciulei face figură de antemergător aproape : Grațian - documentarul său din 1995, care, din nou, ne-a entuziasmat pe amândoi - era și minimalist, și mizerabilist ! Iar dacă sărim peste Nebunia capetelor - documentarul cu și despre Lena Constante din 1997 - și ajungem la filmul imediat anterior Podului de flori (adică la Asta e din 2001, filmat în Deltă), atunci putem spune că Thomas chiar a căutat mizerabilismul în mai toate filmele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
înțelegând nu doar meserie, ci și un anumit panaș vizual), filmul lui Mihăileanu e mai modest. Actorii români sunt destul de terni în comparație cu restul, sătucul de la-nceput pare de carton, câteva momente sunt cam folclorice și, una peste alta, lipsește acea nebunie regizorală ce ar fi putut să ridice Trenul vieții la nivelul scenariului Mihăileanu a fost asistentul lui Ferreri. Nu se vede. R.P.R. face ordine Dacă nu s-ar fi întâmplat, povestea din Marele jaf comunist ar fi trebuit inventată. E
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ajutor de caloriferist, funcționar la Bibliotecă Centrală de Stat (1956-1965), metodist în Ministerul învățământului, profesor la o școală postliceala (1967-1971), în fine - încadrat cercetător la Institutul de Cercetări Psihologice și Padagogice, unde a rezistat până în 1982, când s-a declanșat nebunia cu „meditația transcendentala”, institutul fiind desființat, iar autorul ajungând muncitor necalificat la Uzinele „Timpuri Noi” din capitală. Paralel cu reintrarea în literatura beletristica, prozatorul a găsit răgazul, în anii mai liniștiți, să teoretizeze, pedagogic, pe marginea tainelor lecturii și ale
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
douăzeci, vrei? Nu știu, să mă gîndesc. Fac și eu ca tine, îi spun rîzînd, nu dau răspunsul imediat, să nu se creadă că-s prea bucuros. Așa sînteți voi, ăștia valoroșii, spune Cezara, vă place s-o faceți pe nebunii. Noroc de noi, femeile, că vă înțelegem. Sărut mîinile, la revedere! le spun. Îmi văd de drum, fluturîndu-mi mîna în semn de salut. Îmi pare bine că Graur s-a hotărît să preia conducerea Sectorului cercetare. E un tip descuiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]