10,156 matches
-
Magritte, reflectare a gândirii sale misterioase, se bazează pe întâlnirea minunată și neașteptată dintre irealitate și cotidian. În felul acesta el seamănă cu De Chirico și cu artiștii dadaiști, cu care împărtășește același caracter remarcabil și ironia. Între anii 1920-1967 pictează aproximativ o mie de tablouri, care vor constitui o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare de pictori. primește primele lecții de desen în Châtelet la vârsta de 12 de ani. Liniștea tinereții îi este în mod dramatic întreruptă în noaptea
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
cu intermitențe vreme de doi ani. În 1918 ies la iveală primele sale lucrări, un afiș de reclamă și câteva desene în revista ""Au volant"" ("La volan"). Își câștigă existența muncind la o fabrică de tapete, dar nu încetează să picteze. La 28 iunie 1922 se căsătorește cu Georgette Berger, care îi va sta alături până la sfârșitul vieții. De la începutul anilor 1920, pictorul începe să întâlnească personalități marcante ale avangardei artistice, care în scurtă vreme va forma suprarealismul belgian. Printre aceștia
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
se numără Paul Nougé, care la Bruxelles joacă rolul lui André Breton în mișcarea suprarelistă. Magritte se află la început sub puternica influență a cubismului și dadaismului, publică aforisme în revista ""391"", fondată de Francis Picabia. Pe la sfîrșitul anului 1925, pictează primele sale tablouri suprareliste. Prima expoziție individuală a lui Magritte are loc în anul 1927 la galeria ""Le Centaure"" din Bruxelles. În septembrie 1927 pleacă în Franța și se stabilește la Perreux-sur-Marne lângă Paris. Stabilește contacte cu câțiva artiști plastici
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
afectate de război. Ei se pronunță în mod deschis în favoarea "revoluției proletare". Magritte, de altfel, va adera la partidul comunist belgian în anul 1945, dar se va retrage câteva luni mai târziu. Sub influența atrocităților războiului, Magritte își schimbă stilul, pictând în manieră impresionistă sau expresionistă, fără a se bucura de prea mult succes, revine însă la suprarealism și, în 1948, organizează prima lui expoziție individuală la Paris, la "Galerie du Faubourg". La începutul anilor cincizeci, mai multe instituții și-l
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
de la "Théâtre Royal" din Bruxelles și opt compoziții pentru salonul cazinoului din Knokke-Heist, pe litoralul belgian al Mării Nordului, iar mai târziu va realiza și câteva picturi murale pentru "Palais des Beaux-Arts" din Charleroi și pentru clădirea congresului din Bruxelles. Artistul pictează adeseori mai multe versiuni ale aceleiași idei, cum ar fi compoziția ""Bărbat cu melon"", ascunderea chipului personajului reprezentat fiind la el ceva obișnuit, probabil el însuși se ascunde în spatele acestui individ anonim. Bărbatul cu melon, static și imobil, pare să
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
este un tablou pictat de Eugène Delacroix. Ca temă a acestui tablou imens (aproximativ 4 x 5 m), pictorul a ales soarta regelui asirian Sardanapal. Punctul de inspirație al acestui tablou îl reprezintă operele lordului Byron (1788-1824), pe care Delacroix l-a admirat întotdeauna
Moartea lui Sardanapal () [Corola-website/Science/298205_a_299534]
-
plănuit cu măiestrie, dovada cea mai bună în acest sens fiind figura femeii din colțul din dreapta jos. Picioarele sunt prea scurte, însă sandalele victimei echilibrează proporțiile. Erotismul sugestiv al tabloului este tipic pentru posturile feminine pe care Delacroix le-a pictat în aceeași perioadă, cum ar fi, de pildă, "Femeia cu papagal" sau "Femeia cu ciorapi albi".
Moartea lui Sardanapal () [Corola-website/Science/298205_a_299534]
-
este cel mai vestit autoportret al lui Eugène Delacroix, din cele patru pe care le-a pictat. Delacroix avea la vremea respectivă 40 de ani. În pictură, privirea sa oarecum infatuată trădează personalitatea hotărâtă și sigură de sine a artistului. Calda tonalitate coloristică îi conferă armonie compoziției și este o mărturie a măestriei artistice a lui Delacroix
Autoportret cu vestă verde () [Corola-website/Science/298211_a_299540]
-
Calda tonalitate coloristică îi conferă armonie compoziției și este o mărturie a măestriei artistice a lui Delacroix. Haina pictorului contrastează cu fundalul pământiu, iar nuanțele de negru ale veșmântului, abil diferențiate, pun în lumină gulerul de mătase. Vesta a fost pictată în aceeași nuanță de verde care apare în fundalul "Portretului în costumul lui Hamlet" (primul autoportret a lui Delacroix). O atenție deosebită a acordat Delacroix feței foarte bine lucrate: culorile din umbre și lumini pun în valoare formele, accentuează trăsăturile
Autoportret cu vestă verde () [Corola-website/Science/298211_a_299540]
-
25 decembrie 1983, Palma de Mallorca) a fost un pictor și sculptor spaniol, influențat de suprarealism, fără să fi aderat niciodată la această grupare. Teoriile suprarealiste îi întăresc convingerea în necesitatea libertății artistice, va rămâne un creator multidimensional și multilateral: pictează, dar și sculptează și stăpânește în aceeași măsură tehnica ceramicei. Forme frumoase și stranii, păsări și stele îl vor însoți în fiecare zi a vieții sale, închinate artei și libertății creatoare. vine pe lume la 20 aprilie 1893 la Barcelona
Joan Miró () [Corola-website/Science/298209_a_299538]
-
caiete întregi cu schițe după peisaje din Mallorca, desenează pești, umbrele, flori, broaște țestoase, caini si fluturi nu desenează însă niciodată chipuri omenești. În anul 1912 se înscrie la atelierul lui Francisco Gali, un pedagog excentric, care îl îndeamnă să picteze cu ochii acoperiți, pentru a-și forma memoria vizuală și abilitatea de a recunoaște obiectele numai după pipăit. Prima expoziție organizată în 1918 se dovedește un mare eșec. În consecință tânărul artist își schimbă stilul, din acest moment pictura lui
Joan Miró () [Corola-website/Science/298209_a_299538]
-
cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică. Din anul 2009, cimitirul este obiectivul festivalului anual „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”. Unele cruci sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții celui îngropat, iar pe cealaltă o descriere a motivului morții. Majoritatea crucilor sunt scrise cu greșeli de ortografie și variante arhaice de scriere. Pe crucea lui Stan Ioan
Cimitirul Vesel din Săpânța () [Corola-website/Science/297425_a_298754]
-
25.000 de ani, modelau în lut mici figurine reprezentând zeități și animale. Se crede că erau totemuri sau obiecte de cult menite să sporească fertilitatea solului sau să stabilească o cale de comunicare cu spiritele animalelor. Unele populații asiatice pictau, în interiorul peșterilor, imagini realiste înfățișând animale, șamani ai tribului și scene de vânătoare. Când oamenii au început să ducă o viață mai stabilă, s-au apucat să facă obiecte ornamentale de ceramică și alte lucruri împodobite. În China, populația Yang
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
orașelor și atingerea prosperității statale, templele impresionante, palatele și construcțiile monumentale au fost decorate cu sculpturi și picturi ce înfățișau modul de viața al oamenilor. De la frescele din Micene până la sculpturile funerare din Egipt și de la sculpturile olmecilor până la ceramica pictată în China, arta oamenilor din antichitate ne-a dat posibilitatea să aflăm cum trăiau ei. Inițial, chiar și scrierea a fost o activitate artistică (în Mesopotamia și în Egipt), constând în imagini ce reprezentau idei sau obiecte. Pictogramele din China
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
erau ornamentate cu sculpturi și picturi migăloase. În Africa și pe continentele americane, stilurile artistice s-au dezvoltat independent de restul lumii, dar și în China existau stiluri proprii, nemaiîntâlnite în altă parte. Chinezii confecționau obiecte din lemn lăcuit și pictau pe mătase. În aceeași perioadă, grecii au inventat teatrul, reprezentând situații inspirate din viață. Ei au fost primii care au exprimat stări și emoții prin intermediul artei. Întrucât, creativitatea făcea parte din natura umană, orice cultură este caracterizată de forme de
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
murale și icoane. În mănăstirile europene, călugării petreceau multe ore copiind de mână cărțile, împodobind majusculele din texte și chenarele paginilor cu modele migăloase. Musulmanii se specializaseră în caligrafie și în ornamentarea clădirilor cu modele geometrice complicate. În Asia, budiștii pictau scene din viața lui Buddha. Sub dinastiile Tang și Song, chinezii au pictat și au sculptat în stiluri noi de artă peisagistică și naturalistă și fabricau obiecte din porțelan fin. În Mexic, manuscrisele, sculpturile în piatră și picturile murale făceau
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
cărțile, împodobind majusculele din texte și chenarele paginilor cu modele migăloase. Musulmanii se specializaseră în caligrafie și în ornamentarea clădirilor cu modele geometrice complicate. În Asia, budiștii pictau scene din viața lui Buddha. Sub dinastiile Tang și Song, chinezii au pictat și au sculptat în stiluri noi de artă peisagistică și naturalistă și fabricau obiecte din porțelan fin. În Mexic, manuscrisele, sculpturile în piatră și picturile murale făceau parte din cotidian. Spre sfârșitul Evului Mediu, creativitatea artistică era în floare. Artele
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
diversele școli filosofice din Spania, Maroc, Egipt și Samarkand. În Europa, cea mai mare parte din creația artistică și muzicală era destinată Bisericii, ca vitraliile, tapiseriile și muzica corală. În secolele XIV-XV, unii artiști, lucrând în particular, au început să picteze în stil realist. În Europa aveau loc așa zisele reprezentații de mistere, bazate pe Biblie sau pe mituri tradiționale, precum și recitări ale unor poeme despre eroi, ca împăratul Carol cel Mare și regele Arthur. Geoffrey Chaucer a scris despre dragostea
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
cu exactitate persoanele. Ele reprezentau măreția și caracterul sublim al personajelor, având un aer de parcă erau în ceruri. Bizanțul a avut o influență perenă în arta religioasă a țărilor Europei de Est, unde creștinismul ortodox este predominant. Iconarii continuau sa picteze după vechile canoane. Se remarcă simplitatea formelor și stilizarea acestora. Accentul cade pe utilizarea mozaicului, a picturii icoanelor și menținerea unor reguli de reprezentare stricte (canoane), ceea ce va îngrădi creativitatea. Odată cu apariția stilului romanic, prin anii 1000, sculptorii abandonează statuile
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
dezvoltarea unui nou stil, numit baroc. Pictorii, sculptorii și arhitecții l-au folosit pentru a crea efecte de o măreție spectaculoasă. Artisti ca Rubens, Rembrandt și Van Dyck, din Țările de Jos, și Velázquez, din Spania, erau căutați pentru portretele pictate într-un stil aproape fotografic. Ruisdael din Țările de Jos, Salvator Rosa din Italia și Claude Lorraine din Franța erau pictorii peisagisti la modă. Autori ca Cervantes, Milton, Pepys și Bunyan au scris cărți de succes cu subiecte din viața
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
Florența și pentru Vatican. Dintre cele mai cunoscute opere ale sale sunt de menționat ""Nașterea lui Venus"" (La nascita di Vènere) (1482) și ""Primăvara"" (1474). În anul 1500, Leonardo da Vinci (1452-1519) se întoarce la Florența, venind de la Milano, unde pictase fresca "Cina cea de Taină" pentru biserica "Santa Maria delle Grazie". În acest timp, Michelangelo (1475-1564) lucrează la statuia de marmură a lui ""David"", care avea să devină semnul distinctiv al orașului Florența. Centrul de greutate al artei se mută
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
al artei se mută la Roma, la curtea papei Iuliu al II-lea, care încurajează realizarea unor proiecte ambițioase înăuntrul și în afara Vaticanului. Domul "Sfântul Petru" (San Pietro), este construit după planurile lui Donato Bramante (1444-1514), în "Capela Sixtină" Michelangelo pictează plafonul și fundalul (""Judecata de Apoi""). Rafael Sanzio (1483-1520) decorează camerele ("Le Stanze di Raffaello") din palatul Vaticanului - printre alte motive, celebra ""Școala din Atena"", în care sunt figurați diverși filozofi ai antichității. Tiziano Vecello (1488-1576) este cel mai însemnat
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
Rafael Sanzio (1483-1520) decorează camerele ("Le Stanze di Raffaello") din palatul Vaticanului - printre alte motive, celebra ""Școala din Atena"", în care sunt figurați diverși filozofi ai antichității. Tiziano Vecello (1488-1576) este cel mai însemnat reprezentant al Renașterii în Veneția. El pictează și pentru Carol Quintul, care îl numește pictor oficial al curții regale spaniole. Un alt reprezentant de seamă al picturii din această perioadă a fost Correggio (1489-1534), care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Parma, unde
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
anul 1598, anul realizării picturii, acestea erau deja clar cristalizate și "standardizate," cel puțin în Italia. Peter Paul Rubens, considerat de mulți specialiști cel mai mare pictor european, maestru incontestabil al barocului pictural, a folosit compoziții complexe cu personaje multiple, pictate din unghiuri diferite, efectuând sincron diferite lucruri slujind unui scop comun. Spre exemplu, în Vânătoarea de lei, artistul flamand a folosit la refuz spațiul existent, grupând șapte vânători, dintre care trei pe cai, înarmați cu 5 sulițe, 2 săbii și
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
fiecare de mai multe arme simultan. Deși este considerat, de către cei mai mulți, un pictor reprezentativ al școlii spaniole, de către alții un pictor manierist, El Greco, pictor care a excelat în a prezenta în pictura sa scene biblice și, mai ales, mistice, a pictat și sub influența barocului. Mai exact, tehnica sa de a picta are multiple elemente baroc, și, aidoma lui Rubens, artistul spaniol de origine greacă folosește culori saturate aplicate cu tușă groasă, de multe ori delimitând clar, dar, alteori, nedelimitând limpede
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]