10,542 matches
-
a fi sensul. Mai curând, se leagă de Bucur, nume de persoană cu o oarecare frecvență la români. Un Bucur va fi fost strămoșul autentic sau mitic al comunității rurale din care a evoluat mai târziu marele oraș. Legenda Îl pomenește ca fondator pe „Bucur ciobanul“ (În alte variante, pescar, boier sau negustor). Cu sau fără Bucur, cert este că inițial Bucureștiul a fost un sat, nimic mai mult, și și-a păstrat multă vreme Înfățișarea rurală. Pe malurile Dâmboviței Este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
această „delicatesă dulce și neagră“ - New York Magazine - în vreo două ore) din cauza tiparului generos (și nici un capitol nu avea mai mult de una sau două pagini), devenind cunoscut drept „romanul generației MTV“ (grație celor de la USA Today), astfel încât m-am pomenit etichetat aproape de toată lumea ca vocea acestei noi generații. Faptul că aveam doar douăzeci și unu de ani și încă nu apăruseră alte voci nu părea să conteze. Eram considerat un succes sexy și nimeni nu era interesat să remarce superficialitatea altor vârfuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
interesul ei de-abia dacă fusese remarcat înainte de a veni la petrecerea pe care am dat-o de Crăciun în 1988, când de fapt s-a aruncat pe mine (eram într-adevăr irezistibil). La cheful de la Nell’s m-am pomenit sărutându-mă cu ea într-unul din separeurile din față ale clubului, apoi ducând-o înapoi în apartamentul meu de la Carlyle (le-au trebuit celor de la serviciul de catering două zile să decoreze apartamentul și trei să facă curat - avusesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
e prea tare, zise Jayne. - Numai prietenii tăi, chica. Pauză. În plus, te-aud perfect. - Chica? Mi-ai spus chica? - Ascultă, dacă nu vrei să fii sociabilă și nu poți fi superdezinvoltă când vine vorba de dat chefuri... M-am pomenit pipăind absent un cornet de popcorn. - Sunt studenți în piscina noastră, Bret. - Știu, am zis. Și ce? Înoată. - Iisuse, Jay e la fel de amețit ca tine. - Jay face gimnastică suedeză, am zis cu indignare. El nu e amețit niciodată. - Dar tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vă înțelege cu fiul dumneavoastră. Asta e esențial. Asta e necesar. Să vă raportați la fiul vostru. Nu era nimic de spus decât: - Încep să controlez raportul meu cu el. - Nu cred că reușiți. - De ce? - Pentru că nici nu l-ați pomenit de când sunteți aici. 7 c a m e r a l u i r o b b y Marta era în bucătărie, rumenind legume într-o tigaie chinezească de aluminiu în timp ce copiii se costumau în camerele de la etaj pentru ne-dați-ori-nu-ne-dați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a trântit. Am luat un Klonopin, am terminat vinul, mi-am turnat restul în cană și am urcat agale spre camera lui Robby, să văd dacă era bine. În timp ce mă apropiam de ușa camerei lui, am observat zgârieturile de care pomenea azi-dimineață. Erau concentrate la baza ușii, dar cu toate că nu păreau foarte adânci, vopseaua chiar fusese jupuită și m-am gândit că probabil fusese opera lui Victor, încercând să intre. Nimeni din cei prezenți la petrecere nu urcase la etaj, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am observat piatra de mormânt. Ușor lateral spre gardul grădinii, puțin într-o rână, răsărind dintre buruienile care împânzeau grădina, iar scurtul meu moment de iritare față de decoratorii care uitaseră parte din recuzită se transformă în spaimă când m-am pomenit îndreptându-mă spre ea. Solul de sub piatră părea să fi explodat - ca și cum cineva ar fi scurmat pământul, ca piatra să răzbată. Peste vâjâiala vântului cred că am deslușit sunetul unei fâlfâieli. Pe măsură ce mă apropiam de piatră, eram tot mai convins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și apoi s-au dus în bucătărie să pregătească desertul, în timp ce bărbații au ieșit lângă piscină să fumeze trabucuri, însă Mark Huntington adusese patru țigări de marijuana gata rulate și înainte să-mi dau seama ce se întâmpla, m-am pomenit că le aprindeam. Nu eram un fan al marijuanei, dar am fost plăcut surprins, recunoscător pentru apariția ei: restul serii urma să fie infinit mai lung - înghețata cu fructe proaspete și luările de rămas-bun interminabile, urmate de înspăimântătoarele promisiuni ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Iar din moment ce mă pricepeam să inventez intrigi și să le detaliez cu meticulozitate conferindu-le conturul și culoarea necesare, m-am apucat să concep un nou film cu secvențe diferite și cu un sfârșit mai fericit în care nu mă pomeneam scuturat de friguri în camera de oaspeți, singur și foarte speriat. Dar asta face un scriitor: viața lui e un păienjeniș de minciuni. Înfrumusețarea punctul lui focal. Asta facem ca să-i mulțumim pe alții. Asta facem ca să evadăm din noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
puteam să-i ghicesc dialogul. M-am uitat din nou la Robby și nu m-am putut stăpâni să nu mă gândesc că dincolo de indiferența afișată era dezgust, iar dincolo de dezgust, furie. Păru să-mi observe suspiciunile când m-am pomenit uitându-mă din nou la cutiile acelea și m-a întrebat încă o dată, pe un ton apăsat: - Dar dacă durează, tată? Privirea mea se fixă înapoi asupra lui. „Tată“ nu suna bine. Se juca cu mine și instinctul meu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fuseseră intențiile sale, încă nu se sfârșise. Mă simțeam un pic amețit, iar carnea mă durea din lipsă de somn și de hrană pentru că nu mâncasem nimic în afara unui biscuit cu brânză, iar când am ieșit de la registratură m-am pomenit uitându-mă pierdut spre Commons - zona plată, centrală a campusului. Fusese zăpușeală toată dimineața, aerul cald și stătut, dar acum o briză ușoară răscolea stratul de frunze ruginii, dezvelind gazonul verde ascuns dedesubt. Erau prea multe întrebări (și prea bizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fiorii gândindu-mă la energia pe care o necesita. Cum aceste ore îngrozitoare sfârșeau de regulă în lacrimi în ceea ce o privea Jayne și într-o stare de neajutorare sfâșietoare în ce mă privea, m-am abținut și n-am pomenit de telefonul primit din partea secretarei lui Harrison Ford atunci când mă aflam în parcarea din fața garsonierei lui Aimee Light, sfătuindu-mă că „era în interesul tuturor părților interesate“ (am remarcat noua limbă de lemn din Hollywood) dacă puteam ajunge acolo vineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aliniate pe firele telefonice de deasupra mea, iar eu am azvârlit păpușa pe câmp, unde a aterizat imobilă. Frunzele moarte săltau în briza care vălurea câmpul. Auzeam ropotul unui râu, sau erau valurile care se zdrobeau de țărm? Terby se pomeni imediat învăluit de un nor de muște. În depărtare păștea un cal - poate la treizeci de metri de unde stăteam - iar în momentul în care muștele s-au năpustit asupra păpușii calul și-a scuturat capul și a luat-o la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tine atunci când Ashton îți trimite fișiere ca să le descarci și Cleary Miller îți trimite o scrisoare și... - Tată, asta nu-i... - Și v-am auzit la mall sâmbătă. Când te-ai întâlnit cu niște prieteni și unul dintre ei a pomenit numele lui Maer Cohen. Și v-ați oprit cu toții pentru cu nu vroiați s-aud ce spuneați. Zi-mi și mie ce naiba a fost aia, Robby? Am făcut o pauză, încercând să-mi controlez volumul vocii. Vrei să vorbim despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
carne și oase, în fața lui, mă simțeam jenat și am început să mă bâlbâi imediat ce-am deschis gura. Am început să-i relatez cea ce se petrecuse în casă de o manieră calmă și liniară, dar curând m-am pomenit că mă refeream la tot ceea ce mi se întâmplase și la întreaga săptămână de evenimente care mă împingea de la spate și nu făceam decât să-l bombardez cu detalii așa cum îmi veneau - Terby, piatra de mormânt, gaura neagră de pe câmp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un computer sau televizor sau telefon sau chiar corp uman - toate acestea pot emite semnale care ne induc în eroare. Vocea lui Miller avea o rezonanță gumoasă și ricoșa în interiorul microbuzului în ecouri lăturalnice. - Și aia ce e? M-am pomenit arătând spre o mașinărie voluminoasă care arăta ca un aparat de aer condiționat supradimensionat. - Un galvanometru. Înregistrează emisiuni de energie inexplicabile. Bineînțeles. Bineînțeles că asta e. Asta știai și tu, Bret. Eram ghemuit tot și gata să fac altă criză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acum trăiam cu un tânăr sculptor pe numele de Mike Graves (care era cu vreo doisprezece ani mai tânăr decât mine) și uneori stătea și el în apartamentul de pe Strada 13, iar alteori în garsoniera lui din Williamsburg. M-am pomenit în această relație fără să știu ce fac sau de ce aveam nevoie și m-am gândit că și el simțea același lucru, sau cel puțin am sperat că asta simțea. Avea un fel de seriozitate, de determinare, care îmi cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din reveria mea din cauza unei certe pe care îl ardea s-o provoace și atunci pur și simplu m-am ridicat și-am plecat din separeu fără să privesc înapoi și fără să-mi iau rămas bun și m-am pomenit stând în bătaia soarelui descheindu-mă la cravată și valetul din parcare mi-a adus lângă bordură acel 450 SL de culoare crem. Am schițat un zâmbet pe jumătate față de această amintire, gândindu-mă că aș fi putut tolera răul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apoi merse mai departe, deși totul se sfârșise, și ceva nou a fost zămislit. Marea atinse malul de pământ unde o familie, conturul ei, ne privea până când ceața i-a înghițit pe toți. Din partea celor lăsați în urmă: vei fi pomenit, tu erai cel de care aveam nevoie, te-am iubit în visele mele. Așadar, dacă îl vezi pe fiul meu salută-l din partea mea, fii bun, spune-i că mă gândesc la el și știu că el veghează undeva deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
intenții ce nu au ajutat cu nimic memoriei sale, Înțelegeți de ce trebuie să am sfatul Dvs. În cele ce trebuie să fac. Despre scrisoarea primită nu i-am spus nimic Gabrielei și aș ruga ca nici Dv. să nu-i pomeniți nimic, deoarece nu vreau să-i produc noi stări emoționale În situația destul de grea În care se găsește cu suferința ei. Acestui lucru i se datorește și faptul că nu v-a răspuns la ultima scrisoare, lucru ce o afectează
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
astăzi de la vara mea din București, ea Îmi scrie următoarele: „Mi-a spus Silvi Rau, la telefon, că soțul ei a asistat la o conferință, aici, ținută de Dl. Dimitriu, despre Fălticenii și orașul de altădată . Zice că te-a pomenit și pe tine printre „iluștri” și a vorbit mult și frumos de tine. Încă o dată vă mulțumesc mult! Așteptăm cu plăcere vara sau toamna, să poftiți din nou la Brașov, spre a profita mai mult de aerul ozonat, care și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
din ceva care nu veștejește prea repede. Transmiteți-i D lui Severin mult bine din partea mea și rugați-l dacă m-ar putea găzdui În ziarul dânsului cu un medalion despre Petre Comarnescu de Sf. Petru și Pavel, să-l pomenesc să mai știe lumea că el „a făcut cunoscute În lume mânăstirile Bucovinei”. O altă Întrebare - rugăminte o am la Dv., aș vrea să trimit din cărțile mele de după Revoluție câtorva din oamenii de cultură și creatori. E bun gândul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sincer că mă interesează deosebit activitatea dvs. A fost genială trimiterea la Enciclopedia „Cugetarea”, unde cred că am depistat cu ce frați Naum a călătorit În tren E. Lovinescu. La Început, mă Întrebam dacă nu cumva Andrei Naum, tatăl poetului, pomenit și el În agendă, are vreun frate. Dar, datorită dvs., pista asta a căzut, căci Alexandru și Teodor Naum, ambii ieșeni, unul conferențiar la Universitatea din Iași, celălalt filolog clasicist, profesor la Cluj, sunt probabil, și prin obârșie, și prin
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
am trimis o fotocopie. Sunt clare figurile și pot fi folosite, dacă familia nu are așa ceva. În ce privește Vas.(ile) Todicescu, acesta dacă trăia era să fie o mare personalitate Între filozofii noștri. Un Todicescu, cred fiul acelei doamne despre care pomenești În scrisoare trăiește undeva prin străinătate . Aci a activat numai câțiva ani și a locuit o cameră În apartamentul În care locuia și G-ralul Mihai Todicescu. Era un violinist care s-a remarcat din primul moment. Aștept știri tot mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pot menține Încrederea și să capăt cine știe ce lucruri interesante. Ce facem cu fotografia lui Matei Millo fălticeneanul? Cum o luăm de la D na Millo? Să o iau la mine, sau vei veni D-ta sau altcineva să-l ia? A pomenit D-na de un fotoliu din Casa Millo, dar n-am reținut ce mi-a spus, fiind preocupat de alte lucruri ce mi le arătase. Voi lămuri și această chestiune. Matei din Fălticeni era nepotul lui Matei artistul și finul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]