10,251 matches
-
ne însoțească și să le explice că nu eu eram de vină. Severitatea părinților mei mă scotea din fire, așa cum pe dânșii îi scoteau din fire neastâmpărul meu, agitația permanentă, pretenția de a mi se da atenție. Oameni nervoși, fără răbdarea unei pedagogii adecvate, preferau să mă bată, iar când mă băteau, ocara lor era ironică, ceea ce mă jignea nespus. Bătăi care desigur nu afectau câtuși de puțin integritatea mea corporală, mie însă mi se păreau întotdeauna nedrepte, ofensatoare și monstruoase
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Câtă chelfăneală n-am încasat pentru rochiile mamei (nu cele „de bal“ totuși) sustrase și folosite de îndrăcitul actor! Intrau și componentele didactice în repertoriul meu: episodul Mircea-Baiazid din Scrisoarea III de Eminescu, de pildă, pe care mă învățase cu răbdare maică mea să-l recit, cu mare atenție la intonarea justă, la realismul dramatic, în vederea unei serbări școlare din Galați, aducându-mi ovații repetate și la festivitatea de sfârșit de an, acum în Cluj. Spre deosebire de școală, pentru publicul mai mult
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Rebreanu, mai trăia în Aiud Victorița Slăvoacă, măritată cu un colonel Ștefan („regățean“ ca și colonelul Strat, ca și tatăl meu), cea mai bună prietenă a mamei atunci, singura persoană care se interesa de „creațiile“ mele literare, citindu-mă cu răbdare, comentându-mă, îndrumându-mă. Numai ea mă înțelege pe lume - gândeam eu: părinții mei nu-mi luau în serios veleitățile literare, socotind că, cu timpul, „o să-mi treacă“... Destul de grăsuță în amintirea mea, „tanti Victorița“ avea ochii negri, profunzi, magic-misterioși
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
marelui scriitor - de ce le-am preferat pe astea nu-mi dau seama), dar m-am plictisit, așa că n-am reușit să le duc la capăt, întâia dintre ele niciodată, a doua abia mult mai târziu, când aveam să străbat cu răbdare și extraordinar interes întreaga Comedie umană. Tata se abonase atunci și la ziarul Le Temps, la revistele L’Illustration și Revue des deux mondes; cum încă din școala primară fusesem pasionat de lecturi jurnalistice, de tot ceea ce domestic sau politic
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
altcum și altceva decât trăisem până acum; iată-mă trimis parcă la studii undeva, în inima Europei. Deocamdată însă, mai curios era faptul că vremurile se schimbaseră cu desăvârșire. Istoria răsucise ca o rufă udă existența tuturor, storcând-o cu răbdare și indiferență. Lumea în sine era complet înstrăinată de trecut. Catastrofa României Mari, umilința inimaginabilă a acestei catastrofe aduseseră în putere pe legionari și pe generalul Antonescu, care, dacă nu era de-al lor, era totuși prieten cu ei: fusese
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
binevoitoare de care m-am bucurat atunci când mi-am făcut ucenicia la CEPS. În sfârșit, doresc să o salut cu respect pe soția mea, Corinne Oblet, prima cititoare și primul critic al versiunilor inițiale ale acestui text, pentru ajutorul și răbdarea sa. Această carte îi este dedicată. Prefața autorului la ediția în limba română Orașul, laborator politic Fiind o lucrare construită, în principal, în jurul istoriei politice a orașelor franceze, fără a altera onoarea și bucuria prilejuite de traducerea ei în limba
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mergea la Conad, își gătea la o butelie de voiaj și aștepta a doua zi. Un bărbat, chiar dacă muncește doar o săptămână din lună, reușește să se întrețină, așa că fiecare zi este ca o tragere la sorți. Îți trebuie multă răbdare și nervi de fier ca tu, om la 40 de ani, cu familie în România, să poți căuta zâmbind prin gunoaiele supermarketelor și să speri că mâine sau poimâine vei munci. De ce nu se întorc acasă? Pentru că le e rușine
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
dar ele au rămas gunoaie pe care nu le-am aruncat. De aceea, pe măsură ce înaintăm în vârstă, sacul de gunoi e tot mai mare și ceea ce ni se întâmplă e tot mai greu de suportat. M-a învățat să am răbdare când apar gândurile negre. Dacă mă supăr, ele câștigă și-mi îngreunează viața. Dacă îmi ocup mintea cu altceva și nu dau gândurilor rele timp să apară, victoria e a mea. Astfel m-am apucat de scris, de citit, de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ar bea apă dintr-o sticlă, apoi zice: — Mai poți să mi dai puțină apă? Pe asta am terminat-o! E inutil să te superi. E altă lume. Concetta nu era în stare să-și îngrijească soțul pentru că nu avea răbdare cu el. De aceea mă avertiza mereu că nu ar trebui să plec fără să anunț. Pe de altă parte, cum puteam să-i spun c-aș vrea să nu mai lu crez pentru ea când era atât de arțăgoasă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
știe nimic despre nimeni. Suntem singuri și izolați! Scrisoarea 151 — Azi plouă, mâine e soare! Așa începe Mariela de fiecare dată. Consideră că viața este o roată imensă și că, atunci când ai sănătate și muncești, trebuie să mai ai doar răbdare. Roata se va întoarce și în favoarea ta. Este colega mea de muncă și prietena mea de aici. A început acum opt ani să-i ajute pe bătrâneii mei. Îi ducea la spital, la biserică, făceau cumpărături împreună, îi ajuta la
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pot face parte din ființa ni mănui; drept care toate mijloacele erau bune pentru el. Excela în intrigi josnice; erau viața lui, nu se putea lipsi de ele, dar întotdeauna cu un scop către care toate faptele lui năzuiau, cu o răbdare care nu-și găsea odihna decât în reușită sau în dovada repetată că nu poate reuși, dar și atunci, mergând în felul lui în hău și în beznă, spera să vadă o rază de lumină deschizând un alt tunel. Și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și numele, sau chiar figura unui fost amant. Dacă participă la un proiect, la unele intrigi unde este necesar să acționezi prompt, ardoarea, inteligența, dibă cia, nimic nu-i lipsește, și poate contribui la succes; dar, dacă îm prejurările cer răbdare, un răstimp de inacțiune, ea părăsește neîntârziat întreprinderea. Nu va fi niciodată preocupată sau interesată decât de lucrurile care cer o anumită formă de efort; științele cele mai abstracte sunt singurele care o atrag, nu pentru că îi luminează spiritul, ci
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Poziția unei soții fără titlu era greu de dobândit și greu de păstrat; ea a scos-o cumva la capăt. Doamna de Montesson nu avea totuși înzestrări spirituale superioare; natura i-a făcut însă daruri mai prețioase, o judecată sănătoasă, răbdare și chibzuință. Acestea i-au fost călăuzele în cariera lungă și grea pe care a avut-o de străbătut și, când și-a atins țelul, tot bunei sale judecăți i-a datorat faptul de a se putea bucura de avantajele
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în manierele clasei înalte; cu același scop au fost instituite academiile, pentru a men ține puritatea limbii. Cei cărora le plac comparațiile ăși nu sunt puțini) au comparat-o pe Doamna de Montesson cu Doamna de Maintenon. Dibăcia, manevrele și răbdarea pe care le-au pus amândouă în joc pentru a fixa, la o vârstă când nu mai faci cuceriri, niște principi până atunci foarte nestatornici; căsătoria secretă cu numele, dar de fapt publică, care a fost răsplata iscusitelor lor stăruințe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
funcționar la Ministerul de Externe și plicticos ca un formular, mâzgălea la niște romane nesfârșite. Îi citea într-o zi Doamnei de Coislin o descriere: o amantă părăsită, în lacrimi, pescuia melancolic un somon. Doamna de Coislin, care își pierduse răbdarea și căreia nu-i plăcea somonul, l-a întrerupt pe autor și i-a spus, cu aerul acela al ei serios care o făcea atât de hazlie: „Domnule Hennin, n-ați putea s-o faceți pe doamna aceea să prindă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
stau la baza fenomenului de schimbare, de formarea unei atitudini prospective, proactive, de depășirea barierelor psihologice, precum și de promovarea unor strategii manageriale bazate pe motivarea personalului, cooperare, implicare și dezvoltare personală. De asemenea, o schimbare educațională veritabilă solicită timp și răbdare din partea "actorilor" săi, deoarece antecedentele funcționează ca o grilă de semnificare și interpretare critică a elementelor inovației. I. 2. 2. Componentele procesului de schimbare educațională Din perspectivă educațională, procesul schimbării presupune realizarea unor obiective elaborate atât la nivel individual, cât
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
școlii. Nu puține sunt cazurile în care cadrul didactic este asemuit unui actor cu mii de fețe care-și joacă propriul rol, cât mai bine posibil. Partenerul de scenă este atât elevul, față de care trebuie să manifeste apropiere sufletească, empatie, răbdare, respect etc., cât și managerul școlar sau celelalte cadre didactice, pentru care trebuie să fie partener de cursă lungă. Altfel, spus, câte roluri, atâtea măști. Uneori profesorul împrumută replicile elevilor, încercând să-și estompeze adevărata personalitate. La rândul lor, elevii
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
refăcut nici un pod din cele distruse de torenți. Am fost nevoiți să urcăm pe culmea Dealului Iezer (dintre cele două văi Iezerului și Stâncășenilor), culme îngustă, cu cioate sau gropi ale acestora (din vechea pădure ce o acoperea). Am admirat răbdarea și măiestria deosebită a colegului de a fi asigurat mașinii echilibristica necesară ajungerii în sat. Faptul însă că am putut să-mi revăd satul natal, cu ulițele lui înguste, cu casele la drum sau pe pantele care începeau imediat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
apărarea acestui pământ, lăsându-și oasele neidentificate până în Siberia și până în inima Europei, dar găsindu-le și numele încrustat pe placa de marmură a monumentului din mijlocul satului. Personal, nu am nici un merit în propășirea satului, dar, cine va avea răbdare să citească și capitolele următoare, se va convinge că destinul m-a condus în viață și nu preferințele mele. Aș fi fost un bun agricultor căci, fiind cel mai mare băiat în familie, iar tatăl mereu concentrat, mă specializasem în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
satele comunei și prin care oamenii acestora își rezolvau problemele, îndeosebi judiciare. Am fost nu de puține ori martor când oamenii veneau și la noi acasă în zile de sărbătoare cu tot felul de necazuri, iar el îi asculta cu răbdare, îi sfătuia ce să facă, le redacta el plângerile și le timbra (ținea permanent o mapă cu timbre, căci în sat nu exista un oficiu poștal). Nu l-am văzut niciodată pretinzând sau acceptând ceva în schimbul acestor acțiuni, oficiale la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
mai leagă de trecut. Dumnezeu să-i dea sănătate întru mulți și fericiți ani. Didina, o ființă bună, blândă, tăcută, predispusă parcă să stea în umbra noastră a tuturor. O aparență însă ... căci sub această supușenie și-a construit cu răbdare un drum onorabil. Părea că, după cursurile primare, nu i se întrevede alt viitor decât să asigure continuitatea răzășească a familiei noastre în sat. Ei nu. Este posibil ca exemplul nostru să o fi pus pe gânduri, să-și reconsidere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
în memorie, mai pregnant decât zecile de astfel de deplasări, conduse de mine ulterior, în calitate de cadru didactic. Mă îndeamnă gândul să mă opresc puțin asupra celor trei asemenea expediții din studenție, dar, pentru a nu abuza de spațiul redacțional și răbdarea cititorului, mă voi referi numai la unele aspecte ce mă au ca "erou" pozitiv sau negativ. Prima s-a organizat la sfârșitul primului an de studii, în iunie 1946, în partea centrală a Carpaților Orientali (pe traseul Păltinoasa-Mălini-Broșteni-Durău-Ceahlău-Cheile Bicazului-Lacul Roșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
acceptul de principiu și m-a invitat la Iași. N-o să uit niciodată biroul său de la subsolul Facultății, pe care-l domina, nu neapărat prin statura sa impozantă, ci prin zâmbetul care părea că învăluie totul. M-a ascultat cu răbdare; din când în când întrerupea șirul vorbelor mele cu o glumă. Nu știu dacă o făcea pentru plăcerea glumei sau pentru a-mi testa coerența în expunere! De atunci drumurile noastre s-au întâlnit de multe ori eu veneam la
O şcoală în care “excelenţa” generează excelenţă ....... In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Florin Teodor Tănăsescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_957]
-
asigură supraviețuirea textului prin relectură. Autorul Desperado se asigură că lectorul nu numai că nu-l va uita, ci, în limita posibilului, nici nu-l va părăsi. Universul imaginat de autor este dezvăluit treptat. Lectorul e educat în spiritul unei răbdări mereu mai mari. Autorul îl supune la o lectură ascetică. Joyce, Woolf, T.S. Eliot erau eliptici, refuzau explicația, se constituiau programatic din fragmente. Fluxul conștiinței tăia mecanic toate cuvintele, toate gândurile de legătură, dar continua să conceapă coerent, ordonat. Un
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spun ei drept literă de evanghelie, pe când ei, autorii, sapă labirinturi subterane, cu scopul să prăbușească întregul edificiu de așteptări al lecturii. Autorul pretinde că opera respiră direct viață, că nu e operă / ficțiune ci real, și trebuie să avem răbdare cu textul, fiindcă războiul textului cu convențiile vechi e îndelungat și istovitor. Lectorul Desperado, scufundat până la beregată în intertextualitate și alte șiretlicuri la fel de rafinate, se apucă de noul volum cu o oarecare descurajare, veșnic repezit de autor, până când, brusc, se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]