10,102 matches
-
pe picior de plecare, deși nu reușisem nici măcar o dată să stăm amândoi de vorbă, oricât am Încercat să mă apropii. Marea ratare a fost atunci când el a venit la noi acasă și eu eram la Secretariat, la Școală, iar se refăcea ancheta morții lui Mihnea, se Întorseseră babacii lui Gimmi de-afară și presau să se rezolve odată, să ne reprimească În facultate, că nu-i vina noastră că s-a pilit Mihnea și a căzut de pe balustradă. Penibil, penibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dintr-odată patetic, și sunetele ciudate ale acestei limbi de mult moarte nu Îi Îndeamnă În nici un fel să râdă. El se scuză, râzând: — Odiseea, tot ea! La lucrarea, foarte exigentă, de an, de la seminarul teologic, mi-am ales să refac traseul călătoriei În lumea de dincolo pe baza informațiilor existente În literatura greacă, lectura de bază fiind Odiseea... Dar cum de ați fost atras la vârsta aceea de o asemenea temă, domnule profesor? Traian Manu șovăie cu privirea În privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
duduie! nu pot să-l anunț deoarece M.Borger a decedat astă noapte În somn... Un răspuns scurt, rece și plin de dușmănie. Am paralizat În primul moment și nu am putut asimila informația crudă pe care o primeam... Am refăcut numărul. Alo! Mă scuzați! poate am format din greșeală alt număr, poate am sunat În altă parte... N-ai greșit, dragă!. Acesta este adevărul... Nu se poate! și am Început să plâng În hohote, repetând continuu „nu se poate”, „nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
faptul că odaia bunicului stătea goală. Era o încăpere excelentă, pătrată, simplă și stabilă, despărțită de restul casei prin bucătărie. Trebuia să i se dea o întrebuințare. Camera goală i se părea ceva nenatural. Cu ajutorul unor țărani din localitate, a refăcut camera. I s-au pus podea și pereți de beton armat, încăperea devenind în felul acesta mai curând un bazin decât o odaie, iar tata a plasat bucăți mari de tablă de fier în bazin, pe care l-a umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
merg oricum. Nu, mi-a răspuns Manfred. O să-mi ia câteva zile. Vreau să cântăresc fiecare cuvânt. De fapt greșesc când spun că „scriu“ această scrisoare. Eu o compun. Poate o voi pune la poștă eu însumi când mă voi reface. Și când voi fi compus totul până la sfârșit. Eva avea ceva pe plită. Aburii și mirosul urcau pe scară până la noi, ca niște adieri slabe de vânt. Nu mă puteam înfrâna să nu-mi întorc fața spre arome și cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din agrafe una câte una și puse lângă oglindă. În încăpere plutea un miros acru. Timp de mai bine de un an după acest incident Charlot a fost convins că părul lung este întotdeauna detașabil. Într-o noapte fără somn, refăcu în sens invers traseul clandestin al copilăriei sale pentru a se duce să-și ia niște apă. Scările scârțâiau sub picioarele lui, dar, spre deosebire de urmele lăsate pe drumul spre Brinac, acum pașii lui nu aveau nici o semnificație, erau niște hieroglife
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu ochiuri dese. Metafora nopții autumnale este atât de adâncă încât unii nu adorm și trăiesc cu aceste sacre elixiruri din centrul minunii. 1971 La munte Ziua dă prin spata serii umbrele și liniștea; se întorc la stâni oierii, se reface pajiștea. Stau pădurile în părți în armuri, semn de putere, muntele-i plin de mistere ca memoria de cărți. Hogaș cu Pisica lui e pe undeva pe-aproape; Eminescu vede-n ape nuferii destinului. Cu oglinzi la suprafață și în
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ajunge cu câte blesteme se ncarcă; vine un timp când răbdarea înțarcă și, ca un țap, remușcarea împunge. Pocăința, credința de mai apoi, cheamă noile ploi să spele ale slăbiciunilor noastre rele ce-au răvășit frumusețea din noi. Se poate reface orice tezaur când dragostea se ntoarce acasă; bogată-i această masă a nțelepciunii vârstei de aur! 1996 Criminala psihopolitică Fierul e tare, dar are și el un ac de cojoc: prinde-l în clește, ține-l în foc și-i
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mine, pentru că de fiecare dată când are un termen limită, eu sunt cea la care fuge să ceară ajutor. Cel puțin o dată pe săptămână, stau în fața calculatorului citindu-i ciorna hazardată, după care o rup în bucăți și apoi o refac așa încât să aibă sens. Sincer, nu mă deranjează, și poate că într-un fel mai ciudat, tocmai ăsta e motivul; stând așa în mașina ei, mă simt mai puțin rea, mai puțin intimidată de ea, și încep chiar s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
iese pe ușă. Uneori nici nu-mi vine să cred că Geraldine chiar scrie, nu-mi vine să cred cum poate fi pentru cineva atât de greu să scrie, când mie nu-mi ia niciodată prea multă vreme să-i refac materialul. Încep prin a rescrie introducerea, și adaug ceva culoare, dându-i o formă pe care cititorii ar vrea să continue s-o citească. „CÂT AI STAT în fața altarului și ți-ai citit jurămintele, sperai și te rugai ca mariajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în după-amiaza asta? Dacă e vreo șansă? Vreo șansă? Ben își va crea o șansă. ― E bine în după amiaza asta. Ar merge pe la un trei? ― E perfect, răspunde Jackie, spunându-și în sinea ei să nu uite să-și refacă machiajul după prânz. Întreabă de mine la recepție și vin să te iau. ― Trebuie să aduc ceva? întreabă Ben. ― Nu, râde ea. Doar pe tine. Ben închide telefonul și se uită în jur. Mizerabil, își zice. Camera asta e plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în niște pantofi sport complet albi. De ocazie, sexy, perfect. Poate că prin osmoză, s-a lipit și de mine o parte din stilul Geraldinei. ― Uau! spune Brad când în sfârșit ies din cameră, după ce am petrecut probabil ore întregi refăcându-mi machiajul, uscându-mi și modelându-mi părul într-o coamă lucioasă și aurie. Uau, repetă el. ― Îți place? Fac o mică piruetă, iar Brad zâmbește și-mi dă un pahar de șampanie. ― Arăți grozav. Serios, îmi place tare mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la mine cu uimire. Vreau să zic, când? întreabă el, fără să-și poată lua ochii de la mine. E... Râd. ― Cum de arăt așa? Ben dă din cap. ― S-a întâmplat după ce ai plecat. Am slăbit, și Geraldine m-a refăcut, cum ar spune ea. ― O, Doamne, oftează Ben. Ce m-am mai făcut de râs azi. Nu e de mirare c-ai plecat. ― Nu te-ai făcut de râs. A fost minunat să aud ce mi-ai spus. ― Dar știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
A sunat săptămâna trecută să vadă dacă am numărul tău. Jemima, ce fraieră ești. Probabil că ți-a pierdut numărul. De ce naiba nu m-ai sunat mai devreme? ― Te-a sunat pe tine? Ușor, ușor, inima mea începe să se refacă din bucăți. Te-a sunat? ― Da, m-a sunat! Săptămâna trecută! Mi-am dat seama din vocea lui că se întâmplase ceva. Știam eu! ― Și ce-a spus? Spune-mi exact ce-a zis. ― Nu mi-a spus nimic, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mare tragere de inimă, mi-am despachetat câteva lucruri. Asta până când am descoperit că dulapul și așa micuț era plin până la refuz cu hainele lui Chaquie. Așa că, în speranța că voi întâlni ceva celebrități în grupul lui Josephine, mi-am refăcut machiajul și m-am forțat să cobor la parter. Dădusem o adevărată luptă ca să părăsesc camera. Mă simțeam timidă, timorată și îmi închipuiam că toți ceilalți „clienți“ vorbeau despre mine. Când am ajuns în sala de mese îîmbrățișând zidurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ridicat un cor de „nu“-uri și „nu, nimic“-uri. Ceea ce m-a bucurat fiindcă însemna că-și dăduseră seama că nu eram deloc una de-a lor. Dar, câteva clipe mai târziu, pe când dădeam fuga în cameră să-mi refac rapid machiajul în onoarea a indiferent ce avea să se întâmple la ora ceaiului, am trecut pe lângă bucătărie. Unde, spre marea mea surpriză, Misty O’Malley spăla o cratiță uriașă. Pentru asta, fusese nevoită să se cațăre pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Tocmai când mi-am simțit fundul ridicându-mi-se de pe scaun și pregătindu-se pentru odiseea traversării camerei, am înghețat de groază. Machiajul meu! Nu-l mai verificasem de dimineață. Am fugit în cameră, m-am pieptănat și mi-am refăcut în grabă machiajul, aplicând un nou strat de rimel și încă unul de ruj. Dacă e tot acolo când mă întorc, jur că vorbesc cu el, mi-am promis. Când am coborât, Chris era exact unde-l lăsasem, iar boșorogii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fundu’-n sus. în noaptea de dinainte trăsesem o doză zdravănă de cocaină, iar revenirea la realitate fusese foarte grea pentru că nu mai aveam Valium ca să-mi pot adormi simțurile. Și până la salariu nu mai aveam nici un ban ca să-mi refac stocul. Toată ziua mă simțisem așa de deprimată că nici nu fusesem în stare să mă duc la lucru. N-avusesem forță decât să zac pe canapea, vag îngrozită, conștientizând cât de rar îmi bătea inima și dorindu-mi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că dependența lui de droguri era foarte gravă. Da, am mai fost internat acum patru ani. Dar atunci n-am ascultat nimic din ce mi s-a spus. De data asta, o să fac totul ca la carte și-o să-mi refac viața. Te simțeai rău de tot? l-am întrebat agitată. îl plăceam mult prea mult ca să-mi doresc să aud tot felul de povești despre cum se tăvălise în propria vomă sau cum își înfigea acul în venă. — Depinde ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un final, ai să-ți dai seama. Oricum, nu iei ajutor de șomaj? Am clătinat din cap. —Ei, vezi! mi-a cântat ea. Ai destui bani ca să supraviețuiești. Imaginează-ți că asta e o perioadă de convalescență, ca atunci când te refaci după o răceală zdravănă, numai că acum ai avut o răceală a sentimentelor. Iar între timp, colorează-ți puțin picioarele alea! Cât timp, am întrebat-o îngrijorată, o să trebuiască să trăiesc așa? Cât o să fie nevoie, mi-a răspuns ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
idee grozavă! —Ai luat-o razna? am râs eu mestecând cuvintele. Eu? Să merg la un centru de dezintoxicare? Ce glumă proastă! Oricum, nu pot să plec și să te las singur, am adăugat zâmbind tandru din dorința de a reface atmosfera de apropiere dintre noi. Ești iubitul meu. Luke m-a privit îndelung și cu mare atenție. Nu mai sunt iubitul tău, a spus într-un târziu. — C... cum? am întrebat uluită simțind că-mi îngheață sângele în vene. Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
O cunoscuse pe soția lui cu trei ani în urmă, într-un concediu pe care-l petrecuse la capătul celălalt al țării, undeva aproape de Deva. Baia de Sus, așa se numea micuțul orășel de munte unde se dusese ca să se refacă după un accident pe care îl suferise în activitatea lui de polițist. Stătuse în gazdă în casa tatălui ei, șeful secției de poliție de acolo. O plăcuse și o ceruse de nevastă. Veniseră apoi la Iași, unde Toma era inspector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că individul era în cârdășie. Dacă se repezea pe urmele lui, adică spre bucătărie, aceștia probabil că ar fi încercat să-l împiedice. Trebuia să găsească repede o soluție să poată ieși din local fără să stârnească suspiciuni. Încercă să refacă din memorie topografia locului și se întrebă dacă avea timp să ocolească terasa și să ajungă în spatele ei în timp util ca să-l mai poată prinde pe cel urmărit. Da, dacă se mișca repede, putea. Se îndreptă deci spre ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în zonele umede vindecarea încă nu s-a încheiat. Mușchii se prind mai greu și nu vreau să riscăm nimic. V-aș recomanda chiar să plecați undeva la munte și să încercați să-i dați organismului timpul necesar să se refacă. Cât timp fusese internat, Traian îl vizitase în fiecare zi. Își menținuse obiceiul și după ce ieșise din spital. Seara, după orele de program, asta atunci când nu era de servici, venea la Cristi și stăteau de vorbă. Îți dai seama? îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să o privească cu interes. Avea aceiași ochi cenușii ca și taică-său dar asemănarea se oprea aici. Era zveltă și nu prea înaltă, iar mâinile îi erau subțiri cu degete lungi și delicate. Bineînțeles! o asigură Cristi. M-am refăcut complet. Dacă nu m-ar mai ține puțin aici sub umăr, aș putea spune că sunt ca nou. Totuși, cred că e nevoie să vă feriți, insistă ea, nu trebuie să vă obosiți. Eu trebuie să plec, Marie! se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]