8,901 matches
-
încep cuvintele). Teste de utilizări schimbate: aptitudinea de producere divergentă în clase semantice: utilizări posibile, dar altele decât cele obisnuite, pentru un obiect banal, aptitudine definită ca flexibilitate semantică spontană; Teste de consecințe - aptitudinea de a produce unități și transformări semantice prin imaginarea consecințelor posibile a unui eveniment neobișnuit; se cotează fluiditatea ideativă, iar răspunsurile originale pot fi cotate pentru factorul 0; Teste de embleme: liste de meserii ce pot fi simbolizate de o emblemă dată (implicațiile semantice); Teste de producere
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
unități și transformări semantice prin imaginarea consecințelor posibile a unui eveniment neobișnuit; se cotează fluiditatea ideativă, iar răspunsurile originale pot fi cotate pentru factorul 0; Teste de embleme: liste de meserii ce pot fi simbolizate de o emblemă dată (implicațiile semantice); Teste de producere de figuri: obiecte formate din figuri geometrice date, de exemplu o lampă, o față obținute din cerc, pătrat, triunghi (producere de sisteme de figuri); Teste de producere de unități figurale: elaborarea fiecărei figuri dintr-o serie de
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
sub o zodie, permanent raportabilă la noi înșine, zodie bazată pe legi și pe număr, ca relație dintre nume și numere vizibilă în corpul uman. Emblema comunicării umane rămâne raportată la formele mâinii, imagini proiective ale destinului. Aceste patterns, schelete semantice pentru dialog, anunțat în CETIRE, utilizează un sens comparat și reactualizează cunoștințele latente despre mentalul colectiv. Cu privire la liniile palmei, imaginarul trimite către arborele palmier. - semne ale destinului vieții și morții: Chiromanția transmite informații aparent tainice despre forma concavă a mâinii
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
coarde de violoncel, de bună calitate, întinse pe o vioară...” În esență efectele se obțin programatic, prin repetiții verbale, în special substantivale ori adjectivale, mai totdeauna în serii triale, scenariile bazându-se pe suprapuneri de tonuri înalte, din același registru semantic. Titanismul, tendința inepuizabil augmentativă, fervoarea structurală (aceasta e „neastâmpăr iscoditor”) relevă un voluntarism perpetuu, lipsit de orice trufie, vizând cauze ale nației. Polivalent și contradictoriu, nici o formulă totalizantă nu-l cuprinde. Cu mai mult patos social-istoric decât Coșbuc și Goga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
multe compartimente de studiu al limbii. În plan discursiv, modelul de construcție stă sub semnul manifestării atitudinii subiective a emițătorului, realizările lui fiind considerate sintagme puternic marcate afectiv 1. Această particularitate este, în esență, strâns legată de comportamentul sintactic și semantic de tip special. Încărcăturii stilistice îi corespunde la nivel sintactic ordinea specială a constituenților în grupul nominal: informația nouă conținută de predicație este plasată într-o poziție care nu este cea prototipică (N1), o poziție de tematizare forte. Au existat
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
-lea și al XVII-lea prezintă o transparență mai mare la nivelul decriptării sensului). b) Nivelul de limbă și contextul comunicativ. Chiar dacă tiparul poate apărea în aproape orice tip de discurs (cu observația că există unele restricții impuse de specificul semantic afectiv), intenția pragmatică, efectele stilistice urmărite și alegerile lexicale diferă în funcție de situațiile de comunicare, de codul oral sau scris și, nu în ultimul rând, în funcție de registrul de limbă. În cadrul limbii literare, restricțiile morfosintactice și semantice sunt mai pregnante, în timp ce limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
unele restricții impuse de specificul semantic afectiv), intenția pragmatică, efectele stilistice urmărite și alegerile lexicale diferă în funcție de situațiile de comunicare, de codul oral sau scris și, nu în ultimul rând, în funcție de registrul de limbă. În cadrul limbii literare, restricțiile morfosintactice și semantice sunt mai pregnante, în timp ce limbajul familiar și argotic (pătruns în presa scrisă, pe forumuri, în conversațiile uzuale) manifestă o mai mare permisivitate, cultivând construcțiile inedite și foarte expresive. Proprietățile de structură și de sens fac ca, de cele mai multe ori, să
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
parțial sensul lexical originar, dezvoltând o semnificație diferită și având acum rolul de a evalua într-o anumită direcție referentul reprezentat de N2 (o bazaconie de lucrare, o otravă de femeie, o catastrofă de summit), fie de un substantiv transparent semantic, rezultat prin derivare cu sufix de la o bază verbală sau adjectivală (o mândrețe de casă, o frumusețe de copil, o acritură de ciorbă, o dulceață de fată, o uscătură de biscuit, o putreziciune de măr, o leșinătură de film, o
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
în context familiar sau argotic, am interpretat datele obținute în urma aplicării chestionarului menționat. Observațiile asupra utilizărilor din stadiul actual al limbii vizează comportamentul sintactic (asocierea modificatorilor cu cele două nominale componente, modalitățile de realizare a acordului intern și extern), natura semantică și caracteristicile morfologice ale elementului din prima poziție, mecanismele de interpretare a sensului și uzul propriu-zis al tiparului la nivelul unei categorii foarte dinamice de vorbitori, adolescenții (frecvență și productivitate). 3.1. Studiul corpusului 3.1.1. Comportamentul sintactic Ambii
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
poze-haioase.hopa.ro, 2007) − acord fluctuant: Mizeriile astea de crenvurști n-ar trebui mâncați/mâncate (Vișan 2004: 677) Atât în română, cât și în franceză, acordul se realizează aproape întotdeauna cu N2 dacă acesta este [+ Animat], pentru că el posedă trăsături semantice inerente de gen care se transmit: Pramatia/hahalera asta de vecin a fost surprins/*surprinsă furând Dulapul ăsta de femeie este puternică și încrezătoare/*puternic și încrezător Conform ipotezei formulate de Doetjes și Rooryck 2003, modelul de realizare a acordului
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
ipoteza lansată de Doetjes și Rooryck 2003: ideea de comparație autentică este mai puternică atunci când ambele componente sunt entități animate. Acest fapt este observat, în alți termeni, și de Vișan (2004: 680). Pentru că substantivele desemnează entități animate, ambele au trăsături semantice de gen, fapt care conduce la indecizia vorbitorilor în alegerea modelului de acord): Vești bune în acest week-end: jigodia de Ciripoi (Sorin Roșca Stănescu, n.n.) scuipată așa cum merită pe ABSOLUT TOATE forumurile și Felix huiduit de propriii argați. Să fie
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
de televiziune. Ideea proeminenței contextuale acordate de vorbitor unuia dintre cei doi constituenți (ambii cu trăsătura [- Animat]) ca sursă a acordului apare ca o soluție acceptabilă, care explică libertatea actuală în realizarea acordului în aceste situații. 3.1.2. Natura semantică și caracteristicile morfologice ale elementului din prima poziție În legătură cu semantica și caracteristicile morfologice ale lui N1, se observă o foarte mare permisivitate a construcției în uzul actual. Seria elementelor care pot apărea în poziția N1 depășește cu mult sfera restrânsă
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
pot apărea în poziția N1 depășește cu mult sfera restrânsă a "numelor de calitate", stabilită de Milner (1978: 201 și urm.) și amendată la scurt timp de Ruwet (1982: 245−247), care pune la îndoială utilitatea unei astfel de restricții semantice, pledând mai degrabă pentru ideea unui continuum (opinie pe deplin motivată, pentru că astfel se poate explica diversitatea impresionantă a substantivelor și a adjectivelor care pot apărea în română pe prima poziție). În cazul în care N1 este un substantiv, o
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
de fată, majoritatea răspunsurilor au fost glose de tipul "fată frumoasă, sexy", în timp ce o structură ca o petardă de concert a fost formulată pentru "un concert foarte slab". Construcții argotice cu verbul a fi + constituenți nominali 11, specializate pentru sfera semantică a ignoranței sau a prostiei, pot trece în tiparul (Det) N1 de N2: copacul de Ion (< Ion este copac) pentru "foarte slab la învățătură". Interesantă este funcționarea substantivelor care trimit la boli atunci când apar în tipar pe prima poziție. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
diverse, fapt ce constituie o dovadă a productivității structurii. Rezumăm aici principalele observații formulate cu privire la uzul tiparului (Det) N1 de N2 în stadiul actual al limbii: ● presa și comunicările orale cultivă creațiile inedite, foarte expresive și uneori surprinzătoare prin incompatibilitățile semantice; gramatical, toate formațiile noi se construiesc pe baza acelorași tipuri de substructuri menționate deja pentru (Det) N1 de N2 (vezi supra, 3.1.); ● disponibilitatea în direcția construirii unor sintagme cât mai expresive are consecințe și în plan morfologic și lexical
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
exquise/*exquis (Doetjes și Rooryck 2003: 280) Dacă despre o biserică se poate spune că este ca o bijuterie, este dificil să se susțină același lucru despre Marie, fără să se piardă, în opinia autorilor, interpretarea lexicală a substantivului bijou. Semantic, substantivul bijuterie din cel de-al doilea exemplu presupune doar o evaluare pozitivă foarte pregnantă. De aici ar putea fi extrasă ideea că acordul cu Marie nu se datorează componentei [+ Animat], ci faptului că o comparație calitativă între un animat
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
pregătire pentru lingvistica comparată prin deplina stăpânire a limbilor clasice, germanice, romanice, slave, a maghiarei. A dat rezolvări definitive în etimologie, dar a fost atras de cuvintele rare, neînțelese (Etimologii, Între filologie și istorie), și de interpretarea semasiologică (O problemă semantică: „genunchiu” în sens de „neam”, „gintă”, Semantism românesc și semantism balcanic); a demonstrat originea unor nume și porecle; a analizat metodic toponimia românească; a pus în lumină marea bogăție sinonimică a limbii noastre (în terminologia numismatică și juridică, în denumirile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
Kuprin, Nicolae Filimon, Panait Istrati, Eugen Barbu, Boris Pasternak, Yasunari Kawabata, Sarah Dunand, Arthur Golden, Takeo Arishima, Gabriel Garcia Marquez, Paulo Coehlio, Artus Japin, Bénédicte Diéval, Belle de Jour, Belle de Nuit. Cine sunt curtezanele și care era menirea lor? Semantic, apelativul curtezan, curtezană se atribuie persoanelor care se află în apropierea acelora ce pot oferi avantaje dorite și fac tot posibilul să le obțină prin comportamente seducătoare: maniere, limbaj, vestimentație, fapte așteptate, servicii sexuale. Termenul derivă din cuvâtul curte ce
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
instrumentelor psihometrice care să măsoare credințe și comportamente legate de bani (Medina, Saegert și Gresham, 1996 apud Furham și Okamura, 1999). În anii 1970, Wernimont și Fitzpatrick (1972, apud Furham și Okamura, 1999) au folosit o scală simplă de diferențieri semantice, dar în anii 1980 (Forman, 1987; Bailey și Gustafson, 1986; Furnham, 1984; Gresham și Fontenot, 1989; Rubinstein, 1981; Yamanchi și Templer, 1982 apud Furnham și Okamura, 1999) și în anii 1990 (Bailey și Gustafson, 1991; Bailey și Lown, 1993; Bailey
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
Între riscurile cercetării libere și ale confruntării deschise a punctelor de vedere. În această optică și cu respect deplin pentru situațiile care nu conduc către ea, nu este deplasat să remarcăm că orice Încercare de definire a religiei, circumscriind aria semantică pe care aceasta ar include-o, nu poate face abstracție de constatarea că obiectul cu care istoricul se confruntă În cadrul interpretării nu este, cu siguranță, „esența” religiei, ci manifestările sale istorice, care pot fi investigate prin recurgerea la un instrument
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nou mod de a reprezenta, descrie și gândi lumea. Dar la Heraclit, chiar dacă el este deja „proză”, logos-ul rămâne „discursul”, deși din el rodesc toate lucrurile, și este un discurs care e „ascultat” (fr. 1, Diano), ocupând același câmp semantic ca și mythos-ul. Abia mai târziu va fi „rațiunea”. Între timp și istoriografia Începea să atace tradiția mitică. Hecateu din Milet Își Începea opera, poate Genealogiile, afirmând că va povesti faptele așa cum i se păreau „adevărate”, „fiindcă logoi ai grecilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la Începutul secolului I d.Hr., sunt prezenți sub formă de „asociații” În toate palatele (Tacit, Annales, 1, 73, 2; epoca lui Tiberiu). Creștinii din Roma Își Însușesc terminologia 2: „Suntem un «corp»” (corpus sumus). Tertullian lărgește și mai mult câmpul semantic pentru a dovedi legalitatea comunităților creștine: coetus, congregatio, conventus. Acestea din urmă au o casetă de bani (arca) și organizează În fiecare lună o colectă (stips menstrua); totul se desfășoară ca Într-o asociație recunoscută, ba chiar ca În onorabilele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
va vorbi la momentul potrivit), slavul bogu (Împrumutat din iraniană), grecescul theòs și armeanul dik’ (pl.), etimologic identice, dar cu o etimologie controversată, din avesticul baga(„cel care acordă șomului destinulț”), din toharicul ñkät/ñakte („Împărțitorul”). Alte confruntări În aria semantică a religiei sunt destul de incerte și controversate. De exemplu, nu se poate afirma cu siguranță că termenul latin flamen este comparabil cu cel vedic brahmán „preot” sau că numele zeului indian Varuna poate fi alăturat numelui grec ouranòs „cer”. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urmă, ideea înaintării, a faptului de a tinde către un capăt, a pătrunderii până la un punct final, a străbaterii. Verbele, substantivele, adverbele și prepozițiile născute pe radicalul *peralcătuiesc o întreagă constelație lingvistică, care diversifică în toate direcțiile posibile acest nucleu semantic. Drept care punctul de unde începe mișcarea, direcția mișcării, apoi mișcarea însăși între punctul de pornire și capătul vizat, deci parcursul ca atare, substratul lui material - natural sau artificial -, în sfârșit capătul sau limita mișcării ca reper principal (resimțit ca „dincolo“ în raport cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
că este vorba de sfârșit ca opus începutului, de sfârșit ca împlinire, de sfârșit în spațiu (extremitate), de sfârșit în timp sau de sfârșit ca punctul suprem la care poate ajunge o activitate (culme, perfecțiune). Acestea sunt cele patru linii semantice ale radicalului *perpe care le reținem pentru analiza noastră. Este și limita aici (peras), și parcursul între limite (poros), resimțit ca depășire a unui obstacol și ca pășire dincolo (peran), și este, în sfârșit, experimentarea (peira) limitei, „încercarea“ ei, care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]