10,586 matches
-
spectaculoasă s-a desfășurat în prezența cîtorva sute de copii din patronaje. Ea fusese hotărîtă cu acordul clerului care îl condamnase pe Moș Crăciun ca uzurpator și eretic. Acesta fusese acuzat că păgînizează sărbătoarea Crăciunului, în sînul căreia s-a strecurat hoțește, ocupînd tot mai mult loc. I se reproșează mai ales că a pătruns în toate școlile publice, de unde reprezentarea nașterii în iesle a lui Iisus este exclusă în mod sistematic. Duminică, la ora trei după-amiaza, nefe ricitul moșneag cu
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
istorisesc altfel povestea statuii din lemn. Văduvul sculptează cu mîna lui o statuie a răpo satei. Se poartă cu ea ca și cum ar fi vie, se preface că discută cu dînsa, inventînd întrebările și răspunsurile. Într-o zi, două surori se strecoară în cabană și se ascund ; ele îl văd pe bărbat cum sărută și îmbrățișează statuia din lemn. Asta le face să pufnească în rîs, iar bărbatul le descoperă și le poftește la cină. Sora cea mică mănîncă cu măsură, cea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
număr mare de cărți din bibliotecă, în special cele scrise în limba germană, unele fiind unicat, la care li s-a dat foc. Atunci, eram în clasele mici iar elevii mari, care erau obligați să ajute la acest sacrilegiu, ne strecurau pe furiș diferite cărți pe care trebuia să le ascundem, reușind astfel că o parte din ele să fie recuperate și așezate mai târziu în rafturi. A doua mare epurare, a fost în anul când noi care eram în clasele
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
suprafață și, solidificându-se, Împinge cele două plăci; În acel loc se formează mereu scoarță nouă. Pentru că volumul și, implicit, circumferința planetei, nu se poate modifica, ori prea puțin, capetele opuse ale plăcilor, izbindu se de altele Învecinate, se vor strecura pe sub acestea din urmă, pătrunzând În magmă, unde se vor topi; cu alte cuvinte, scoarța veche, să-i spunem degradată, care dispare. Iată viața geofizică a planetei. În magmă, la temperaturi de câteva mii de grade, unde nu există decât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
le-am bătut șeaua. „Radioalmanah“, 13 iulie 1996, ora 13,15 4. O binefacere neașteptată - nămolul Îi mulțumesc prietenului Aurel Brumă, un prieten ca o pisică, chiar dacă găzduiește un cățel, nu ca mine un motan, o pisică care știe să strecoare, printre imaginarele rânduri ale Radioalmanahului câte o incitare pentru prietenii săi. Ca și chestia de deunăzi cu nămolul. Hm! Să mă Încumet, nu În a tranșa problema, cât În a-i adăuga câteva aspecte inedite. Nu vă mirați de acel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
decât luând, ca etalon, pe mine, pe domniile voastre, adică pe om. În fond, se zice că este „chipul și asemănarea“ cuiva cu D mare... Chip și asemănare cam imperfectă din unghiul subiectului, ori prototipul nu-i nici el mai dihai, strecor eu pisicește... căci suntem destul de leneși. Poate pentru că alergăm pe două picioare. Corect, căci cu 6 picioare furnica fuge mai repede, dacă-i raportăm dimensiunile... Dar mi-aduc aminte de tot bipedul struț, dar pasăre, care nevând de ales ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zi. Ingrată soartă de rege al animalelor. Ce să mă mai mir că și moneda omonimă - și românească - face la fel, devenind leuț? Pe când moneda națională va deveni doar o pisică? N’ar fi rău, căci ea știe să se „strecoare“. Aș vrea ca măcar aceea să fie și sălbatică, compensând mica-i greutate cu agilitatea și Îndrăzneala proverbiale... „Milenium“, 21 aprilie 2001, ora 15,55 63. Culori Culoare nu există. Ați auzit bine: nu există culoare, ci doar iluzia ei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prins În capcană... Moravurile se schimbă: apare lefegiul, a cărui viață, mai precis leafă, e mai ieftină decât armura, mai ales că aceea Îl face pe luptătorul căzut de pe cal client sigur al rafinat de macabru denumitului „merçi dieu“, stiletului strecurat de adversar printre zăbrelele chivărei. Cam ce-au pățit cavalerii Apusului la Nicopole... Dar cei scăpați de acolo au aflat de la armurierul care le Îndrepta săbiile și platoșele, că loviturile le primiseră pe piept, nu pe picioare. Și renunță la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
colos sub propria-i greutate, anume ca fiecare bloc să se sprijine prin toată suprafața pe cele de dedesubt să fie asigurată. Cu dalta din cupru s’au tăiat peste două milioane de blocuri, atât de precis Încât nu se poate strecura nici măcar o lamă. Rezultatul? Aproape 5 milenii de sfidare a vremii și vremurilor. Și, pentru ca paradoxul să fie deplin, acea massă de piatră a primit o formă perfectă. Perfecțiune sinonimă cu un cuvânt drag mie, negentropie, și care emană. Printr
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
copia o substanță naturală, precum simplul antocian, nu s’o Înlocuiască cu ceva necunoscut de Natură, precum amintita azorubină... Falsuri cât mai ieftine? Păi de asta nu pot Învinui chimia, devenită În fond doar o slujnică a celui care-și strecoară În pungă profitul, și care aduce În scenă, tot Întru falsificare, chiar substanțe naturale, precum zișii potențiatori de gust, care dau impresia prezenței cărnii În acele prafuri de supă ori În amidonul colorat care se vrea parizer. À propos: ferească
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deh! sunt mai cochete... Și Încă ceva: chiar oxigenul e un „E“, anume 948... Ce să mai spun după toate acestea, altceva decât că nu „E“-urile În sine trebuie trimise În boxa acuzării, ci doar acelea care s’au strecurat insidios pe listă, numai pentru a sluji falsificarea a orice ne trebuie: a celor zilnici doi litri de apă, pe care ni-i oferim Însă - cine poate, dovadă că mai expus e bogatul, ca un soi de limită - În amalgamul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o Încheiere, dar optimistă: ’om fi degradând În urma noastră, dar nu cumva construim altceva În față? O altă față a Lumii? Chiar cu riscul ca nu noi, ci „alții“ să beneficieze de aceea? E ceea ce a intuit perfect Lucian Merișca, strecurând-o În prezentare. „Universul cunoașterii“, 30 august 2004, ora 11,45 23. D’ale vântului Ghinion, zic eu, ca reacție la ziua de marți În care mă aflu, invocată de redactor. Marțolea, replică el. Marți, totuși, căci Marțolea e o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și veri, nu-i bai, căci pisicile n’au prejudecățile voastre... A ascultat episodul trecut și, după propria-i expresie, s’a Îndrăgostit a doua oară de mine... Mă cam laud, dar așa ne e felul. Și, isteață, mi-a strecurat subiectul, un fel de a-i pune o pilă, căci grea viață duce acum, de când cântecul păsărelelor e acoperit de strigătul ucigaș al gaterelor. Doar că azi am să fiu mai dur, căci o iubesc mult. Și-mi iau o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
blindat În legi și constituții, precum cavalerul În armură. Și știi ce pățea acela, odată căzut de pe cal? Rămânea lat, dând din mâini și din picioare ca un gândac până ce turcul lăsa cangea cu care-l trăsese jos și-i strecura hamgerul printre zăbrelele vizierei... dacă nu-l vindea la târg. La Nicopole ori Varna s’au Îmbogățit... - Ce, voi n’aveți legi? - Ba da, dar ale noastre sunt nescrise, și tocmai de asta respectate cu strictețe. Natura, cea care le
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce mânca. Iarăși milostenie de nevoie. Și a Înzestrat pe unele cu mai puțină astfel de substanță, pe ciupercile zise comestibile, sacrificându-le, silindu-le astfel să plătească tributul Întregului neam ciupercesc către restul biosferei. Gata, dar nu Înainte de a strecura un pisicism: Dacă ciuperca nebună nu e cumva În cârdășie cu restul neamului ciupercesc furnizând, celorlalte dar și sieși, hoituri proaspete? Acelea ale necumpătaților... „Meridian“, 19 aprilie 2002, ora 12,45 52. Divin Nu sunt câtuși de puțin privilegiat, chiar dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
umani - așa explicați voi evadarea și de sub selecția naturală -, umanism nelimitat prin Însăși esența sa, dar pus față’n față cu aceleași limitate resurse. Sau, altfel spus, dorința - electoral se cheamă promisiune - față’n față cu realitatea. Iar aici se strecoară și minciuna, căci acela care promite știe - te rog să reții - de ce resurse dispune. - Să Înțeleg că inegalitatea dintre resurse și aspirații, mai precis resurse tot mai puține față de o dorință tot mai mare, și o spun chiar dacă miroase a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deja În ceaun, ba și câtă mâncare a stricat pe ele, nu strică să le mai numere din când În când. Desigur, vrea să știe câte găini, câte rațe, câte gâște ș.a.m.d. are. Doar că, de sub coteț se strecoară și un... guzgan. Unde să-l pună și pe ăsta, mai ales că și el se Înfruptă În aceeași ogradă? Nu-i nici găină deși se dedulcește la grăunțe, nu-i nici gâscă deși e cenușiu, nu-i nici curcan
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cărbuni, plachia la cuptor cu legume de sezon, toate mi se derulează prin fața ochilor și, deși nu-mi lipsesc ca și spectru gastronomic astăzi, nu mai simt aroma bucatelor Maiei, totul parcă-i fad, cauciucat. În fiecare dimineață, bunicii se strecurau cu mare discreție afară și nu ne tulburau somnul până la orele 10. Maia, intra la păsări și-n saivan la oi, bunicul asigura plinul de apă peste zi și apoi dădea o fugă la imaș unde mai dețineau o parcelă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
contur, deoarece fiecare dintre noi își are propriul spațiu existențial. Respectarea acestuia, spunea Petre Țuțea, ține de credință, devoțiune și implicare. Partea a II -a În țara piticilor geografi - debut literar geografic al unor elevi pășcăneni - Dincolo de acuratețea elementului geografic strecurat elegant în text, intervine sensibilitatea fiecărui copil în a reda informația prin cuvinte, prin arta cuvântului scris. Mulțumesc în acest sens, soțului meu, Ioan Răzvan C. Botezatu, care a urmărit îndeaproape latura formativă în plan compozistic-literar. Autoarea Maramureș, plai de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
să fie ger de să crape pietrele după Bobotează. Nu era neobișnuit ca în decembrie să fie omătul înalt cât casele oamenilor, iar dânșii își săpau tunele pentru a putea ieși din curte. Problemele adulților dădeau prilej copiilor să se strecoare nevăzuți din casă și să aibă toată ziulica la dispoziție să se joace nestingheriți. Copiii năzdrăvani, incluzându-mă și pe mine, erau de la prima oră pe acoperișuri și se dădeau cu sania de acolo de sus, până când le degerau degetele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și fluența ideilor în această exigentă artă a cuvântului așternut pe hârtie. Am parcurs până în prezent multe lucrări structurate pe o tematică prevalent geografică, științifică, însă prea puține de factura celei realizate în spirit literar și unde elementul geografic se strecoară elegant printre cuvinte meșteșugite artistic. Este un „dar” pe care doamna profesoară ni-l prezintă în forma unor amintiri de suflet, dar lasă deschisă poarta sufletului domniei sale și pentru debutul unor copii talentați. Pentru doamna profesoară Mariana Coteț Botezatu, scrisul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mai potrivit, la poarta parcului, în fața Pieții Marii Adunări Naționale. Ștefan își ține paloșul la șold și înalță crucea pe cerul Basarabiei, pe când înfățișarea întunecată a Măriei Sale păstrează lumina doar pentru acei care știu s-o descopere și s-o strecoare în ființele lor. Noi, românii, ne-am supărat adeseori pe Istorie și am vorbit despre viclenia și teroarea ei. Acum însă Istoria a ieșit din matca ei, pentru a ne lua de mână și a ne arăta drumul cel drept
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și trec pe oarece chiuituri în care au grijă să-l caracterizeze pe nănaș ca pe un om cumsecade, ca pe un bun gospodar, după cum dacă nu-s tocmai mulțumite de felul în care au fost primite acestea ar putea strecura și câte o strigătură mai cu cârlig, care ar putea să-l usture pe nănaș atunci când se dovedește a fi mai cârpănos din fire: Să dea Dumnezeu ceas bun, Dac-am vint atâta drum. Cât am fost, cât am umblat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ca să și-o lege la gât, cu credința că precum seacă mortul, așa va seca și gușa celui care o are. Gușa mieilor. Ciobanii iau coaja verde de la câteva nuci, o fierb până ce se capătă o zeamă groasă care se strecoară prin sită și din care dau mieilor cu lingurița 5-6 zile de-a rândul. Guturaiul. Bolnavul se afumă cu oțet de poame, cu făină de cucuruz și cu o obială uzată. Încuietură (constipație). Se pun într-o tigaie două linguri
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
adăpat, Ne-adăpat și nemâncat, Cum rabd eu neînsurat. Că dacă m-oi însurară, Eu mai bine te-oi țineară, De mâncare că ți-oi dară Tot grâu roșu vânturatu, Cu ferdela-amăsuratu, De-adăpat te-oi adăpa Cu vin roșu strecuratu Cu veadra amăsuratu. Să fii june sănătosu, Să crești mare și frumosu. În înscrisurile feciorilor din Oprea găsim încă alte multe colinde, adevărate bijuterii ale creației populare locale, din care ne mulțumim să amintim numai căteva titluri : «Ajunul», «Sara-i
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]