10,628 matches
-
câte un prototip. Planul final ales era bazat pe Panzer I, fiind însă mai greu și echipat cu un tun antitanc de calibrul 20 mm. Producția a început în 1935, dar a durat încă un an și jumătate până la livrarea tancului. Panzer II a fost cel mai numeros tanc aflat la dispoziția armatei germane începând cu invadarea Franței până în 1941 când Panzer III a devenit principalul tanc al diviziilor blindate germane. Ulterior, el a fost folosit cu succes în misiuni de
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
pe Panzer I, fiind însă mai greu și echipat cu un tun antitanc de calibrul 20 mm. Producția a început în 1935, dar a durat încă un an și jumătate până la livrarea tancului. Panzer II a fost cel mai numeros tanc aflat la dispoziția armatei germane începând cu invadarea Franței până în 1941 când Panzer III a devenit principalul tanc al diviziilor blindate germane. Ulterior, el a fost folosit cu succes în misiuni de recunoaștere. Tancul a fost folosit în campaniile din
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
a început în 1935, dar a durat încă un an și jumătate până la livrarea tancului. Panzer II a fost cel mai numeros tanc aflat la dispoziția armatei germane începând cu invadarea Franței până în 1941 când Panzer III a devenit principalul tanc al diviziilor blindate germane. Ulterior, el a fost folosit cu succes în misiuni de recunoaștere. Tancul a fost folosit în campaniile din Polonia, Franța, Țările de Jos, Danemarca, Norvegia, Africa de Nord și pe Frontul de Est. Fiind retras de pe front la
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
II a fost cel mai numeros tanc aflat la dispoziția armatei germane începând cu invadarea Franței până în 1941 când Panzer III a devenit principalul tanc al diviziilor blindate germane. Ulterior, el a fost folosit cu succes în misiuni de recunoaștere. Tancul a fost folosit în campaniile din Polonia, Franța, Țările de Jos, Danemarca, Norvegia, Africa de Nord și pe Frontul de Est. Fiind retras de pe front la sfârșitul anului 1942, el a fost folosit apoi pentru instrucție și pentru misiuni secundare. Șasiul acestui
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
a fost folosit în campaniile din Polonia, Franța, Țările de Jos, Danemarca, Norvegia, Africa de Nord și pe Frontul de Est. Fiind retras de pe front la sfârșitul anului 1942, el a fost folosit apoi pentru instrucție și pentru misiuni secundare. Șasiul acestui tanc a fost folosit pentru alte vehicule blindate precum tunul autopropulsat Wespe sau vânătorul de tancuri Marder II. Panzer II a fost proiectat înainte de Războiul Civil din Spania (1936-1939). Astfel, blindajul inițial ușor înclinat de 14 mm frontal, spate și lateral
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
pe Frontul de Est. Fiind retras de pe front la sfârșitul anului 1942, el a fost folosit apoi pentru instrucție și pentru misiuni secundare. Șasiul acestui tanc a fost folosit pentru alte vehicule blindate precum tunul autopropulsat Wespe sau vânătorul de tancuri Marder II. Panzer II a fost proiectat înainte de Războiul Civil din Spania (1936-1939). Astfel, blindajul inițial ușor înclinat de 14 mm frontal, spate și lateral și 10 mm pentru plafon și podea era considerat suficient, tancul fiind proiectat să fie
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
Wespe sau vânătorul de tancuri Marder II. Panzer II a fost proiectat înainte de Războiul Civil din Spania (1936-1939). Astfel, blindajul inițial ușor înclinat de 14 mm frontal, spate și lateral și 10 mm pentru plafon și podea era considerat suficient, tancul fiind proiectat să fie invulnerabil în fața gloanțelor mitralierelor și schijelor artileriei. Curând, blindajul a fost mărit fiindcă era insuficient pe un câmp de luptă modern. Astfel, modelul Ausf. D avea 30 mm de blindaj frontal. Varianta Ausf. F avea un
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
era insuficient pe un câmp de luptă modern. Astfel, modelul Ausf. D avea 30 mm de blindaj frontal. Varianta Ausf. F avea un blindaj gros de 35 de mm în față și 20 de mm în lateral. Cu toate acestea, tancul putea fi scos din luptă de tunurile anticar Hotchkiss de calibrul 25 mm. Majoritatea tancurilor Panzer II au fost echipate cu un tun antitanc de 2 cm KwK 30 L/55. Câteva versiuni ulterioare au fost echipate cu modelul 2
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
de blindaj frontal. Varianta Ausf. F avea un blindaj gros de 35 de mm în față și 20 de mm în lateral. Cu toate acestea, tancul putea fi scos din luptă de tunurile anticar Hotchkiss de calibrul 25 mm. Majoritatea tancurilor Panzer II au fost echipate cu un tun antitanc de 2 cm KwK 30 L/55. Câteva versiuni ulterioare au fost echipate cu modelul 2 cm KwK 38 L/55 care era relativ asemănător. Acest tun anticar era bazat pe
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
versiuni ulterioare au fost echipate cu modelul 2 cm KwK 38 L/55 care era relativ asemănător. Acest tun anticar era bazat pe tunul antiaerian de 2 cm FlaK 30. Drept urmare, avea o rată de tragere foarte ridicată pentru un tanc: 280 de proiectile pe minut. Tancul avea și o mitralieră MG34 montată coaxial cu tunul. Tunul anticar de 2 cm s-a dovedit a fi ineficient împotriva blindajului tancurilor Aliaților. Experimentele cu un tun de 3,7 cm nu s-
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
modelul 2 cm KwK 38 L/55 care era relativ asemănător. Acest tun anticar era bazat pe tunul antiaerian de 2 cm FlaK 30. Drept urmare, avea o rată de tragere foarte ridicată pentru un tanc: 280 de proiectile pe minut. Tancul avea și o mitralieră MG34 montată coaxial cu tunul. Tunul anticar de 2 cm s-a dovedit a fi ineficient împotriva blindajului tancurilor Aliaților. Experimentele cu un tun de 3,7 cm nu s-au concretizat. Montarea unui tun de
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
30. Drept urmare, avea o rată de tragere foarte ridicată pentru un tanc: 280 de proiectile pe minut. Tancul avea și o mitralieră MG34 montată coaxial cu tunul. Tunul anticar de 2 cm s-a dovedit a fi ineficient împotriva blindajului tancurilor Aliaților. Experimentele cu un tun de 3,7 cm nu s-au concretizat. Montarea unui tun de 5 cm nu era fezabilă, fiindcă tancul era depășit deja. Tunul de 2 cm avea rezultate bune în lupta antitanc dacă era folosit
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
coaxial cu tunul. Tunul anticar de 2 cm s-a dovedit a fi ineficient împotriva blindajului tancurilor Aliaților. Experimentele cu un tun de 3,7 cm nu s-au concretizat. Montarea unui tun de 5 cm nu era fezabilă, fiindcă tancul era depășit deja. Tunul de 2 cm avea rezultate bune în lupta antitanc dacă era folosit un proiectil din tungsten, dar această muniție era într-o cantitate limitată din cauza resurselor. Șasiul tancului Panzer II a stat la baza unor vânători
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
tun de 5 cm nu era fezabilă, fiindcă tancul era depășit deja. Tunul de 2 cm avea rezultate bune în lupta antitanc dacă era folosit un proiectil din tungsten, dar această muniție era într-o cantitate limitată din cauza resurselor. Șasiul tancului Panzer II a stat la baza unor vânători de tancuri. Aceștia erau echipați inițial cu un tun de 5 cm PaK 38, înlocuit apoi cu un tun anticar de calibrul 7,62 cm PaK 36(r), capturat de la Armata Roșie
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
depășit deja. Tunul de 2 cm avea rezultate bune în lupta antitanc dacă era folosit un proiectil din tungsten, dar această muniție era într-o cantitate limitată din cauza resurselor. Șasiul tancului Panzer II a stat la baza unor vânători de tancuri. Aceștia erau echipați inițial cu un tun de 5 cm PaK 38, înlocuit apoi cu un tun anticar de calibrul 7,62 cm PaK 36(r), capturat de la Armata Roșie. Varianta de bază folosea însă puternicul tun antitanc 7,5
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
pe drumuri era de 55 km/h, dar viteza maximă și performanțele pe teren accidentat erau afectate serios. De la modelul F până la producția finală s-a revenit la suspensia arc în foi. Autonomia la toate variantele era de 200 km. Tancul avea un echipaj format din 3 soldați. Șoferul stătea în partea din față față, comandantul stătea pe un scaun în turelă, iar servantul/operatorul radio stătea pe podea în tanc. Comandantul se ocupa și de manevrarea armamentului din dotare.
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
în foi. Autonomia la toate variantele era de 200 km. Tancul avea un echipaj format din 3 soldați. Șoferul stătea în partea din față față, comandantul stătea pe un scaun în turelă, iar servantul/operatorul radio stătea pe podea în tanc. Comandantul se ocupa și de manevrarea armamentului din dotare.
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
este numele folosit pentru a denumi un tun de asalt greu folosit de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Construit pe șasiul tancului Panzer VI Tiger I și echipat cu un lansator naval de rachete calibrul 38 cm, scopul principal al acestui vehicul de luptă era să asigure sprijin infanteriei în luptele din zonele urbane. Deși fabricat într-un număr extrem de limitat, a
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
1943, tunul de asalt greu Sturmpanzer IV a intrat în producție, însă Wehrmachtul a cerut un alt vehicul blindat de luptă, cu un design asemănător, însă mult mai bine înarmat și blindat. Sturmtiger, noul vehicul proiectat de către Alkett, utiliza șasiul tancului greu Tiger I pe care era montată o suprastructură masivă din oțel. Deși inițial tunul de asalt trebuia să fie dotat cu un obuzier greu de calibrul 210 mm, în cele din urmă Sturmtiger a fost înarmat cu un lansator
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
Rata de producție lunară a fost estimată la 10 vehicule pe lună, însă această cifră nu a fost atinsă decât în septembrie 1944. Doar 18 tunuri de asalt Sturmtiger au fost construite între august și decembrie 1944, majoritatea folosind șasiul tancurilor Tiger I avariate și, ulterior, recuperate de pe câmpul de luptă. Sturmtiger urma să fie folosit ca un tun de asalt greu, pentru a sprijini infanteria împotriva fortificațiilor. Când primele vehicule au fost construite însă, situația strategică se schimbase complet, armata
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
două tipuri: explozivă și cumulativă. Lovitura cumulativă era capabilă să perforeze 2,5 metri de beton ranforsat. Tunul de asalt nu avea nevoie de un proiectil perforant; puterea explozivă a unui singur proiectil era capabilă să scoată din uz orice tanc inamic. În ianuarie 1945, o singură lovitură trasă de un tun de asalt Sturmtiger a scos din uz trei tancuri medii M4 Sherman, o dovadă a puterii de foc imense a acestui vehicul. Două vehicule au fost păstrate până în prezent
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
nu avea nevoie de un proiectil perforant; puterea explozivă a unui singur proiectil era capabilă să scoată din uz orice tanc inamic. În ianuarie 1945, o singură lovitură trasă de un tun de asalt Sturmtiger a scos din uz trei tancuri medii M4 Sherman, o dovadă a puterii de foc imense a acestui vehicul. Două vehicule au fost păstrate până în prezent: unul este expus la Muzeul Tancului din Munster (Germania), iar celălalt este expus la Muzeul Tancului din Kubinka, Rusia. La
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
singură lovitură trasă de un tun de asalt Sturmtiger a scos din uz trei tancuri medii M4 Sherman, o dovadă a puterii de foc imense a acestui vehicul. Două vehicule au fost păstrate până în prezent: unul este expus la Muzeul Tancului din Munster (Germania), iar celălalt este expus la Muzeul Tancului din Kubinka, Rusia. La Muzeul Tancului din Bovington (Marea Britanie) este expus un lansator de calibrul 380 mm "Raketen-Werfer" 61.
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
scos din uz trei tancuri medii M4 Sherman, o dovadă a puterii de foc imense a acestui vehicul. Două vehicule au fost păstrate până în prezent: unul este expus la Muzeul Tancului din Munster (Germania), iar celălalt este expus la Muzeul Tancului din Kubinka, Rusia. La Muzeul Tancului din Bovington (Marea Britanie) este expus un lansator de calibrul 380 mm "Raketen-Werfer" 61.
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
M4 Sherman, o dovadă a puterii de foc imense a acestui vehicul. Două vehicule au fost păstrate până în prezent: unul este expus la Muzeul Tancului din Munster (Germania), iar celălalt este expus la Muzeul Tancului din Kubinka, Rusia. La Muzeul Tancului din Bovington (Marea Britanie) este expus un lansator de calibrul 380 mm "Raketen-Werfer" 61.
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]