64,222 matches
-
Considerând legea un set de reguli selectate special pentru a guverna ordinea publică, el afirmă prima doctrină a pozitivismului și oferă ca unic criteriu pentru identificarea acestor reguli un test factual simplu: răspunsul la întrebarea ce a ordonat suveranul. Împotriva teoriei lui Austin au fost formulate numeroase critici. R. Dworkin insistă asupra a două obiecții fundamentale. Prima se referă la presupunerea cheie a lui Austin potrivit căreia în orice comunitate se poate evidenția un grup sau o instituție determinată care deține
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
maselor", suntem îndreptățiți să insistăm că o analiză a conceptului de lege, fie recunoaște și explică atitudinile noastre, fie arată de ce sunt greșite 127. Doctrina pură a dreptului elaborată de Hans Kelsen (1881-1973) este considerată chiar de autorul ei o teorie pozitivistă, deși unii interpreți sugerează că nu ar aparține acestui curent. "Doctrina pură a dreptului", afirmă Kelsen, "este o doctrină a dreptului pozitiv, a dreptului pozitiv în general, nu a unei ordini de drept anume. Ca teorie [...] încearcă să răspundă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
autorul ei o teorie pozitivistă, deși unii interpreți sugerează că nu ar aparține acestui curent. "Doctrina pură a dreptului", afirmă Kelsen, "este o doctrină a dreptului pozitiv, a dreptului pozitiv în general, nu a unei ordini de drept anume. Ca teorie [...] încearcă să răspundă la întrebarea ce și cum este dreptul și nu cum ar trebui să fie sau cum ar trebui practicat"128. Influențată de opera lui Kant, concepția despre drept a lui Kelsen este caracterizată de un formalism exagerat
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
vieții, a sănătății, a libertății, bunurile economice sau de altă natură. H. L. A. Hart (1907-1992), cel mai influent reprezentant al pozitivismului analitic, a elaborat o versiune a acestei doctrine mai complexă decât cea a predecesorului său, John Austin. El respinge teoria lui Austin potrivit căreia o regulă este un fel de ordin, înlocuind-o cu o analiză generală mai elaborată despre ce sunt legile și se detașează de acesta admițând că regulile sunt, din punct de vedere logic, de două feluri
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Normele de al doilea tip sunt, prin urmare, parazitare în raport cu primele. Regulile care stipulează cum este compus Congresul și cum decretează acesta legile sau cele privind elaborarea contractelor și executarea testamentelor sunt astfel de reguli secundare 132. Hart oferă o teorie generală a regulilor care nu face ca autoritatea lor să depindă de puterea fizică a autorilor lor. Dacă examinăm modul în care iau naștere diferitele reguli, ne spune el, și suntem atenți la deosebirea dintre regulile primare și cel secundare
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
prin ipoteză ea este fundamentală, și ca atare nu poate fi supusă testelor stipulate de o regulă "mai" fundamentală. Regula de recunoaștere este singura regulă dintr-un sistem juridic a cărei forță de impunere depinde de acceptarea ei133. Prin elaborarea teoriei sale, Hart încearcă să salveze fundamentele pozitivismului de erorile lui Austin. Deși este de acord cu Austin că regulile juridice valide pot fi create prin actele emise de persoane oficiale și instituții publice, el respinge versiunea potrivit căreia autoritatea acestor
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de către comunitatea pe care o guvernează în forma regulii de recunoaștere fundamentale. Aceste premise legitimează deciziile guvernului și le dau acestora formă și statut de obligație, lucruri care lipseau în cazul simplelor ordine ale suveranului lui Austin 134. Prin urmare, teoria lui Hart "este mai complexă decât cea a lui Austin, iar testul său pentru regulile juridice valide mai sofisticat"135. La Hart, demonstrația validității unei legi presupune parcurgerea unui "lung lanț al validității de la acea regulă particulară, până, în cele
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
care îl împiedică să se conformeze unei politici morale consistente și pot exista mai multe politici morale care să îndeplinească condițiile întrebării. Dworkin arată că dreptul reprezintă acea politică morală care, din punct de vedere moral, este cea mai bună teorie. Aceasta este cea care se apropie cel mai mult de morala ideală, corectă și adevărată. Această întrebare fundamentală depinde de conformitatea cu un ideal moral"142. Dworkin urmărește în argumentarea sa două idei principale. Prima se referă la faptul că
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
persoane care face parte dintr-o instituție să respecte atât litera cât și spiritul legii, deși Dworkin este conștient de faptul că, concepții morale diferite și incompatibile au influențat de-a lungul timpului guverne și oficiali diferiți 145. 1.3. Teorii privind relația dintre drept și morală Problema legăturii dintre drept și morală a constituit o preocupare constantă a filosofilor și juriștilor, teoriile care dezvoltă această temă variind de la un pol în care dreptul este identificat cu morala la un altul
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
concepții morale diferite și incompatibile au influențat de-a lungul timpului guverne și oficiali diferiți 145. 1.3. Teorii privind relația dintre drept și morală Problema legăturii dintre drept și morală a constituit o preocupare constantă a filosofilor și juriștilor, teoriile care dezvoltă această temă variind de la un pol în care dreptul este identificat cu morala la un altul, corespunzător pozitivismului juridic, în care dreptului i se neagă orice influență a moralei. Astfel, potrivit lui J. Bentham dreptul și morala reprezintă două
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
îl sprijină pe om în căutarea perfecțiunii, asigurând astfel realizarea deplină a naturii umane. Romanii, "preocupați permanent de perfecționarea sistemului lor juridic, fac pași importanți în direcția conceperii dreptului independent de morală"148, deși nu poate fi identificată precis nicio teorie care să explice efectiv deosebirile dintre cele două domenii. Unii autori neagă faptul că romanii ar fi avut o noțiune științifică asupra raporturilor dintre drept și morală, invocând în sprijinul acestei afirmații faptul că principiul honeste vivere, care are mai
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
lex temporalis, nu pedepsește păcatul, ci numai violarea ordinii și a păcii, iar problemele vieții sufletești sunt reglementate de dreptul etern, lex aeterna 151. 1.3.2. O "conexiune necesară" între drept și morală Doctrina dreptului natural, dar și unele teorii moderne adversare ale pozitivismului juridic, promovează o similitudine strânsă între drept și morală, considerând că esența dreptului ține mai degrabă de concordanța acestuia cu principiile moralei, decât de încorporarea ordinelor și amenințărilor. Susținătorii dreptului natural consideră că între drept și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
internum), în timp ce dreptul privește și ordonează numai forului extern (forum externum). Această separare are drept consecință faptul că morala nu poate fi supusă coerciției, pe când dreptul este coercitibil. Distincția lui Thomasius a fost preluată de numeroși autori, inclusiv de Kant. Teoria lui Thomasius are numeroase minusuri, dar cea mai importantă critică ce i se aduce se referă la afirmația că dreptul are un caracter pur negativ (neminem laedere), afirmație ce nu poate fi susținută, deoarece dreptul nu reglementează conduita umană doar
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
știință factuală, iar morala o disciplină speculativă despre valori 175. John Austin, preocupat să construiască un sistem de concepte juridice formale, independente de conținutul moral și de condițiile istorice și sociale, distinge între dreptul pozitiv și morala pozitivă. În centrul teoriei sale stă noțiunea de lege ca ordin al superiorului. Doar ordinele generale sunt parte a dreptului pozitiv, care este stabilit de superiorii politici și impus inferiorilor politici, obligați să i se supună sub amenințarea unei sancțiuni. Nu toate normele de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
este o construcție în sine, identificându-se doar cu statul. Astfel, Hans Kelsen consideră că, din moment ce regula de drept a fost elaborată de stat, ea are caracter de obligativitate, iar analiza corespondenței sale cu principiile moralei este irelevantă 177. Autorul teoriei pure a dreptului urmează distincția kantiană a dreptului de morală pentru a releva specificul normelor juridice față de cele morale. Dreptul și morala sunt ordini sociale normative, dar de tip diferit. O diferențiere între drept și morală nu se poate referi
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cazul acestor legi însă, respectarea nu mai poate fi justificată, deoarece datoria de supunere este în primul rând față de Dumnezeu și abia în al doilea rând față de oameni 196. Legea naturii limitează puterea legislativă, care nu poate fi absolută. Potrivit teoriei lui J. Locke, omul nu poate ceda societății și, prin intermediul acesteia, puterii legislative decât o putere limitată de legea naturală, pentru că nimeni nu are putere absolută și arbitrară asupra lui însuși sau a altuia 197. În consecință, imperativele legilor naturale
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
raționament, legile injuste devin imposibile, deoarece legile sunt făcute de popor, pentru popor și nimeni nu poate fi nedrept cu sine însuși 200. Germenii concepției pozitiviste, care pledează pentru includerea în sfera dreptului a legilor injuste, pot fi găsiți în teoria lui Bentham relativă la datoria cetățeanului de a se supune legii. Filosoful englez admitea faptul că o lege poate fi rea, caz în care obligativitatea ei devine problematică: "Dacă legea nu e ceea ce trebuie să fie; dacă ea contravine principiului
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
respinsă apelându-se la doctrina clasică a dreptului natural, care afirmă că există anumite principii ale conduitei umane care pot fi descoperite de rațiune și în conformitate cu care trebuie elaborate legile, pentru a putea fi valide. Mulți dintre criticii moderni ai teoriei dreptului natural au crezut că afirmația potrivit căreia legile care ghidează conduita corectă pot fi descoperite de rațiunea umană se bazează pe o simplă ambiguitate a cuvântului "lege" și că din momentul în care această ambiguitate a fost înlăturată, teoria
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
teoriei dreptului natural au crezut că afirmația potrivit căreia legile care ghidează conduita corectă pot fi descoperite de rațiunea umană se bazează pe o simplă ambiguitate a cuvântului "lege" și că din momentul în care această ambiguitate a fost înlăturată, teoria dreptului natural a rămas fără fundament. Astfel, John Stuart Mill vede în întrebarea lui Montesquieu din primul capitol al celebrei sale lucrări Despre spiritul legilor, "oare de ce, în timp ce stelele și animalele se supun legilor naturii lor, omul nu face la
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
a ceea ce trebuie să se întâmple, pe de o parte, și deosebirea dintre ființele umane având scopuri proprii, pe care încearcă în mod conștient să le realizeze, și alte ființe sau lucruri neînsuflețite, pe de altă parte 211. Potrivit lui Kelsen, teoria conform căreia dreptul ar reprezenta un minim de morală nu poate fi acceptată, pentru că ea presupune o morală absolută sau cel puțin un conținut comun tuturor sistemelor morale, însă sistemele morale sunt foarte diferite și contradictorii, iar valorile morale sunt
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
tot una de tip utilitarist. O perspectivă cu totul diferită de cea utilitaristă îi revine lui John Rawls, care în celebra sa lucrare A Theory of Justice tratează chestiunile privitoare la justiție sub denumirea de fairness (echitate, imparțialitate). Continuator al teoriei contractului social, al cărei adepți au fost și Hobbes, Locke, Rousseau sau Kant, Rawls se distinge de acești gânditori prin instituirea a două principii ale justiției care au menirea de a asigura egalitate de tratament pentru toți indivizii. Pentru Rawls
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
egali și nu sunt luate în calcul nevoile celor slabi. Un contract, crede Rawls, poate oferi tratament egal numai în cazul în care este negociat de pe o poziție de egalitate, numită "poziția inițială". Această "poziție inițială" corespunde stării naturale din teoria tradițională a contractului social. În starea naturală, însă cei puternici au o putere mai mare de negociere și nu este deci o egalitate reală. Pentru a asigura egalitatea Rawls crede că oamenii trebuie lipsiți de conștiința propriului statut social, ei
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
că există conflicte irezolvabile între datorii sunt cei a căror gândire despre morală a rămas la nivel intuitiv. Un exemplu celebru de datorii conflictuale este cel propus de gânditorul francez Benjamin Constant. Criticându-l pe Kant pentru "rigorismul moral" al teoriei sale etice, care ridică la rang de principiu convingerea că datoriile morale sunt absolute, el vrea să arate că în realitate oamenii nu se comportă astfel și se întreabă dacă este moral să-l mintă pe un răufăcător care-și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
să spună adevărul, pentru că datoria de a nu minți este absolută, chiar cu prețul sacrificării vieții unui om. Dimpotrivă, Constant susține că orice om normal ar prefera să mintă pentru a salva viața unui om. În realitate, aici avem două teorii etice diferite, care evaluează în mod diferit același act. B. Constant, un utilitarist preferențial, judecă în funcție de consecințele actului, arătând că este preferabil să fie salvată viața unui om, Kant judecă în termeni de aplicare fără șovăire a unor principii etice
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
un utilitarist preferențial, judecă în funcție de consecințele actului, arătând că este preferabil să fie salvată viața unui om, Kant judecă în termeni de aplicare fără șovăire a unor principii etice universale și necesare, dictate de conștiința morală. Alegerea între aceste două teorii este una arbitrară. Acest caz poate fi interpretat ca unul de conflict al datoriilor, un conflict între datoria de a nu minți și datoria de a apăra viața. Cum putem decide care dintre aceste datorii o surclasează pe cealaltă? Nici
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]