9,583 matches
-
nu avea nimic din stofa de mare artistă a surorii ei. — Cum este să împarți meseria și, uneori, chiar scena cu sora? — Împarți și emoțiile. Eu, de obicei, mă domin foarte bine pe scenă. În schimb, când cântam cu Mioara, tremura inima în mine. Am făcut Carmen la Marsilia, Orfeu și Euridice la Luxemburg și Nisa... Aproape că nu eram atentă la ce cântam eu. De aia le și spun elevilor mei: Nu vă căsătoriți cu cântăreți! E foarte greu!" — Nu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
o voce superbă. Afișele rusești care îi anunțau spectacolele erau imprimate pe mătase. Se scrie în anumite cărți că reușea să stingă lumânările din candelabre când făcea un crescendo! — și despre Dvs. am citit că, atunci când cântați Herodiada, făceați să tremure lentilele ochelarilor în sală! — Ha, se poate, că sunt niște momente teribile acolo! Mă rog, ăsta era bunicul, cu câte un copil făcut în fiecare turneu! Ar fi trebuit să meargă cineva și până la Huși, pentru că jumătate din Cortezi de
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
foarte milităros și sever, care nu discutase cu el niciodată. Îl cam treceau fiorii în timp ce se îndrepta spre cancelaria lui și nici nu bănuia ce-l așteaptă. Era însă cu conștiința împăcată că nu făcuse nicio „poznă” din cauza căreea să tremure. Intrând în cancelarie, a găst un grup de oameni, unii ofițeri, alții civili. După ce s-a prezentat, așa cum pretindea maiorul, care făcuse și războiul, a fost invitat să se așeze pe un scaun și să aștepte puțin. Din discuțiile care
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
pensionare, după 37 de ani de armată a trebuit să pun arma jos,să recunosc calitatea de pensionar și că nu mai sunt apt pentru armată, nu mai pot trage bine la țintă mi s-a uzat vederea și-mi tremură mâna. A fost foarte greu, toată armata de pensionari au încercat acest sentiment și cred că le-a fost la fel de greu, dar trebuie să recunoști , când se ajunge la capăt, pui arma jos și spui gata, ajunge să mai vină
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
dragul meu amic, am profitat de această ocazie o bună bucată de vreme, dar când am crezut și eu că lam prins pe Dumnezeu de picioare și aveam toată lumea a noastră, au apărut câteva bariere destul de complicate, de care am tremurat tare. Când m a căutat ea la poartă, începuse necazul, care ma pus în mare dilemă și nu mai găseam rezolvarea și ieșirea din labirintul în care intrasem singur. Stii zicala că ce-și face omul cu mâna lui, se
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Săptămâna trecută, m-a găsit pe Facebook învățătoarea mea - cea mai mare surpriză din partea rețelei. În rest, mă duce cu gândul la vacanță, datorită fotografiilor și a recomandărilor de cărți. Recent am creat un grup pentru colegii de liceu; acum tremur la gândul că mă vor tăgui în cine știe ce poze dubioase. Pe Facebook am primit cereri de învoire de la job. Apoi alt coleg m-a rugat - tot pe Facebook - să răspund la telefon. E mai virulent decât gripa aviară. Acum acord
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
desfrunziți, urcau pe coastă, pierzându-se în întuneric complet, noapte fără stele, noapte friguroasă de iarnă. Unde sunt? Ce climat diferit de cel lăsat dimineață la Viena! Da, mi-era frig, frig cumplit. Singur, în mijlocul șoselei, întuneric, frig, începusem să tremur. Trebuie să mă mișc, trebuie să fac ceva, nu mă puteam lăsa pradă disperării... Am împins bagajul spre marginea șoselei și am început să alerg, poate că astfel voi reuși să mă încălzesc puțin. Cum au putut să mă lase
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
dulapuri probabil cu hârtii, mape, corespondență, câteva scaune ici-acolo și ce mă surprinde cel mai mult: două mașini de scris, una din ele acoperită cu husa ei. Și asta era tot. După câteva momente, mi-am dat seama că tremuram de frig, frig îngrozitor. Totul în jurul meu mi se părea lugubru, ireal, exasperarea ajunsă la maximum. Am mai strigat o dată, și am ieșit din nou afară. Și mai frig. Curentul văii te îngheța, îți tăia complet respirația, chiar sufletul parcă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de scris îmi dădeau cel mai mult curaj, înseamnă că baraca nu e părăsită, nu puteau lăsa așa două mașini de scris, desigur, va veni cineva și mă voi lămuri. Dacă aș putea dormi!... Nu, frigul era mult prea mare, tremuram fără oprire, dinții îmi clănțăneau. Noapte grea, noapte de pomină, noapte de iad... Nu vroiam să mă uit la ceas, mi-era teamă că timpul mi se va părea că trece și mai încet. Cred că totuși, într-un târziu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și dvs. Dle Comandor, după câte îmi amintesc, așa vă numiți în aviație, eu mă apuc să fac curat și când sunt gata, plecăm. Până atunci, ar fi bine să faceți puțin pas alergător pe șosea că văd că tare tremurați de frig și n-ar fi rău să vă încălziți puțin." "Așa am să și fac, i-am răspuns, și pe urmă plecăm. Cred că nu am altă soluție." ...Și ne-am văzut fiecare de treabă. Trecuse deja de 8
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de treabă. Trecuse deja de 8,30 când am luat hotărârea să plecăm spre lagăr. Urcușul nu era greu și avea darul ca după un sfert de oră să mă simt destul de bine, nu încălzit complet, dar măcar nu mai tremuram și puteam astfel să mă prezint onorabil. Generalul ungur, probabil rezervist mobilizat (cel puțin, aparența îl situa la o vârstă destul de înaintată), mă primi cu o curtoazie manifestă și fără să caute să intre în amănunte, dispuse să fiu imediat
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
comandor de aviație, dar ce legătură aveți dumneavoastră cu toată povestea asta?" " Domnule... comisar, probabil, în ce mă privește, povestea mea e mult mai lungă, o s-o cunoașteți, important acum este ce facem cu toți acei nenorociți care stau și tremură într-o sală de așteptare a unei gări dintr-o țară străină, la numai 11 km de aici și care nu respiră decât cu speranța că un miracol îi poate salva. Ei bine, miracolul se află în mâinile dvs. Ce
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
învie. Nu știu dacă mă înțelegi. Nu mi-am văzut copiii de un an și jumătate. Mi-am impus să rezist, oricum nu mă pot în toarce deocamdată. Când mi am văzut prima oară fata cea mică pe Internet, am tremurat jumătate de oră și nu spuneam decât — Mamă, ce frumoasă ești! Mânca-o-ar mama de frumoasă! . Vreau să povestesc despre Leila și încep cu altceva. De ce? Pentru că stările sufletești sunt cele care primează, nu faptele. Nu munca este deosebit de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Salvatore dacă nu vrea, lasă-l să stea în pat! Tu vino cu mine! L-am ridicat în picioare! Se menținea în echilibru! Încet, cu ajutorul unui baston special, a făcut primii pași. Era greu, peste 80 de kilograme, aproape inert, tremura inima în mine de teamă, dar pe față îi spuneam: — Bravo, Pietro! — Mulțumesc, Rocco! A fost o zi frumoasă pentru mine. Am continuat, zi după zi, spre necazul Concettei, să facem gimnastică, să mergem pe coridor, să ne rotim în jurul
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
este cel pe care-l amenință patronul că-l omoară și toarnă ciment deasupra. Ei bine, visul lui era să vină în vacanță în România la volanul unei mașini frumoase. A străbătut singur autostrăzile lumii, s-a mai rătăcit, a tremurat inima în el de teama de necunoscut, se orienta după hartă și după dorul care-l conducea spre casă. Soția l-a aștep tat la graniță, îngrijorată de întârzierea lui. Harta a mai citit-o greșit, indicatoarele le-a mai
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
că tatăl deține o parte din moștenirea inexplicabilă a mamei și acceptă să "lucreze" iar cu el. Clement Harcombe moare curând după ce amândoi îl însănătoșesc pe prietenul cel mai bun al lui Tim, Edward, care avea un trup diform și tremura pradă unor spasme nervoase. Odată Edward tămăduit, Clement moare în urma unui "atac". Timothy continuă să lucreze la circ până ce simte că și-a pierdut harul. Îmbătrânește, scrie cartea pe care suntem în curs de a o citi, și încheie prin
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu mai ezit - trebuia să divorțez, ca să pot continua să lucrez -, dar amânam, făceam să dureze formalitățile. N-am s-o uit niciodată pe acea redactoare pe care o și revăd, monosilabică, cu un aer sever, la care intram întotdeauna tremurând în sufletul meu, întrebându-mă dacă va continua să-mi dea de lucru... Într-o zi însă, am simțit că situația s-a schimbat. Cred că era pe la sfârșitul anului 1959, în momentul când mă pregăteam să mă duc la
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
mi-era bărbatul? I-am înșirat povestea mea: habar n-aveam, mă părăsise... A trecut peste asta. Unde mi-era fiul? La ce lucram? Apoi, deodată, m-a întrebat dacă aveam familie în străinătate. Întrebare ce m-a făcut să tremur. Am ezitat, dar el a adăugat îndată: Cine era Jean L. M., de la Paris? Care era profesia lui? Ce adresă avea? Ezitam, răspundeam cu grijă, încercând să nu par că bănuiesc ceva, dar nici că nu știu nimic și, mai
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cavalerie, foarte simpatic, care făcuse parte din echipa națională de hipism, plus niște foști ingineri petroliști, țărani din diferite secte și, desigur, Nicu Steinhardt și Georgel Mavrocordat. Puțin după sosirea noastră, într-o noapte, m-au apucat niște friguri cumplite; tremuram în asemenea hal încât scuturam toate trei paturile suprapuse. Atunci, câțiva deținuți cu mai mult curaj au bătut în ușă, strigând că este cineva grav bolnav în celulă. Așa am putut fi dus în altă încăpere, unde un medic-deținut a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
afectivă: „Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sîngele i se scurgea în iarba moale a țărmului [...]. În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintîi steluțe. Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau în cea din urmă lumină a malului. Așa sta singură și murea, sub pletele mestecenilor cu trunchiuri albe...” Multe ramificații în creația lui
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
cântă Viclenia și vânzarea Vezi Bujor că a scăpat Voi mureați de întristare Iar el vesel a ascăpat Tra, la, la, la, la, la, la Ihai, tra , ihai tra, ei tra la, la, la, Voi de cei de prin oraș Tremurând în pieptul lor C-a scăpat, c-a scăpat, (bis) Intimul Bujor (bis) Căpitanul Măi, soldate vânător, ce-ai dat drumul la acest hoț îngrozitor, căci de-oi mai face vreo greșeală, pe tine te pun în locul lui la închisore
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
față și are călduri, făcând temperatură. - Încep să-i țiuie urechile, e apucat de vărsături, îi curge sânge din nas. - Își pierde pofta de mâncare și slăbește. Se umple de bube. Cât privește animalele (caii, vitele, mieii deochiați), încep să tremure, tânjesc, își pierd vigoarea și se prăpădesc. Plantele și florile deochiate se usucă. La fel și pomii deochiați . Până și lucrurile neînsuflețite sunt cuprinse de această magie. O moară a fost deochiată, când se strică din senin. O vioară minunată
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
esteticii laice. Și ca să fim înarmați, trebuie mai întâi să-l cunoaștem în elementele lui esențiale. Știința teologică are față de cea laică privilegiul că, răzimându-se pe principii neschimbate și posedând o bogăție de cugetare milenară, fecundată de aceleași principii, nu tremură de nesiguranță în fața problemelor și nu bâjbâie în căutarea soluțiilor. Cercetarea noastră nu se va opri asupra chestiunilor secundare și de amănunt ale analizelor și discuțiilor estetice. Oricât de interesante ar fi asemenea chestiuni, din moment ce ele nici nu afirmă nici
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ea se ridică spre astrul ceresc; ciocârlia nu poate cânta decât avântându-se beată de lumină spre el, iar privighetoarea din întunericul nopții, care nu e altceva decât „aer lipsit de lumină”, cum îl definește lapidar Damaschin, își suspină parcă tremurând de panică trilurile, fiindcă soarele nu mai este. Poeții glorifică în mii de chipuri lumina și artiștii de toate categoriile o absorb în operele lor, fiindcă numai așa pot fi frumoase. Dar mai presus de toți și de toate, sfinții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pentru acesta din urmă, care o va ucide. Figura Prințului crește din roman suprafirească și ridicolă totdeodată. La un moment dat, intervenind în conflictul violent dintre un frate și soră, primește o palmă zdravănă. Prințul se face palid, buzele îi tremură, privește cu ochi streini pe bătăuș și toată reacția lui se rezolvă întrun zâmbet straniu și enigmatic, „ce nu se potrivea deloc situației”, adaugă Dostoievski. E același zâmbet din altă lume, pe care l-am întâlnit în tabloul lui Leonardo
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]