9,864 matches
-
cel înmormântat , și-au luat rămas bun pentru totdeauna. S-au întors cu sufletul îngreuiat de durere la Galați și i-au anunțat pe alde Gheorghiu de cele întâmplate cu băiatul lor , de care își aminteau cu iubire cât de vesel, harnic și talentat era cât a stat în casa părintească. I-au făcut toate pomenirile tradiționale, panaghia la patruzeci de zile rugându-se celui de Sus să-i ierte toate păcatele ce le-a săvârșit în scurta lui viață. Actul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
moment casa din Buzău era plină de copiii numeroși adunați pentru nu știu ce ocazie... Lenuța, cea care anunțase logodna noastră la Buzău cu aproape cinci ani în urmă, radia de bucurie. Ovații pentru pacea popoarelor și a noastră! În această lume veselă, eu nu mă puteam bucura deplin... Lenuța îmi obiectează chiar că nu mă bucur din toată inima. I-am răspuns atunci: „Tare mă tem că această pace va fi mai grea și mai rea decât războiul”... și câtă dreptate am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
într-un colectiv numeros și bun. De la etaj, în timpul lecțiilor, vedeam casa și eventualii musafiri. Nimic deosebit pe linie profesională. Fiica noastră parcurge ultimul an de liceu la Complex, cu rezultate foarte bune. În vară, participă la un concurs „Drumeții veseli”, câștigă concursul fiind premiată cu o bicicletă, apoi merge la București, la concursul final și pleacă într-o excursie oferită tuturor concurenților pe țară. Colegele ei se pregătesc intens pentru admiterea la facultate, soția e nemulțumită și îngrijorată pentru reușita
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
meu și constatam că și alții percepeau nevoia unei schimbări. În convorbirile telefonice cu fiica mea, i-am spus și ei despre acel vis repetat al meu, cu o anumită semnificație. La 24 august, spre amiază primesc telefon de la Mariana - veselă - peste poate, că pleacă în Belgia, la Cosmin, să sărbătorească obținerea cetățeniei belgiene, pentru el și familia sa, reamintindu-mi că visul meu premonitoriu din ziua de Paști se adeverea acum! Entuziasmată a exclamat: „Oare ce-ar fi să ți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de aceea pictorul s-a stabilit prin acele minunate locuri!... Mi s-a imprimat pe retină un limpede și prea frumos albastru al apelor din jur! Soția pictorului e de o voioșie exuberantă ce ne molipsește și pe noi, oaspeții. Veselă peste poate că are musafiri de la drum lung și mai ales că fiică-mea îi este cea mai bună și mai dragă prietenă! În ziua următoare, complet reconfortați, părăsim aceste priveliști ale apelor albastre din jur. Cine ar fi bănuit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un anumit loc am fost martori ai refluxului oceanului ca rezultat al atracției lunare. N am văzut faza fluxului, dar refluxul a fost grăitor și am observat cum, după retragerea apei, pe locurile rămase dezgolite de valuri, oamenii locului adunau veseli și în grabă scoicile și unii pești amețiți de valuri. Am văzut un mod ușor de a se procura hrană de calitate. Știam despre flux și reflux, mi-l închipuiam, dar acum, pentru prima dată, vedeam pe viu acest fenomen
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
carieră excepțională. El fusese subofițer, a fost la trageri, în aplicații la nivelul trupelor Tratatului de la Varșovia, în poligoanele ruse, a avut rezultate foarte bune și a fost trecut la excepțional în categoria de ofițeri. Era unul dintre cei mai veseli oameni pe care îi avea unitatea. Știți că militarii au ofițeri pe care îi simpatizează și el era în top. Avea un fluier pe care îl ținea la gât pe tot timpul serviciului. Când se dădea deșteptarea, fiecare voia să
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
dintre secretele capodoperei.” Este de presupus că aceste latențe, această magmă matri- cială conțin virtualitățile care prezidează și la configurarea unui complex identitar metabolizat în substanța operei. Receptat adesea prin contrast cu celălalt „mare clasic”, Mihai Eminescu, Caragiale întruchipa masca veselă a co - mediei, cum celălalt aducea în scenă gravitatea tragediei, cea destinală, aceea pe care ficțiunea romantică o proiecta. Clasicismul lui Caragiale merită reevaluat, au încercat să o facă cerchiștii Radu Stanca și Ion Negoițescu pentru a-l smulge pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a redus la lovitură. Apariția figurii de bacantă a mamei lui Mitică, nebunia convulsivă, mimată sau nu, fac parte din recuzita sărbătorii dionisiace. Mitică pare să fie un Brighella, iar vorbitorul un Arle- chino, o altă figură încărcată de ambiguitate, vesel și trist deopotrivă, așa cum alternează tactic momentele emoțio- nale pe care le interpretează acest amic. Monstruosul stă aici în tabloul morbid pe care acest Arlechin nu-l ratează. Descrierea agoniei lui Mitică invocă oroarea, imaginea sângelui amestecat cu creier și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aventuri. Astfel, momentul 1 Aprilie ni se înfă- țișează ca o arcană unde acționează același dispozitiv al lui „simț enorm și văz monstruos” în contextul unui car- navalesc camuflat din care rezidă și spiritul farsei dusă până la ultimele consecințe. Apocalipsa veselă à la Caragiale Situațiunea, proză apărută în 1901, m-a intrigat de la prima lectură datorită unei singure fraze ușor de descoperit pentru că aparent nu are nicio legătură cu contextul, atât al formulării, cât și al discursului derapant al personajului. Cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
repara cu mai mare sârg. Mașina a devenit cel mai important personaj al familiei. Cu ea am colindat o parte din țară și de fiecare dată era cu noi ba o mătușă, ba o verișoară, pentru ca drumul să fie mai vesel, mai plăcut. Oricum, era teribil, mai ales pentru noi care râdeam de mama de câte ori țipa la tata să nu depășească o căruță, un tractor sau un biciclist. Multă vreme am crezut că toate piesele care alcătuiesc o mașină se cheamă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
neîngrijite, fără verdeață și cu orașe puține. Acum suntem deasupra Austriei - plină de păduri, ordine și munți, munți cu zăpadă și - cred - minunați. Aici sunt nori, dar albi, nu negri ca la noi (!!!). Aștept să văd ce mai urmează. Sunt veselă și încep să uit! E luminos. Uite, din nori ies niște vârfuri obraznice și totodată timide. Ce lume o fi aici? Ce lume... Ce frumos este. Și ce albastru totul! și ușor... Printre marea de nori se mai deschide câte
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
avion. Și alt desen al pământului e sub noi. Dedesubt, parcă ar fi o constelație de sate. Parcele lunguiețe și drepte, limitate de drumuri clare, iar din loc în loc, parcă azvârlite cu mâna, câte o îngrămădire de case. Totul este vesel și-mi vine să râd când le văd. Parcă ar fi nodurile unei plase pescărești. Da! Da! Chiar așa. E cea mai bună comparație. Eu cred că nu mai avem mult. Și e senin. Ca-n vis (un vis de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pian, într-un apartament dintr-un bloc înnegrit cu funingine.) Aici totul îmi pare posibil și, curios lucru, nu-mi imaginez o viață stearpă și întunecoasă. Am sentimentul că acei oameni care au trăit aici aveau o activitate intensă, erau veseli, melancolici, sensibili sau cruzi, că aveau un grad de civilizație extrem de înaintat, că aveau o doză de rafinament rar întâlnită chiar și-n zilele noastre. Nu pietrele (căci pietre am văzut peste tot - vorba lui Liviu), ci spiritul acelor vremuri
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
muzica lui Bach - „Concertul Brandenburgic” și cred că acest lucru a fost binecuvântat de Dumnezeu, căci de câte ori voi asculta muzica aceasta, îmi voi aminti de drumurile șerpuite prin munții Sloveniei, drumuri pline de verdeață, de case cu flori la ferestre, vesele, îmbietoare. Îmi voi aminti de culturile de hamei, imensele culturi care leagă satele și orașele; îmi voi aminti de ziua în care am descoperit generozitatea unui peisaj pe care omul l-a înnobilat, noi înnobilându-l la rândul nostru cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Plasa Gracia și deși aveam posibilitatea să ne mutăm într-un metrou pentru a parcurge mai repede distanța, am preferat sa ieșim la suprafață în fața casei (Batlo), a lui Gaudi, pe care am admirat-o. Străzile Barcelonei sunt prietenoase, casele vesele și totul este umbrit pretutindeni de platanii care-și schimbă permanent frunzele și coaja trunchiului, arbori care trăiesc în ritmul soarelui dintotdeauna. Ne-am învârtit puțin, greșind direcția, dar, în cele din urmă, intrând în linie dreaptă înspre Sagrada Familia
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a demoralizat și am pornit fie pe scările rulante, fie pe treptele de piatră înspre clădirea impozantă din vârful colinei (Montjuich). Am ajuns cu zece minute înainte de a se deschide muzeul, astfel încât am admirat panorama care mi se oferea - Barcelona veselă, scăldată de soarele dimineții care anunța o zi toridă. În Muzeu am făcut cunoștință cu arta romanică reprezentată impresionant prin frescele aplicate pe bolțile special construite în urmă cu câțiva ani când acesta a fost renovat. Aparent diluată dar încărcată
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe aici, un joc ce-i adună odată pe an pe împătimiți la restaurantul Can Pau, pentru un campionat de o noapte. Campionatul avusese loc cu câteva seri înainte și noi am asistat doar la momentul de adunare a participanților, veseli, gălăgioși și lipsiți de griji. Deci după ce-am făcut câteva partide, formând doua echipe, Giusepe cu Liviu și eu cu cumnata lui, câștigătoare fiind noi, femeile, pe la 23. 30 am revenit la Sant Antoni, plini de emoții în legătură
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
într-o localitate cu un târg de oale, să-l enervezi. Am avut timp să mă gândesc la toate acestea în drum spre Argentona (am aflat într-un târziu), privind peisajul care-mi încânta privirile. Peisajul Cataluniei este imprevizibil, luminos, vesel, variat, fascinant. Lanuri de porumb verde și viguros, de-a lungul șoselei, tivite de cealaltă parte de șiruri de pini sau platani, întrerupți din când în când de câte un zid colorat din pietre rotunde și neregulate. Păduri prin care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
numai cinci scaune, la un bec și cu improvizațiile mele. Dar a fost superb și seara va fi de neuitat pentru noi. Joi 4 septembrie 1997 - San Pere de V. Catalunia - un pământ binecuvântat tot de Dumnezeu, cu oameni harnici, veseli, mândri și încăpățânați, care prețuiesc darurile Lui. Astăzi am fost la Girona cu mașina. Am putut sa ne bucurăm de priveliștea oferită, iar în orașul istoric ne-au încântat căile înguste, liniștite și întortocheate. Roberto Zucco Miercuri 15 septembrie 1999
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sărbătoriți Sfinții Apostoli Petru și Pavel). Bineînțeles că totul a fost însoțit de voia bună specifică adunărilor din „casele” Ecaterinei, generate în mare măsură de calambururile verbale care au o savoare deosebită. Somnul a fost liniștitor. Azi de dimineață după veselul mic dejun am pornit prin oraș cu toții. Aveam senzația că umblu printr-un loc necunoscut mie, uimită fiind că descopăr în el ici-colo porțiuni familiare. Ceea ce au făcut cu unul dintre cele mai frumoase orașe ale țării este o crimă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
șasiuri, să prepare cleiul de oase și emulsiile care au rostul de a grundui suprafețele ce urmează a fi înnobilate cu picturile lor. Lucrul acesta n-a deranjat pe nimeni, dimpotrivă, în foișorul din curte s-a creat o atmosferă veselă, glumele însoțind travaliul fieacăruia. Astăzi, a treia zi, pânzele încă nu sunt gata, dar fiecare nerăbdător să înceapă a lucra s-a împrăștiat ba pe drum, ba în pădure, astfel încât, dacă n-ar fi zgomotul mașinii de tuns iarba, aș
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Am aflat ce a adus camionul galben. Zece metri de mese cu bănci, 2 seturi de platouri, un grătar și o umbrelă Coca-Cola. O doamnă rămasă stăpână aici până se întorc de la Suceava administratorii, le ia în primire. E foarte veselă. Dar nu merge nimeni să descarce produsele. Batalionul civil, pestriț și gălăgios care a montat corturile a plecat pe șapte cărări. Ultimul cort a fost montat într-o liniște deplină după atâta hărmălaie. De vină era nu atât oboseala cât
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
păgân, prea puțin convingător și ușor emoționant, stârnind controverse în rândul spectatorilor, de acum cu mințile aburite. După ce-a plecat mulțimea, am mai stat cu amfitronii restaurantului - Darina, care a și prezentat în trei limbi spectacolul, o femeie blondă, veselă și comunicativă și sotul ei, Vanco, un bărbat înalt, brunet spre negricios, care ne-a cântat „Radu neichii, Radule” și ne spunea din cinci în cinci minute „Hai noroc, bre!” dînd cu paharul în masă. În general ne-am simtit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a cântat „Radu neichii, Radule” și ne spunea din cinci în cinci minute „Hai noroc, bre!” dînd cu paharul în masă. În general ne-am simtit bine, având și această imagine despre frații nostri din sudul Dunării. Ne-am întors veseli și am mai sporovăit în fața casei până pe la două noaptea, iar a doua zi ne- am trezit, ne-am făcut bagajele, am coborât la „Bodega cu moară” a lui Dimitrin care se afla aproape de plajă, am luat micul dejun
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]