14,396 matches
-
dar trebuie să-mi fac. O să mă duc în birou, mă așez în fața oglinzii, îmi dau cîteva perechi de palme sub acuzația că-s laș și, înfuriat, mă duc să-l caut pe Marinescu. Avea dreptate inginerul Luchian: noi sîntem vinovați cînd niște indivizi mărunți ni se ridică în creștet. Să intrăm puțin aici, spun șefului cînd trecem prin fața ușii din capătul dinspre poartă al secției. De ce? întreabă șeful. Am o treabă cu maistrul Stanciu. Intrăm și cercetăm din privire hala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dat seama pînă acum. Spune-mi, te rog, întoarce doamna Teona privirea spre mine, o privire amețitor de albastră, ce mai scrii acum? Un roman, un scenariu de film și o piesă de teatru, răspund eu, fără să mă simt vinovat prea mult de minciună, căci piesa de teatru e gata, romanul e în curs de editare, iar scenariul cinematografic abia l-am început. Trei deodată, surîde doamna Teona. Cum poți face lucrul ăsta cînd ai doar două mîini?! Sincer să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
reviziei mai devreme prilej minunat pentru cel care a condus revizia să fie felicitat și premiat... De revizia stațiilor de filtrare s-a ocupat tovarășa Brîndușa Roman, gîndesc eu cu glas tare. Doar n-o să vă închipuiți că ea e vinovată! îmi aruncă o privire furioasă Don Șef. Vinovați sîntem noi, noi doi. Noi?! Da-da, noi. Pentru că trebuia să pornim separatorul inventat de dumneavoastră, ca să poată fi oprite cele două stații de filtrare. Pornirea separatorului e programată tocmai pe... Vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a condus revizia să fie felicitat și premiat... De revizia stațiilor de filtrare s-a ocupat tovarășa Brîndușa Roman, gîndesc eu cu glas tare. Doar n-o să vă închipuiți că ea e vinovată! îmi aruncă o privire furioasă Don Șef. Vinovați sîntem noi, noi doi. Noi?! Da-da, noi. Pentru că trebuia să pornim separatorul inventat de dumneavoastră, ca să poată fi oprite cele două stații de filtrare. Pornirea separatorului e programată tocmai pe... Vezi-ți, dom'le, de treabă! îmi taie vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
oameni care l-au inventat și l-au construit; trebuie să existe, acum, cineva care să-l pornească; trebuie găsită o soluție, dar o soluție venită din priceperea unui om, sau a mai multora, nu o minune cerească. Cine e vinovat de comportarea asta a directorului?! El? Nu... El crede cu convingere că așa e bine. Vinovați sîntem noi, care-i permitem să ne trateze astfel. Îmi vine să rîd; da-da să rîd... Întors acum un an de la reciclare, directorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-l pornească; trebuie găsită o soluție, dar o soluție venită din priceperea unui om, sau a mai multora, nu o minune cerească. Cine e vinovat de comportarea asta a directorului?! El? Nu... El crede cu convingere că așa e bine. Vinovați sîntem noi, care-i permitem să ne trateze astfel. Îmi vine să rîd; da-da să rîd... Întors acum un an de la reciclare, directorul general i-a chemat pe trei ingineri la el în birou și, plin de noi învățăminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ori în minus la salariul meu înseamnă mult, ba chiar foarte mult..." Și-atunci, în clipa asta, rezemat de spătarul scaunului împins sub masă, eu, cel care vreau să scriu, să scriu literatură contemporană, stau și mă întreb: cine e vinovat? Să zicem, prin absurd, că prim-secretarul vrea să descurce ițele, "să facă lumină"... Cine-l ajută?! Cîți dintre cei întrebați ar avea acea conștiință muncitorească, pentru care pledez eu în fiecare ședință?! Combinatul e nou, nu are nici măcar un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așa. Ce-am folosit eu din toată comportarea mea?! Chiar și Tamara, azi, la ședința de mai înainte, m-a lovit. Și culmea-i că m-a lovit sub centură, m-a acuzat de un lucru de care nu eram vinovat. Știu că orice se poate interpreta, așa că, la o adică, din toată discuția de azi din sala de consiliu se poate reține că "tovarășul Vlădeanu știa de la început că poate porni separatorul, dar..." Îi mulțumesc tehnicienei că mi-a permis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acelui individ..." Ce zici de asta? Fata de care vorbești e Silvia, spun eu, iar șeful ei, pînă la... accident ai fost tu. Vlad surîde abătut, clătinînd încet din cap. Mda, murmură el. Să zicem că-i așa. Cine e vinovat? Tu! șoptesc eu scurt. Tu trebuiai pedepsit. Ca legea să mă poată pedepsi, trebuie un minim de dovezi... Lasă cinismul, Vlade! îi strig. Spune care-i adevărul! Acela pe care-l știi. Isprăvește! Dacă am înclinat să cred vreodată asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prietenie rece. Nu-mi puteam dicta inimii să treacă peste cele ce știam... Încercam uneori îți jur! să mă gîndesc la ea ca la o viitoare prietenă, dar imediat mintea mea vedea altceva... Îmi ziceam atunci că și ea este vinovată de ceea ce i s-a întîmplat... Nu eu am îndemnat-o să se ducă în garsoniera aceea de una singură! strigă Vlad furios. Acum, murmură el, întorcîndu-se spre pupitru, a ieșit de vreo cîteva luni, și-a găsit un serviciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Îmi răsucesc degetele, stângace. Am o rochie de rezervă în șifonier și... Nu pot să-i spun că, de fapt, am trei. Și încă două, pe care mi le-am oprit la Barneys. — Făcută de cine? — Ăă... Donna Karan, zic vinovată. — Donna Karan? Trădarea mea îl lasă fără voce. O preferi pe Donna Karan în locul meu? — Normal că nu! Dar zău, cel puțin există, cusăturile sunt chiar cusute... — Îmbracă-te cu rochia mea. — Danny... — Îmbracă-te cu rochia mea! Te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Șovăi o clipă, cu degetele pe coperta revistei You and Your Wedding. Nu-mi vine să cred că acum chiar am voie să citesc așa ceva. Pe față! Nu trebuie să mă furișez la raft și să trag câte o ocheadă vinovată, de parcă aș băga un biscuit în gură și mi-ar fi frică să nu mă vadă cineva. Obiceiul ăsta mi s-a înrădăcinat atât de tare, încât mi-e foarte greu să scap de el. Deși acum am un inel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la Wendy! face mami, surprinsă. Ar fi distrusă, dacă n-am face-o. Știi că soțul ei tocmai a avut un atac cerebral? Numai trandafirii ăia din zahăr o mai țin pe linia de plutire. — Bine, bine, zic, lăsând revista vinovată. N-am știut. Ei, atunci... OK. Sunt sigură c-o să fie foarte reușit. Am fost foarte mulțumiți de tortul de la nunta lui Tom și a lui Lucy, oftează Janice. Am păstrat stratul de sus, pentru primul botez. Știi, acum au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spun. S-ar fi simțit ofensată și ar fi spus că și ei ar fi putut foarte bine să dea o petrecere de logodnă pentru noi, nu numai Elinor, sau așa ceva. Și pe urmă m-aș fi simțit și mai vinovată decât mă simt deja. O, Doamne. Dacă aș găsi o cale să abordez situația, fără să se simtă atacată. Poate, dacă aș vorbi cu Janice... dacă i-aș spune despre vedetele de la Hollywood... Un hohot de râs care izbucnește lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cel puțin o persoană cu adevărat luată prin surprindere, Tarquin! zic chicotind. Pur și simplu nu pot să-mi șterg zâmbetul fericit de pe față. Suze, Tarquin și Danny au venit cu toții la petrecerea mea. — Știu. Suze are un aer ușor vinovat. Și cât am vrut să-i dau vestea cât mai delicat cu putință! — Dar nu-mi vine să cred că nu se prinsese și singur! Pe bune, uită-te și tu la tine! Arăt către colăcelul vizibil sub rochia roșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
toate astea. Iau o gură mare de șampanie și încerc să mă gândesc la alt subiect. — I-ai spus lui Becky ce s-a întâmplat? zice Tarquin, și chipul îi devine brusc foarte grav. — Ăă, nu... nu încă, spune Suze vinovată, iar Tarquin oftează solemn. — Becky, Suze trebuie să-ți mărturisească ceva. — Da. Suze își mușcă buza și pare destul de rușinată. Eram la ai tăi acasă și eu am rugat-o pe mama ta să-mi arate și mie rochia ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu mine ne-am dus și ne-am uitat la biserica în care o să te măriți tu. E foarte frumoasă! — E drăguță, sunt eu de acord, înăbușindu-mi un val automat de vinovăție. Deși, de ce ar trebui să mă simt vinovată? Încă nu s-a hotărât nimic. N-am ales în mod categoric Plaza. E destul de posibil să facem, totuși, nunta în Oxshott. Poate. — Mama ta are de gând să pună o arcadă superbă de trandafiri deasupra porții, și buchete de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
treaba asta. Suze mă privește extrem de sincer. Becky, nu poți să le ceri să renunțe la toate astea. Pur și simplu nu se face. — Dar Elinor s-a oferit să le plătească ea și avionul! Am o notă de încordare vinovată în glas, pe care hotărăsc să o ignor. O să se simtă foarte bine și aici! Și pentru ele o să fie o experiență unică în viață! O să fie cazate la Plaza, o să danseze toată noaptea, o să vadă New Yorkul... O să aibă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în loc să fiu copleșită de emoție și să mă gândesc „Trebuie neapărat să mă mărit la mine acasă“, mă trezesc gândind: „Poate băgăm și cireșul în pădurea fermecată“. — Ce faci, Becky? spune Robyn. La ce te gândești? — A, zic, și tresar vinovată. Mă gândeam doar că... ăă... nunta o să fie de vis. Ce fac? N-am de gând să deschid subiectul odată? N-am de gând să zic nimic? Haide, Becky. Hotărăște-te. — Deci... vrei să vezi ce am în geantă? zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cred că da, îngaim în cele din urmă, trecându-mi un deget pe brațul scaunului. În special pentru Luke. Ei doi au fost mereu foarte apropiați, dar la un moment dat s-au certat și Luke se simțea deja foarte vinovat. Așa că, atunci când a primit telefonul prin care era anunțat de Michael - vreau să zic că, dacă ar fi murit, Luke n-ar fi putut niciodată să... Nu mai pot continua. Mă frec pe față, din ce în ce mai copleșită de emoție. Și, firește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
groaznic! — Ei, a trecut. Lingurița se sparge și Christina schițează un surâs vag. Dar gândește-te la ce ți-am spus. E ziua ta. A ta și a lui Luke. Fă totul așa cum îți dorești tu și nu te simți vinovată în nici un fel. Și încă ceva. Becky... — Da? — Adu-ți aminte că atât tu, cât și mama ta, sunteți persoane mature, în toată firea. Așa că încearcă să ai cu ea o conversație ca de la adult la adult. Ridică sprânceana către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ziua mea. Și, dacă eu vreau să mă mărit la New York, atunci aici am să mă mărit. Dacă vreau să mă îmbrac cu o rochie de la Vera Wang, atunci cu ea am să mă îmbrac. E ridicol să mă simt vinovată din cauza asta. Am amânat mult prea mult discuția cu mami. Pe bune, ce se poate întâmpla? Să izbucnească în lacrimi? Suntem femei în toată firea. Vom avea o conversație rațională și matură, eu am să-mi expun punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de știri s-a transformat într-un scâncet nervos. Ce-i, Becky? Mami ridică vocea, îngrijorată. S-a întâmplat ceva? — Nu! Doar că... că... Așa nu merge. Știu că Christina are dreptate. Știu că n-am de ce să mă simt vinovată. E nunta mea, sunt adult în toată firea și ar trebui să mi-o fac unde am eu chef. Nu le cer alor mei să plătească ei pentru ea. Nu le cer să facă nici un efort. Dar, chiar și așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu vreau să mă dau bătută până când nu trec în revistă absolut toate posibilitățile. Gândurile mi se răsucesc în minte, iar și iar. Le reiau la nesfârșit, asemenea iepurașului de jucărie care bate toba. — Becky? Mami intră și eu tresar vinovată, strângându-mi repede lista în mână. — Bună! zic repede. Aaa. Cafea. Mersi. — E fără cofeină, zice mami, și-mi întinde o cană pe care scrie Nu trebuie să fii nebun ca să organizezi o nuntă, dar mama ta e. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că n-o să mai vorbească niciodată cu ea... — Și ce? E un lucru foarte bun, nu? Nu știu. Crezi că e bine? Rămân cu ochii la plintă, preț de câteva clipe. Acum e euforic. Dar dacă începe să se simtă vinovat? Și dacă treaba asta o să-i distrugă viitorul? Știi, Annabel, mama lui vitregă, mi-a spus o dată că, dacă am să încerc s-o retez definitiv pe Elinor din viața lui, am să-l distrug. Dar nu tu ai retezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]