9,695 matches
-
intrare se află o pisanie în limba slavonă cu următorul text: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, binecredinciosul și iubitorul de Hristos, Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul bătrânului Ștefan Voievod, a zidit și săvârșit acest hram întru numele Adormirii Precistei și stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu Maria, în anul 7040 luna septembrie 12, iar al domniei lui anul al cincilea și pe al șaselea curgător."" Lăcașul de cult a fost
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
lui Petru Rareș până în prezent”". În perioada derulării lucrărilor de consolidare a lăcașului de cult, slujbele bisericești au fost oficiate într-o biserică de lemn din apropiere. În anul 2004, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea marelui voievod al Moldovei, Ștefan cel Mare, arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților a dispus construirea a 6 biserici de lemn de dimensiuni mici în care să se oficieze slujbele bisericești pe parcursul restaurării bisericilor monument istoric (la Arbore, Baia, Bălinești, Părhăuți
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
Biserica Sfântul Gheorghe Nou este o biserică din București, ctitorie a voievodului Constantin Brâncoveanu. Aici se află o parte din mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei. Moaștele au fost donate Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din București de către Bazilica Sfântul Nicolae din Bari, Italia. Corala Divina Armonie participă duminica la
Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București () [Corola-website/Science/313155_a_314484]
-
Tot în curtea Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din București s-a aflat, din anul 1830, prima librărie românească a lui Iosif Romanov, având un mare rol în realizarea solidarității culturale și spirituale a românilor, dorință testamentară a marelui și luminatului voievod român.
Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București () [Corola-website/Science/313155_a_314484]
-
tradiționale au fost delimitate în momentul constituirii Voievodatelor medievale cu majoritate românească, numite în limbajul popular "țările române" : Transilvania, Moldova, Țara Românească și Dobrogea. Lupta anti-mongolă și efortul de emancipare de sub suzeranitatea regatului ungar au înlesnit munca de unificare a voievozilor Basarab și Bogdan. La capătul acesteia, geografia politică a Europei de Sud-Est a înregistrat, alături de mai vechiul voievodat al Transilvaniei, supus și condus de maghiari, două state românești : Țara Românească și Moldova. Înainte de alipirea sa la Țara Românească, și de
Organizarea administrativ-teritorială a României () [Corola-website/Science/314765_a_316094]
-
Poenaru, Irina de Vlădaia, etc. În anii următori "Mam'zelle Nitouche" de Herves, obține un mare succes în interpretarea Irinei de Vlădaia, orchestra fiind condusă de E. Companiski-Niedola. În 1894, repertoriul este reprezentat în principal de operetă : "Vânzatorul de păsări", "Voievodul țiganilor", "Girofle-Girofla", "Fiica doamnei Angot", "Mam'zelle Nitouche", "Boccacio", s.a., având ca primadone pe Irina de Vladaia, Elisa Odesseanu, Josefina Găluscă, ca tenori pe Ion Băjenaru, Gheorghe Vasiliu, ca baritoni pe Nicolae Poenaru și ca soliști pe Farcășanu, Nicolau, Al.
Teatrul de Operă și Operetă Elena Teodorini () [Corola-website/Science/313520_a_314849]
-
Boldur mai semnalează că Nicetas Choniates a scris despre ajutorul militar dat de "bordoni" adică de brodnici, românilor și bulgarilor din sudul Dunării la sfârșitul secolului al XII-lea în lupta cu Imperiul Romano-bizantin. Cel mai cunoscut brodnic a fost voievodul Ploscânea, care a participat cu oștenii lui la bătălia de la Kalka (31 mai 1223), de lângă Marea de Azov, de partea cumanilor și a prinților ruși în lupta cu tătarii conduși de Jebe și Subutai. La sfârșitul bătăliei pierdute de ruși
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
și Subutai. La sfârșitul bătăliei pierdute de ruși în urma fugii cumanilor, Ploscânea, nefiind rus, i-a predat tătarilor învingători pe câțiva principi ruși aflați în preajma sa. Rușii predați erau acuzați că au măcelărit solia de pace a tătarilor. Titlul de voievod arată că organizarea brodnicilor era diferită de a rușilor. În Cronica primară rusă sau Cronica lui Nestor sau "Povestea vremurilor trecute" se arată că brodnicii au participat în 1223 la bătălia de pe râul Kalka. Traducerea permite o dublă interpretare: Ploscânea
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
de partea mongolilor (tătarilor) în lupta acestora împotriva oștirilor aliate ale cnezilor Mstislav al Haliciului și "Mstislav III al Kievului", precum și a marelui han cuman Kotian (Kuthen). Dar în cronică se specifică: "„Și acolo brodnicii erau cu tătarii, și acolo voievodul Ploscânea (...)”". Unii au făcut o traducere diferită: "„Și acolo brodnicii erau cu tătarii, și al lor voievod Ploscânea” ceea ce ar putea însemna că Ploscânea era de partea tătarilor. Există și părerea că Ploscânea ar fi fost de partea slavilor dar
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
III al Kievului", precum și a marelui han cuman Kotian (Kuthen). Dar în cronică se specifică: "„Și acolo brodnicii erau cu tătarii, și acolo voievodul Ploscânea (...)”". Unii au făcut o traducere diferită: "„Și acolo brodnicii erau cu tătarii, și al lor voievod Ploscânea” ceea ce ar putea însemna că Ploscânea era de partea tătarilor. Există și părerea că Ploscânea ar fi fost de partea slavilor dar la sârșitul bătăliei ar fi fost luat prizonier și utilizat ca parlamentar între tătari și slavi. După
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
a fost puternic devastată de un incendiu. Ca urmare a devastării catedralei mitropolitane, domnitorul Bogdan al III-lea al Moldovei (1504-1517), fiul lui Ștefan cel Mare, a început în anul 1514 construirea unei noi biserici cu rol de catedrală mitropolitană. Voievodul a trecut la cele veșnice în anul 1517, biserica fiind ridicată numai până la nivelul ferestrelor. Construcția noii biserici cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință (prăznuit în fiecare an la 23 aprilie), a fost finalizată în anul 1522
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
necunoscuți. Pe peretele de nord al pridvorului, deasupra portalului, se află pisania scrisă în limba slavonă și care are următorul text: "„Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, a voit binecredinciosul și de Hristos iubitorul Io Bogdan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, să zidească biserica Mitropoliei Sucevei, unde este hramul Sfântului Mare Mucenic și Purtător de biruință Gheorghe și a început a zidi în anul 7022 (=1514) și nu a izbutit să o săvârșească
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
al Țării Moldovei, să zidească biserica Mitropoliei Sucevei, unde este hramul Sfântului Mare Mucenic și Purtător de biruință Gheorghe și a început a zidi în anul 7022 (=1514) și nu a izbutit să o săvârșească, iar fiul său Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn Țării Moldovei, cu ajutorul lui Dumnezeu, a zidit de la ferestre în sus și a săvârșit-o în anul 7030 (=1522) a lunii noiembrie șase și a domniei sale al șaselea curgător și s-a sfințit de mâna
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
Dragomirna, ctitorită de același înalt ierarh. Pe clădirea clisiarniței se află o pisanie în limba slavonă, parțial ștearsă. Cu greu se poate descifra din pisanie: "„Această eclesiarniță a făcut-o arhiepiscopul kir Anastasie Crimcovici în zilele binecredinciosului Io Miron Barnovschi Voievod, domn al Țării Moldovei, în anul 7... .”" Eclesiarnița are dimensiuni relativ mici: 13,65 m lungime, 6,15 m lățime și o înălțime până la streașină de 5,2 m. Această eclesiarniță avea menirea de a servi în timp de iarnă
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
domnești în mănăstire, aceasta având loc sub presiunea celor care vedeau în această fortificație o posibilă provocare la adresa suzeranității otomane asupra Țării Românești. "„Am intrat în această mănăstire cu adevărat măreață, așezată într-o câmpie și clădită de răposatul Matei Voievod. Seamănă cu o cetate mare și are ziduri puternice de incintă, cu multe creneluri. Înlăuntru este o fântână frumoasă cu apă curgătoare, de-asupra căreia s-a ridicat un turn puternic și înalt. Deasupra porții mănăstirii se află clopotnița, foarte
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
Arhiepiscopiei Iașilor, Eftimie Luca, Episcop al Romanului și Hușilor, și Arhimandritul Mitrofor Teofil Pandele din Galați, înconjurați de protoiereul locului Vasile Hrestic și de un sobor de peste 40 de preoți, diaconi și mulțime mare de popor. Biserica are hramul "Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil", dar și "Sfinții Împărați Constantin și Elena". Pentru vrednicia sa, preotul Vasile Bostan a fost decorat cu cea mai înaltă distincție din Patriarhie: iconom stavrofor cu cruce patriarhală. Deasupra intrării în biserică se află o placă de
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
nu este corectă, doarece satul este cu mult mai vechi. Satul Stejăreni cu denumirea de Cârlanei este atestat într-un document din 16 septembrie 1616 (7125) - „Mărturie hotarnică pentru moșia Ciuciuleni din tinutul Lăpușnii alcătuită în timpul domniei lui Radu Mihnea voievod, în care este manționat schitul mănăstirii Căpriana (adică Condrița)”, în care se precizează hotarele moșiei Ciuciuleni, ce aparținea urmașilor boierului Eonașco Banaura: „...am mers tot fundul cu Drăgușenii și am mers până în deal pe d-asupra... de aicea ne-am
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
a putut afla den veche, s-au găsit toate bune și adevărate după mărtureserele oamenii bătreni potrevit după uricul ce-l au”. Poiana Cârlanilor este menționată într-un document din anii 1544-1545 - „Mărturie hotarnică din timpul domniei lui Petru Rareș voievod, pentru moșiile mănăstirii Căpriana, pe care Nicodin dichiul a adus-o la schitul Hîncul”, ce stabilește hotarele acestei mănăstiri: „Hotarul sfintii mănăstiri Căprienii din hotarnică să începi hotarul di la Ișnovăț, ești piatră dispre răsărit și alta împotrivă, ci ești
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
șine cu ajutorul unor împingătoare hidraulice. Astfel, s-a reușit dispunerea acestora în cadrul noului ansamblu urbanistic și s-a evitat demolarea. Pentru proiectul bulevardului s-au translatat Palatul Sinodului de la Mănăstirea Antim, Biserica Schitul Maicilor, construită în Dealul Spirii în vremea Voievodului Nicolae Mavrocordat (1726), și Biserica Mihai Vodă. Biblioteca Națională a României a fost inaugurată în aprilie 2012. Alte lucrări nu au fost finalizate nici până în prezent, astfel încât pe amplasamentul destinat viitoarei Opere Naționale există și în prezent un șantier aflat
Bulevardul Unirii, București () [Corola-website/Science/313747_a_315076]
-
doar 60 de minute. Acțiunea filmului se petrece în Moldova de la începutul secolului al XVII-lea, în contextul luptelor pentru putere dintre Ștefan Tomșa al II-lea și urmașii lui Ieremia Movilă). Personajul principal este Tudor Șoimaru, oștean în armata voievodului Tomșa, descendent dintr-o veche familie de răzeși dintr-un sat de pe malul Răutului. El se îndrăgostește de Magda, frumoasa fiică a boierului Stroie Orheianu, pe care o salvase din mâinile cazacilor zaporojeni. Tudor Șoimaru este sfâșiat între dragostea pentru
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
din România. În secvențele de început ale filmului, un narator anonim (care vorbește în numele lui Sadoveanu) precizează următoarele: "„Părea că i-a fost sortit țării acesteia și norodului ei să aibă hodina vântului și tihna valurilor. De la adormirea slăvitului Ștefan Voievod trecuse un veac. Puterea paloșului și rânduielile Măriei Sale au îngăduit Moldovei să se țină neatârnată tot începutul veacului al XVI-lea. Mai apoi, luptele pentru domnie dintre urmașii marelui voievod au slăbit țara și lumina ei s-a întristat. La
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
aibă hodina vântului și tihna valurilor. De la adormirea slăvitului Ștefan Voievod trecuse un veac. Puterea paloșului și rânduielile Măriei Sale au îngăduit Moldovei să se țină neatârnată tot începutul veacului al XVI-lea. Mai apoi, luptele pentru domnie dintre urmașii marelui voievod au slăbit țara și lumina ei s-a întristat. La 1612, pe vremea când înfloresc teii, la locul care se cheamă Cornul lui Sas Ștefan Tomșa și Elisabeta Movilă cu oaste adunată de mercenari și pământeni se înfruntau pentru putere
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
un spion al lui Tomșa. Șoimaru este arestat, dar reușește să fugă cu ajutorul lui Bârnovă și al oamenilor săi de încredere. Întors în Moldova, Tudor Șoimaru cere lui Tomșa Vodă să le facă dreptate răzeșilor șoimăreșteni. Moș Mihu îi prezintă voievodului abuzurile săvârșite de Stroie Orheianu care le răpise pământurile dăruite lor de Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare. Ștefan Tomșa le dă dreptate răzeșilor, poruncind să li se restituie moșiile moștenite din moși-strămoși până dincolo de Murgeni cu toată curtea
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
1981-1984; Adopta încă de la început, ideea culturală de “protocronism”, inițiază alături de Mitropolitul Nestor Vornicescu cercetări (după 1984) privind “Literatura protoromâna”. Descoperă în studiile sale pe scriitorul proto-român Martin de Bracară (sec. VI e.n.). Investighează opera literară, în limba greacă, a voievodului dobrogean Ioancu (sec. XIV). Citește jurnalul inedit al scriitorului francez, de origine română, Pius Servien (1979), pe care-l va edita parțial mai tarziu. Intra într-un cerc de intelectuali cu care împărtășește aceleași idei: arheologul Dinu Adameșteanu (Italia), pictorul
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
clasată ca monument istoric (). Societatea tradițională maramureșeană se remarcă prin conservarea unor forme de organizare socială arhaice, specifice unei perioade istorice premedievale, în care factorul de decizie, legiuitorul, este alcătuit dintr-un sobor al bărbaților nobili și al bărbaților înțelepți. Voievodul satului nu a avut niciodată puteri absolute și exclusive, socotindu-se că deciziile lui pot apăra interesele personale sau de grup. Astfel, puterea era distribuită unui așa numit consiliu, care opera doar în virtutea unei legi (nescrise) a pământului, de interes
Sfatul bătrânilor din Baia Mare () [Corola-website/Science/314154_a_315483]