9,311 matches
-
Tenerife, Insulele Canare, Spania) a fost un autor, comparatist, diplomat, director literar, dramaturg, enciclopedist, eseist, lingvist, etimolog, istoric, poet, prozator român care a trăit în exil între 1946 și 1999. Frații săi au fost matematicianul Nicolae Ciorănescu, poetul Ioan Ciorănescu, scriitorul ziarist George Ciorănescu și chimista Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu. Tatăl lor, Ion Ciorănescu, născut Cioranu, a fost institutor și director al școlii primare din comuna natală, autor al unor manuale foarte răspândite în epocă și promotor al învățământului special pentru școlile de surdomuți
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
nu a apucat să-și vadă numele pe coperta unei cărți în timpul vieții. Ulterior însă, scrierile și interviurile sale au început să fie difuzate prin toate mediile. După decembrie 1989, cunoaște o popularitate fulminantă. Primește în garsoniera sa zeci de ziariști, iar în lumea culturală începe să se vorbească despre un nou curent: țuțismul. Deși cărțile i-au fost publicate abia după trecerea în neființă, talentul lui nu a fost acela de scriitor, ci de orator. Astfel, Țuțea a rămas celebru
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
totalitar comunist, unde oamenii erau aruncați în închisori fără judecată, iar familiile nu știau nimic despre ei: În 1951, deci, când Mihail Manoilescu nu mai exista, i s-a intentat un proces de către un tribunal civil, privind activitatea sa ca ziarist, iar la "12 aprilie 1951 a fost condamnat" «în lipsă» (!) la 15 ani de temniță grea și la 10 ani de degradare civică, cu confiscarea totală a averii, fapt probabil unic în analele țărilor civilizate” . Mihail Manoilescu a fost aruncat
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
și incisive. A efectuat documentare specializată, achiziționând cărți și publicații de la diverse edituri de marcă din România, Italia, Franța, Anglia și Germania. Și-a asigurat singur existența, practicând cu succes jurnalistica politică și literară, îndeplinind - între anii 1898-1904 - funcțiile de ziarist acreditat la „Capitala” (1898), prim redactor la „L’Echo de Roumanie. Journal Conservateur” (1902), secretar de redacție la „Literatorul” (1899) al lui Al. Macedonski, redactor la „România Jună” (1900) și „Economia națională”. Desfășoară o intensă activitate publicistică la revistele: „Lumea
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
și cavalerul „Fecioarei în alb”, comilitonul „Solilor păcii” și doritorul parfumului „Trandafirilor înfloriți”, să fie, după maestrul Al. Macedonski, cel de-al doilea teoretician al simbolismului românesc, întruchipând intelectualul analitic, cu viziune integratoare, multidomenială, în calitate de poet, prozator, dramaturg, sociolog, economist, ziarist. George Bacovia publica în revista bârlădeană "Vitraliu" poemul ”Tu ai murit”, dedicat memoriei lui (apud. Constantin Ciopraga, Despre fenomenul Bacovia, în "Vitraliu", XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, p. 5-6 („Bacovia - afirma un coleg de-al său de liceu și
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
de pe strada Sfinții Apostoli, unde „citea și scria”, fapt consemnat de C. Demetrescu în "Un nume fatal", p. 24, apud Ștefan Petică, "Scrieri", Ed. Minerva, București, p. 197. Legitimația de intrare la Biblioteca Academiei atestă faptul că în 1902 era ziarist, iar legitimația de student eliberată la 23 noiembrie 1902, aflată tot la Academia Română, confirmă înscrierea acestuia la Facultatea de Litere și Filozofie din București. Alături de aceasta, există o altă dovadă a faptului că era înscris la facultate și anume
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
din mansarde", semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 135, 26 aprilie 1900. "Fatalitatea," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 137, 28 aprilie 1900. "Ca foile!," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 138, 29 aprilie 1900. "Actori și ziariști," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 141, 2 mai 1900. "De unde se vede cum realul este câteodată mai frumos decât idealul," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 151, 12 mai 1900. "Istrionul," semnat Trubadur, în „România Jună”, II
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Petică, IV, nr. 1187, 4 iulie 1898. "Un tablou, "semnat Șt. P., IV, n. 1187, 4 iulie 1898. "Răscoalele țărănești", semnat Șt. P., IV, nr. 1188, 5 iulie 1898. "Viitoarele alegeri," semnat St. Petică, IV, nr. 1190, 8 iulie 1898. "Ziariști", semnat Șt. P., IV, nr. 1190, 8 iulie 1898. "Un erou", semnat St. Petică, IV, nr. 1193, 11 iulie 1898. "Despre Eleanor Marx," semnat St. P., IV, nr. 1193, 11 iulie 1898. "Despre ai lor," semnat St. P., IV, nr.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
semnat Ștefan, II, nr. 176, 6 iunie 1900. "Cultura noastră", semnat Caton, II, nr. 177, 7 iunie 1900. "Lumea în care se petrece", semnat Caton, II, nr. 180, 10 iunie 1900. "Protecționismul," semnat Caton, II, nr. 182, 12 iunie 1900. "Ziariștii moderni," semnat Caton, II, nr. 184, 14 iunie 1900. "Început de dramă", semnat Ștefan, II, nr. 185, 15 iunie 1900. "Critica literară", II, nr. 188, 18 iunie 1900. "Târziu," semnat Narcis, II, nr. 189, 19 iunie 1900. "Situație limpede", semnat
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
vreme, a fost de asemenea imn național al Republicii Democratice Moldovenești (1917 - 1918) și al Republicii Moldova (1991 - 1994). Melodia imnului a fost compusă de Anton Pann, iar versurile și aranjamentul aparțin lui Andrei Mureșanu (1816 - 1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluția de la 1848. Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureșanu, redactat și publicat în timpul Revoluției de la 1848, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
171/octombrie - 175/decembrie 2009), se reface cercetarea asupra textelor publicate de Mihail Sebastian în perioada interbelică și e subliniată orientarea democratică, antitotalitară a tânărului evreu. În concluzia sa, Laszlo Alexandru susține că "monografia Martei Petreu despre activitatea interbelică de ziarist a lui Mihail Sebastian reprezintă unul dintre cele mai scandaloase abuzuri din cercetarea literară română contemporană. Un gest descalificant profesional și incalificabil moral". Alte luări de poziție critice au apreciat volumul, insistând asupra seriozității cercetării. Textele, consultabile, există și ele
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
deranjeze pe cîțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la "Timpul
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
cu caracter memorialistic atît amintirile din perioada prieteniei lor vieneze, cît și sărbătoarea consacrată serbării de la Putna, organizată la propunerea societății României june, din care cei doi au făcut parte în epoca studiilor lor la Universitatea din Viena. Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876, nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator. Până atunci el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui, funcție obținută cu sprijinul ministrului conservator al învățământului, Titu
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Osmanischen Reiches", 5 vol., "Cărți reprezentative în istoria omenirii", "Histoire de la vie Byzantine", 3 vol.), la cercetarea istoriei literaturii române, ca și vastitatea operei și preocupărilor sale, îl situează între marii istorici ai lumii. Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României. Activitățile științifice ale lui Iorga reflectă credințele sale de-o viață. Fiind un naționalist moderat și un apărător al tradiționalismului
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Craiova, cu Ana Rallet-Slătineanu, coborâtoare din familii boierești de vază, care îi aducea o dotă substanțială. Împreună au șase copii: George născut în 1884, care moare la vârsta de doi ani, Alexis, viitorul pictor, Nikita, inventatorul sidefului artificial, Pavel, viitor ziarist și literat, Constantin-Hyacint, viitor actor și fiica Anna. Deși în discursul "Asupra mișcării literare din ultimii zece ani", din 1878, Macedonski îi aducea elogii lui Eminescu, relațiile dintre cei doi s-au schimbat o dată cu schimbarea viziunii politice a lui Macedonski
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
de mari lipsuri materiale, poetul deschide liste de subscripție pentru a-și publica volumele, organizează festivaluri literare și apelează la diverse metode de cerșetorie deghizată pentru a se susține financiar. Se naște Pavel, fiu al poetului, în anul 1893, viitor ziarist și literat. La 28 decembrie 1893 are loc premiera piesei "Saul", scrisă în colaborare cu Cincinat Pavelescu. Piesa are succes datorită talentului lui Constantin Nottara, care pune în valoare versurile poemei. Scoate, la 5 aprilie 1894, ziarul "Lumina" în care
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Gheară, personaj al lumii interlope. Au doi copii împreună, Adriana, născută în 2006, și Maya Vega, născută în 2008. În anul 2013, Mutu a divorțat de Consuelo Matos Gomez. În anul 2016 Adrian Mutu s-a căsătorit cu Sandra Bachici. Ziaristul italian Matteo Morandini a lansat în anul 2009 o carte biografică despre viața lui Adrian Mutu. Cartea intitulată „Ca nimeni altul” prezintă viața și cariera de fotbalist a lui Mutu, inclusiv perioada de la Chelsea și urmările sale. Din 2010, antrenorul
Adrian Mutu () [Corola-website/Science/298246_a_299575]
-
americană la 19 iunie 1943. Chiar dacă liceul l-a terminat în Manhattan, Washington Heights, Kissinger și-a păstrat un puternic accent german. Acest lucru a generat o situație hilară în timpul unei conferințe de presă împreună cu Helmuth Kohl, cancelarul Germaniei, când ziariștii au putut auzi, în același timp, un american vorbind engleza cu un accent puternic german și un german pur sânge vorbind engleza de "Oxford". Anii de la liceul "George Washington" i-a petrecut împărțindu-și timpul între cursurile serale și munca
Henry Kissinger () [Corola-website/Science/298249_a_299578]
-
Nabis. Între mizerie și epuizare, călătorii și disperare, a ajuns să creeze opere extraordinare, în care redă cu intensitate viziunea sa senzuală asupra vieții. Paul Gauguin s-a născut la Paris pe 7 iunie 1848, fiu al lui Clovis Gauguin, ziarist și republican înveterat. Familia Gauguin, simțind că în Franța republica este în pericol, se mută în Peru (1849). Tatăl său moare la 30 octombrie în Patagonia, familia se întoarce în Franța abia peste cinci ani, în august 1854, și se
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
și a elaborat teorii intrate în patrimoniul științei mondiale. În anul 1913, într-o sedință a “Asociației Sportive” (Federația Societăților Sportive din România - FSSR), profesorul Gheorghe M. Murgoci a făcut prima comunicare asupra cercetășiei. Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României. În anul 1923, când consacrarea lui Murgoci era universal recunoscută Academia Română îl alege printre membrii săi corespondenți, iar 1924 a
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
-l concedieze pe Cox. Căutarea l-a adus în prim plan pe Robert Bork, care l-a concediat pe Cox la cererea lui Nixon. Acuzat fiind că a condus afaceri necurate pentru obținerea de fonduri, Nixon declară, încolțit de întrebările ziariștilor cu privire la acest aspect, într-o conferință de presă la 17 noiembrie 1973: “Nu sunt escroc”. Declarația avea să devină celebră. Ulterior, Nixon a cedat parțial presiunilor Comisiei privind înregistrările convorbirilor, iar la 29 aprilie 1974 a făcut publice stenogramele lor
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
(n. 16 octombrie 1950, Căldărăști, județul Buzău — d. 9 mai 2011) a fost un scriitor și ziarist român. După studii liceale făcute la Buzău, a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1973. A fost membru al cenaclului „Junimea” condus de Ovid S. Crohmălniceanu. În anul 1990 a început o efervescenta colaborare co cotidianul local
Gheorghe Ene () [Corola-website/Science/298342_a_299671]
-
o groapă și au dat foc hârtiilor, apoi au acoperit groapa cu pământ. Hârtiile însă nu au ars în totalitate. Locul a fost descoperit din întâmplare de văcarul satului, și multe documente au ajuns în posesia diferiților oameni, inclusiv a ziariștilor. Marea parte au fost apoi recuperate rapid de SRI. Ulterior, o mare parte a arhivelor Securității - cu descrierea operațiunilor și listele angajaților și informatorilor - au fost predate CNSAS. Securitatea la Revoluție Securitatea în era post-comunistă
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
o tăcere jenantă. A compensat aceste neajunsuri alcătuindu-și cel mai sofisticat sistem de gestiune a relațiilor cu presa folosit de vreun prim-ministru până la acea vreme, oficialii de la Numărul 10, sub conducerea purtătorului său de cuvânt, George Steward, convingând ziariștii că este un coleg de-al lor care le dă informații din interior, și că și ei ar trebui să îmbrățișeze direcțiile politice ale guvernului. Chamberlain vedea promovarea la șefia guvernului ca încununarea carierei sale de reformator al țării, nerealizând
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
laburiști. Primul ministru a intervenit în Partidul Laburist și în presă și criticile au încetat, așa cum arăta Chamberlain, „ca oprite de la robinet”. În iulie 1940, o polemică intitulată "Vinovații" a fost publicată de „Cato”, un pseudonim sub care semnau trei ziariști (printre care viitorul lider laburist Michael Foot) de la Beaverbrook. Articolul ataca trecutul Guvernului Național, sugerând că acesta nu s-a pregătit în mod adecvat de război. El a cerut înlăturarea lui Chamberlain și a altor miniștri care ar fi contribuit
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]