884,171 matches
-
anii 1920 a început și în Irak o activitate sionistă organizată. Populația evreiască era în general favorabilă mișcării, chiar dacă nu vedea în întoarcerea în Palestina o soluție absolut necesară a problemelor ei ca minoritate națională și religioasă. În martie 1921 autoritățile britanice au acordat un permis oficial organizației sioniste din Bagdad, dar în anul următor guvernul monarhic al regelui Faisal I nu l-a reînnoit. Totuși,activitatea ei a fost tolerată de autorități până în anul 1929. Odată cu tulburările antievreiești din Palestina
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
ca minoritate națională și religioasă. În martie 1921 autoritățile britanice au acordat un permis oficial organizației sioniste din Bagdad, dar în anul următor guvernul monarhic al regelui Faisal I nu l-a reînnoit. Totuși,activitatea ei a fost tolerată de autorități până în anul 1929. Odată cu tulburările antievreiești din Palestina din 1929, au izbucnit și în Irak demonstrații antisioniste, activitățile sioniste au fost puse în afara legii, iar profesorii veniți din Palestina pentru a preda ebraica și istoria evreilor, au fost siliți să
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
arestat și spânzurat în public la Bassra sub acuzația că ar furniza arme Israelului, Aceste evenimente au consternat și înspăimântat comunitatea evreiască. Sentimentul general era ca daca un om avand poziția și legăturile lui Shafik Ades poate fi nimicit de către autorități, atunci nimeni nu mai poate apăra pe toți ceilalți evrei. În plus, ca si majoritatea statelor arabe, Irakul a interzis orice formă de emigrare legală a evreilor, sub motivul ca ei ar putea ajunge în Israel și întări puterea acestui
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
să expire în martie 1951, dar în cele din urmă, a fost extinsă după ce guvernul irakian a blocat bunurile evreilor în curs de plecare, și ale celor deja plecați. În anul 1952 Irakul a interzis din nou emigrarea evreilor și autoritățile au spânzurat în public încă doi evrei acuzați pe nedrept că ar fi aruncat o bombă la biroul din Bagdad al Agenției Americane de Informații. După spusele politicianului palestinian Aref al-Aref primul ministru pro-britanic al Irakului Nuri al-Said, ar fi
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
au fost așezați la început în tabere de tranzit numite „maabarot”, în corturi și, ulterior, în barăci de lemn, până ce cu timpul au ajuns în locuințe permanente. Cu emigranții evrei au sosit în Israel toți rabinii, cu excepția rabinului Sasson Kaduri. Autoritățile irakiene au anulat puterile tribunalelor religioase ale evreilor și le-au transmis tribunalelor de stat, care s-au ajutat de conducători ai comunităților în probleme de stare civilă. Ultima nuntă evreiască locală despre care se știe, a avut loc în
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
activistul grevist Maciej Tomczyk (interpretat de Jerzy Radziwiłowicz). Directorul adjunct al Radiodifuziunii Poloneze (Janusz Gajos) îl trimite acolo pe redactorul radiofonic Winkel (Marian Opania) pentru a strânge informații compromițătoare despre Tomczyk. Ziaristul este întâmpinat la Gdańsk de un reprezentant al autorităților pe nume Badecki (Franciszek Trzeciak), care înțelege importanța sarcinii sale. Winkel nu reușește să intre în curtea șantierului, fiind considerat un jurnalist aservit Partidului Comunist. El îl întâlnește totuși în mulțimea din fața porții pe prietenul său Dzidek (Boguslaw Linda), căruia
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
Louka, un bărbat ceh de vârstă mijlocie ce era burlac convins, este un violoncelist ce își câștigă existența cântând la funeraliile organizate la crematoriul din Praga. El și-a pierdut locul de muncă de la Filarmonica Cehă deoarece fusese trecut de către autorități pe lista neagră ca „nesigur politic” după ce fratele său fugise în Occident. Un prieten îi oferă o șansă de a câștiga o sumă mare de bani printr-o căsătorie fictivă cu o femeie rusoaică care să-i permită acesteia să
Kolja () [Corola-website/Science/335906_a_337235]
-
și rusă, dar care se pronunță asemănător, sporesc confuzia. Treptat se formează însă o legătură între Louka și Kolja. Copilul se îmbolnăvește de meningită și trebuie să fie îngrijit cu atenție pe bază de antibiotice. Louka este amenințat apoi de autorități cu închisoarea pentru că a încheiat o căsătorie suspectă, iar copilul urmează să fie deportat și plasat într-un orfelinat rus. Revoluția de catifea intervine însă, iar mama lui Kolja revine în Cehoslovacia și își ia fiul înapoi. Louka și Kolja
Kolja () [Corola-website/Science/335906_a_337235]
-
Hames plasează filmul într-un context mai larg, legându-l de cel mai celebru antierou al literaturii cehe, "Bravul soldat Švejk" al lui Jaroslav Hašek, un soldat ficțional din Primul Război Mondial a cărui evaziune artistică de la datorie și subminarea autorității sunt considerate, uneori, calități caracteristice ale populației cehe: În atitudinea sale, chiar dacă nu în formă, "Trenuri bine păzite" este filmul ceh care se apropie cel mai mult de umorul și satira "Bravului soldat Švejk", nu doar pentru că este pregătit să
Trenuri bine păzite () [Corola-website/Science/335904_a_337233]
-
cehoslovac din 1965 despre programul de arianizare derulat în Republica Slovacă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Filmul a fost regizat de Ján Kadár și Elmar Klos după un scenariu scris de Ladislav Grosman. El a fost finanțat de către autoritățile centrale din Cehoslovacia (așa cum au fost toate filmele în regimul comunist), produs la Studioul de Film Barrandov din Praga și filmat cu o distribuție slovacă în orașul Sabinov din nord-estul Slovaciei și pe platourile de la Barrandov. Rolurile principale au fost
Magazinul de pe strada mare () [Corola-website/Science/335912_a_337241]
-
care altfel ar fi fost oferit unui alt arianizator, probabil nemilos. Tóno acceptă și o lasă pe doamna Lautmannová să creadă că el este nepotul ei, care a venit să o ajute cu munca în magazin. Relația lor evoluează până când autoritățile decid să deporteze întreaga populație evreiască a orașului într-un lagăr de concentrare, iar Tóno se găsește într-o dilemă morală, ezitând între obligația legală de a o preda autorităților pe senila doamnă Lautmannová și obligația morală de a o
Magazinul de pe strada mare () [Corola-website/Science/335912_a_337241]
-
o ajute cu munca în magazin. Relația lor evoluează până când autoritățile decid să deporteze întreaga populație evreiască a orașului într-un lagăr de concentrare, iar Tóno se găsește într-o dilemă morală, ezitând între obligația legală de a o preda autorităților pe senila doamnă Lautmannová și obligația morală de a o ascunde pentru a-i salva viața. În momentul în care femeia devine în cele din urmă conștientă de faptul că în jurul ei începuse „pogromul”, ea se panichează, iar Tóno o
Magazinul de pe strada mare () [Corola-website/Science/335912_a_337241]
-
timp de 20 de ani, ca medic șef la Așezământul Brâncovenesc din București. În 1921 s-a specializat la Paris în urologie. A fost președinte al Societății Române de Urologie. A fost închis în lagărul de la Slobozia, fiind acuzat de autoritățile comuniste de colaborare cu regimul legionar, fiind eliberat în urma intervențiilor scrise a mai multor medici și cunoscuți ai săi. În ultima parte a vieții a profesat într-una din policlinicile bucureștene.
Sterie Petrașincu () [Corola-website/Science/335953_a_337282]
-
familia lui. Fotografiile de la acele evenimente au devenit simboluri internaționale dramatice. În 1969 „fotograful ceh anonim” a fost distins cu Medalia de Aur Robert Capa a Overseas Press Club pentru realizarea unor fotografii ce necesită un curaj excepțional. Fiind recomandat autorităților britanice de Magnum, Koudelka a aplicat pentru o viză de lucru de trei luni și a fugit în Anglia în 1970, unde a solicitat azil politic și a rămas mai mult de un deceniu. În 1971 s-a alăturat Magnum
Josef Koudelka () [Corola-website/Science/335965_a_337294]
-
fusese un adversar al tatălui lui Lothar. În schimb, pentru a susține domnia lui Lothar, Hugh a primit conducerea Ducatului de Aquitania și mare parte din Burgundia. Lothar a moștenit un regat unde nobilii bogați dețineau domenii întinse, privilegii și autoritatea regelui era slabă. Nobilii ca Hugh cel Mare și Herbert al II-lea, conte de Vermandois au reprezentat întotdeauna o amenințare voalată. În 955, Lothar și Hugh cel Mare au asediat și capturat orașul Poitiers. După moartea lui Hugh cel
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
acordat ducatul de Burgundia în 956. Tutela arhiepiscopului Bruno de Koln, care a durat până în 965, a orientat regatul francilor către o politică de supunere față de regatul Germaniei. În ciuda tinereții sale, Lothar a vrut să conducă singur și a întărit autoritatea sa asupra vasalilor. Această dorință de politică independentă a dus la o deteriorare a relațiilor dintre rege și rudele sale materne și o luptă cu regatul Germaniei. În ciuda acestui fapt, Lothar a dorit să păstreze, cel puțin aparent, legăturile sale
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
a dus la emiterea unui decret prezidențial care hotăra oprirea activității Biopreparat până la sfârșitul anului, cerând însă și să rămână pregătit pentru reînceperea în viitor a producției. Deși dezamăgit de rezultatul ambiguu, Alibek și-a folosit poziția de la Biopreparat și autoritatea acordată lui în prima parte a decretului pentru a începe distrugerea programului de arme biologice. În special, el a ordonat demontarea capabilităților de producție și testare a armelor biologice de la mai multe întreprinderi de cercetare si dezvoltare, între care Stepnogorsk
Ken Alibek () [Corola-website/Science/335974_a_337303]
-
valorifice acel loc și l-a discutat cu vecinul lui, pe atunci puțin cunoscutul disident Václav Havel. Câțiva ani mai târziu, în timpul Revoluției de Catifea, Havel a devenit un lider popular și ulterior a fost ales președinte al Cehoslovaciei. Datorită autorității sale ideea de a dezvolta acel loc a crescut. Havel a hotărât în cele din urmă ca Milunić să studieze amplasamentul, sperând ca acolo să fie amenajat un centru cultural, dar rezultatul a fost unul diferit. Grupul financiar olandez Nationale-Nederlanden
Casa care dansează () [Corola-website/Science/335980_a_337309]
-
Cetatea Pragăi. Cu mai mulți ani înainte de 2006, a existat o dezbatere cu privire la posibilitățile de a extinde spațiul pentru colecțiile viitoare ale bibliotecii deoarece se aștepta ca spațiul clădirii Clementinum să-și atingă limitele prin 2010. La 10 ianuarie 2006, autoritățile municipale de la Praga au decis să vândă Bibliotecii Naționale proprietatea orășenească situată în zona Letná, în apropiere de centrul Pragăi. În primăvara anului 2006 a avut loc un concurs internațional de proiecte arhitectonice pentru noua clădire. Arhitectul care a câștigat
Clementinum () [Corola-website/Science/335982_a_337311]
-
Ortodoxă Română are Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, condusă de episcopul Siluan Mănuilă, al cărui sediu este la Gyula. Biserica Ortodoxă Bulgară are două parohii în Ungaria, la Budapesta și Pécs, cu un singur preot. Ambele parohii se află sub autoritatea Eparhiei Ortodoxe Bulgare pentru Europa Centrală și de Vest. Patriarhia Ecumenică de Constantinopol menține, de asemenea, o prezență în Ungaria. Exarhatul Maghiar face parte din Mitropolia Ortodoxă a Europei Centrale, cu sediul la Viena. El au patru parohii în această
Ortodoxia în Ungaria () [Corola-website/Science/335985_a_337314]
-
său Wilhelm Ernst. În timp ce titlul său era doar oficial, Wilhelm Ernst era cel care deținea puterea în ducat. Numai după decesul lui Wilhelm Ernst în 1728, Ernst August în vârstă de 40 de ani, a început să exercite o adevărată autoritate în Saxa-Weimar. Ernst August a fost un conducător care iubea luxul iar extravaganțele sale au contribuit la ruinarea financiară a ducatul. Având nevoie disperată de fonduri, el a recurs la practica arestării supușilor bogați fără motiv, și îi elibera numai
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]
-
considerat depășit la momentul în care a murit. Fiul său, Jiří Mucha, și-a dedicat o mare parte a vieții pentru a scrie cărți despre tatăl său pentru a atrage atenția asupra operei sale artistice. În propria lui țară, noile autorități nu au fost însă interesate de opera artistică a lui Mucha. "Epopeea slavă" a fost rulată și depozitată timp de douăzeci și cinci de ani înainte de a fi expusă la Moravský Krumlov, iar un muzeu Mucha a fost deschis la Praga, fiind
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]
-
ale încă un imam cu atribuții mai mult marțiale ("imam ad-difăʿ"), care funcționează simultan cu imamul administrativ din timp de pace ("imam az-zuhūr"). "Imam ad-difăʿ" trebuie să un om inteligent, credincios și cu aptitudini militare. Pe durata războiului el are autoritate asupra "imamului az-zuhūr". După îndepărtarea pericolului, "imamatul ad-difăʿ" este desființat, iar "imamul az-zuhūr" își reia integral prerogativele. Chiar dacă nu este vorba despre un conflict militar, ci comunitatea luptă împotriva unui despot nedrept, se poate declara "ad-difă". În cazul în care
Ibadism () [Corola-website/Science/335997_a_337326]
-
informații al partizanilor. După război, el a devenit ministru de interne (1946-1953) , director al agenției de informații militare UDBA, care a înlocuit OZNA, și vicepreședinte al Iugoslaviei (1963-1966). A fost înlăturat de la putere în 1966, aparent pentru că a abuzat de autoritatea să și a instalat microfoane în dormitorul președintelui Iosip Broz Tito. El a fost exclus din Liga Comuniștilor din Iugoslavia în același an. Căderea să de la putere a marcat începutul sfârșitului structurii centralizate de putere din cadrul Ligii Comuniștilor din Iugoslavia
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
multor cluburi de investitori dedicate acestui scop. Aceste cluburi decid să cumpere-vanda valori mobiliare pe baza unui vot majoritar al membriilor. Obiectivele cluburilor de acțiuni, fonduri mutuale și obligațiuni pot să difere și U.S. Securities and Exchange Commission (SEC) , echivalentul Autoritatea de Supravechere Financiară (ASF) poate să ceară înregistrarea clubului, în funcție de natură și scopul investițiilor desfășurate. SEC, face diferența între cluburi în funcție de câteva reglementări legale, printre care “ Securities Act of 1933” și “Investment Company Act of 1940”, care trebuie urmate de către
Club de investitori () [Corola-website/Science/335991_a_337320]