90,136 matches
-
emisiune a postului public de radio. La începutul anilor ’30, apar primele emisiuni în limbi străine, create pentru informarea corpului diplomatic din capitala României. Ele erau „mini talk-show-uri” în franceză și germană care dezbăteau nivelul de trai, economia, cultura și creațiile românești, urmate de jurnale în limbile franceză și engleză care se difuzau înainte de închiderea emisiunii, cu un sfert de oră înainte de miezul nopții. Alternativ cu jurnalele in engleză și franceză, postul public de radio transmitea jurnale în italiană și germană
Radio România Internațional () [Corola-website/Science/315060_a_316389]
-
președintele Partidului Social-Democrat est-german (DDR-SPD), Ibrahim Böhme, a fost ani îndelungați colaborator Stasi. Actualmente (2009), trăiește ca scriitor liber profesionist în localitatea Erlau de lângă Passau. Kunze este membru al "Academiei Bavareze a Artelor Frumoase", al "Academiei Germane Pentru Limba și Creație", al "Academiei Libere a Artelor Rhein-Neckar" și al "Academiei Saxone a Artelor". Este de asemenea membru al centrului P.E.N. a scriitorilor de limba germană din străinătate. Din 1975 până în 1992 a fost membru al "Academiei de Arte din Berlin", din
Reiner Kunze () [Corola-website/Science/315058_a_316387]
-
a reunit un grup de pictori francezi la mijlocul secolului al XIX-lea. Numele vine de la mica localitate Barbizon situată la sud de Paris, în apropierea pădurii din Fontainebleau (departamentul Seine-et-Marne), care devine locul preferat de întâlnire și de creație al artiștilor, devenind astfel leagănul unei școli de pictură. Membrii fondatori ai acestei școli au fost Jean-Baptiste Camille Corot, Théodore Rousseau, Jean-François Millet și Charles François Daubigny, la care se alătură încă un mare număr de alți artiști, printre care
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
în "acvaforte" ale acestor artiști. Millet rămâne mai mult sub influența picturii franceze, admirator în special al lui François Boucher și al lui Jean Honoré Fragonard. O altă importantă sursă de inspirație pentru barbizonieni este arta peisagistică engleză, în special creațiile lui John Constable, care și-a expus la Salonul din Paris în 1824 tabloul intitulat "" Căruță cu fân"". Pictorii din Barbizon adoptă acuarela reactualizată de peisagiștii englezi, deoarece această tehnică este foarte potrivită pentru pictura în ""plein-air"". Ceea ce unește grupul
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
Române de Televiziune, serviciul public este obligat să prezinte, în mod obiectiv, imparțial, realitățile vieții social-politice și economice interne și internaționale, să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice, să promoveze, cu competență și exigență, valorile limbii române, ale creației autentice culturale, științifice, naționale și universale, ale minorităților naționale, precum și valorile democratice, civice, morale și sportive, să militeze pentru unitatea națională și independența țării, pentru cultivarea demnității umane, a adevărului și justiției. Autonomia și independența editorială a serviciului public de
Radio România Actualități () [Corola-website/Science/315059_a_316388]
-
Muzica de film reprezintă un gen muzical ce reunește creațiile destinate acompanierii unei producții filmice (pentru cinematograf sau televiziune). Ca gen, muzica de film aparține atât muzicii culte, cât și celei de consum; alături de alte genuri apărute în secolul XX (muzica electronică, muzica experimentală ș.a.), a contribuit la slăbirea delimitării
Muzică de film () [Corola-website/Science/315080_a_316409]
-
inovații în transportul maritim al secolului al XIX-lea - schimbarea mijlocului de propulsie (abur în loc de vânt) și a materialului de construcție (oțel în loc de lemn) - marcând trecerea de la veliere la vaporul cu aburi. Nava "Great Eastern", cu care călătoresc protagoniștii, reprezintă creația inginerului britanic Isambard Kingdom Brunel, Jules Verne și fratele său, Paul, călătorind cu ea în 1867. Un alt roman, " Aventurile a trei ruși și trei englezi în Africa Australă", prezintă modul de măsurare a unui arc de meridian. Jules Verne
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
intitulat ""Car de transportat fânul"" ("Haywain") este distins - împreună cu Eugène Delacroix - cu medalia de aur, critica franceză și pictorii parizieni primindu-l cu unanumă apreciere. Constable primește numeroase comenzi din Franța. Cu toate acestea, publicul englez manifestă încă reținere față de creația lui Constable. În 1828, Maria, soția lui, bolnavă de tuberculoză încetează din viață. Perseverența în muncă îi aduce , în sfârșit, roadele așteptate - în 1829, devine membru titular al Academiei Regale. Constable a călătorit de mai multe ori la Salisbury. Pictorul
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
Thomas Morus. Printre pictorii olandezi ai secolului al XVI-lea, cel mai celebru este Pieter Bruegel cel Bătrân (1525? - 1569). Scenele sale de viață rurală sau cele satirice referitoare la nebunie sunt foarte valoroase. Inspirate din mitologie, parabole sau proverbe, creația sa încântă privitorii de mai bine de patru secole. Acest stil, caracterizat prin conștiința de sine, dar și artificial, apare în Italia în jurul lui 1520. Accentul nu cade pe armonia liniei, a culorii sau a compoziției, ci pe complexitate și
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
fără un studiu prealabil. Metoda a fost adoptată și de succesorii acestora, suprarealiștii. Termenul de "suprarealism" a fost introdus de scriitorul André Breton (1896-1966), care a elaborat manifestul acestui nou curent care punea în prim plan inconștientul și visul în cadrul creației artistice. Cei mai cunoscuți pictori suprarealiști au fost: Max Ernst (1891-1976), Salvador Dalí (1904-1989), Joan Miró (1893-1983), René Magritte (1898-1967), Jean Arp (Hans Arp) (1887-1966) și André Masson. În jurul lui 1900, artiștii americani, ca Maurice Brazil Prendergast (1858-1924) și Childe
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
și pop art, fotorealism și minimalism. Un rol important în apariția acestui nou stil l-a jucat prezența suprarealiștilor refugiați din Europa în SUA. Jackson Pollock (1912-1956), Willem de Kooning (1904-1997), Hans Hofmann (1880-1966) și alții explorează inconștientul și tehnicile creației accidentale, promovând automatismul suprarealist și expresionismul. Alți expresioniști abstracți, ca Mark Rothko (1903-1970) și Barnett Newman (1905-1970), dezvoltă pictura marilor pete de culoare, aplicând pe pânză mari întinderi cromatice modulate. În anii '60, au fost inițiate noi stiluri și mișcări
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
trebuie să servească spiritului" genereaza o artă conceptuală care se rezumă la un singur cuvânt sau afirmație teoretică. Printre marii exponenți ai picturii postbelice europene se numără artistul francez Jean Philippe Arthur Dubuffet (1901-1985), ale cărui lucrări se inspiră din creația copiilor și a psihopaților și pictorul olandez Karel Appel (1921 - 2006) care de asemenea s-a inspirat din lucrările copiilor. În Anglia, figurile agonizante ale lui Francis Bacon (1909-1992) și imaginile lirice, de inspirație citadină ale lui David Hockney (n.
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
privirea divinității omniprezente în arta egipteană, vaca celestă. În arhitectură se utilizează tehnica zidirii în cărămizi, iar de la sumerieni este preluat stilul de decorare al porților palatelor. În cadrul sculpturii (în lemn, piatră și chiar metal), semnalăm debutul statuarei regale. Printre creațiile acestei perioade amintim: "Zidul alb" de la Memphis, necropolele regale de la Abydos și Sakkarah, Paleta lui Narmer, Stela regelui Șarpe. Vechiul Regat Egiptean este marcat de mari personalități ca: Sneferu, Keops, Khefren, Mykerinos, faraoni care au consolidat puterea monarhiei. Ca expresie
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
realism. Apar două școli care se influențează reciproc și, în cele din urmă, se reunesc. Prima conferă personajelor o expresie binevoitoare și blândă, integrând tradiția Regatului Vechi, adăugându-i însă câteva elemente de decadență. A doua, al cărui centru de creație se află la sud, reprezintă o noua artă, al cărui realism este în mod deliberat dur și brutal, preamărind virtuțile bărbătești războinice. Basoreliefurile și picturile, în ciuda unor atitudini stângace și rudimentar exprimate, își recapătă măiestria recunoscută pe vremea Regatului Vechi
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
a avut loc în data de 21 februarie 2008, a fost un moment de seamă în istoria bibliotecii. Prin noua denumire, biblioteca semnalează identificarea cu idealul cultural reprezentat de personalitatea eponimului. În cadrul festivității de denumire au fost elogiate personalitatea și creația lui Kájoni János. Formația Codex, prezentă la festivitate, a adus atmosfera muzicii de epocă. Biblioteca Județeană „Kájoni János” îndeplinește atribuțiile generale ale unei biblioteci publice moderne: colectarea și prezervarea valorilor culturale, asigurarea accesului la cultură și cunoaștere. Colecționarea categoriilor de
Biblioteca Județeană Kájoni János () [Corola-website/Science/315172_a_316501]
-
Genius" de Howard Brenton și "Saved" de Edward Bond. Regizează de asemenea cinci producții ale Royal Shakespeare Company. În 1980 Boyle începe activitatea în cadrul televiziunii ca producător pentru BBC Northern Ireland unde a realizat, printre alte filme de televiziune, controversata creație a lui Alan Clarke "Elephant" înainte de a devenii regizor al unor seriale ca: "Arise And Go Now", "Not Even God Is Wise Enough", "For The Greater Good", "Scout" și două episoade din "Inspector Morse". El a fost de asemenea responsabil
Danny Boyle () [Corola-website/Science/315195_a_316524]
-
4 și 23, ba chiar și de 27 de dansuri. O asemenea aglomerare punea pe instrumentiști in situația de a alege o parte din piesele suitei pe care urmau apoi să le interpreteze. La începutul secolului al XVIII-lea, în creațiile lui Johann Sebastian Bach (1685-1750) suita capătă fundamentarea ei clasică. În primul rând observăm că patru dansuri; "allemanda", "curanta", "sarabanda" și "giga" se constituie în prototipul de bază al suitei. Orice dans în plus se introduce după sarabandă, adică între
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
sursă de bază pentru cristalizarea unui gen muzical pe plan cult: astfel au fost introduse și prelucrate multe dansuri și cântece românești ca: Sârba, Hora, Chindia, Colindul, Brâul, Trei păzește, Hațegana, Călușul, Bărbuncul, Mandrele etc.. O etapă superioară în folosirea creației populare în forme mai ample o constituie formarea celui de-al doilea prototip, și anume suita simfonică, de fapt un stadiu superior de integrare și afirmare a elementelor populare. În suita simfonică, formele ample, bogăția relațiilor tonale, limbajul polifon, culoarea
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
26 februarie 1808, Marseille - d. 10 februarie 1879, Valmondois) a fost un pictor, sculptor, caricaturist și litograf francez. Daumier a lăsat în urma sa lucrări plastice din mai multe categorii de opere. În timpul vieții, cariera de grafician și caricaturist va umbri creația sa în domeniul picturii și al sculpturii. După moartea sa, va fi recunoscut ca unul dintre marii pictori ai secolului al XIX-lea. Honoré Victorin Daumier s-a născut la Marseille, în ziua de 26 februarie 1808, fiu al lui
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
se relevă cu adevărat abia după revoluția din iulie 1830 când, o dată cu abdicarea regelui Carol al X-lea, sub guvernarea lui Ludovic-Filip, înflorește activitatea caricaturiștilor. Epoca este caracterizată de mari frământări politice și sociale, situație care generează un câmp de creație deosebit de fertil pentru satirici. În anul 1831, Daumier este angajat de polemistul Charles Philipon, directorul și fondatorul săptămânalului ""La Caricature"", cel mai renumit jurnal satiric al vremii. La cererea lui Philipon, execută o serie de busturi caricaturale sculptate și colorate
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
combinată cu stilul său propriu de artă a dus la valorificarea personalității, devenind un simbol artistic al Austriei. Remarcabil exponent al expresionismului, deși fusese caracterizat și ca un repezentant limitat al stilului Art Nouveau, artistul a avut sfera sa de creație la Viena, unde în timpul vieții sale s-au întâlnit drumurile artei și ale filosofiei contemporane. Egon Schiele s-a născut la 12 iunie 1890 în Tulln (Niederösterreich), un mic oraș la aproximativ 40 kilometric nord-vest de Viena. A fost fiu
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
din Academie, înființează "Grupul Artei Noi" ("Neukunstgruppe"). În decembrie, organizează o expoziție la galeria vieneză a lui Gustav Pisko. Cu această ocazie, Schiele îl cunoaște pe Arthur Roessler, scriitor și critic de artă. Roessler va fi un apărător fervent al creațiilor artistului și îl va prezenta unor colecționari, ca Oskar Reichel și Carl Reininghaus. În mai 1911, se mută din Viena, prea scumpă pentru posibilitățile sale, în orășelul Krumlov din sudul Cehiei. Îl însoțește Valérie Neuzil, cunoscută sub numele de Wally
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
din Sankt-Pölten. În urma acestui fapt, Egon Schiele pierde încrederea unora din prietenii săi. În noiembrie 1912, se stabilește la Viena, în propriul atelier pe "Hietzingerhauptstrasse", unde va locui și va lucra următorii șase ani. În acest timp crește interesul pentru creația lui. Artistul își prezintă lucrările în cadrul multor expoziții: în anul 1912 la München, alături de artiștii din grupul "Der Blaue Reiter", și la Köln, la expoziția internațională ""Sonderbund"", în 1913 la expoziția individuală organizată la galeria "Golz" din München și la
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
chipul și părul care i se ridică în cap, ca și cum ar fi fost electrizat, exprimă groaza. Specialiștii recunosc în autoportretele lui o îmbinare de narcisism cu anxietate masochistică. Nuduri și scene erotice Egon Schiele și-a concentrat întreaga forță de creație în studiul pătrunzător al trupului, aspirând în felul acesta spre descifrarea interiorului uman, până la "scoaterea la suprafață" a secretelor sufletului omenesc. Abordând fără încetare problematica erotismului nedisimulat în spirit freudian, a transpus pe pânză sau pe foaia de hârtie - mai
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
München în 1961, dar Sluțki nu a luat vreo poziție în legătură cu dezvăluirea identității autorului. Alături de David Samoilov, Sluțki e considerat unul din cei mai reprezentativi autori din generația de poeți sovietici ai anilor celui de-al doilea război mondial În creația sa, Sluțki a abordat și teme evreiești, ca de pildă cele legate de tradiția evreiască, antisemitism, inclusiv aspectele antisemite din societatea sovietică, Holocaustul, etc. El a făcut și traduceri din poezia în limba idiș, din autori ca Leib Kvitko, Aaron
Boris Sluțki () [Corola-website/Science/315238_a_316567]