93,058 matches
-
prind stelele). Peter are o influență asupra întregii Țări de Nicăieri și asupra locuitorilor ei, când el se află acolo. Barrie afirmă că deși Țara de Nicăieri îi pare diferită fiecărui copil, insula "se trezește la viață" când Peter se întoarce din călătoria sa la Londra. În capitolul "Laguna sirenelor" din cartea "Peter și Wendy", Barrie scrie că Peter poate face aproape orice. El este un duelist abil, rivalizând chiar cu Căpitanul Hook, a cărui mână a tăiat-o într-un
Peter Pan () [Corola-website/Science/319310_a_320639]
-
de Tilincuța. Peter nu știe cine sunt părinții săi. În "Peter Pan în Kensington Gardens," Barrie a scris că ei l-au părăsit pe când era bebeluș, iar el, văzând fereastra închisă și un nou bebeluș în casă, când s-a întors după câtva timp, el a presupus că ei nu îl mai vroiau. În "Starcatchers (Cei care prind stelele)," el este orfan, deși prietenii săi, Molly și George descoperă cine sunt părinții săi în "Rundoon". În "Hook", Peter își amintește de
Peter Pan () [Corola-website/Science/319310_a_320639]
-
ales de mama sa, care vroia ca el să crească și să meargă la cele mai bune școli din Londra să devină judecător ca tatăl său și să aibă o familie. După ce Peter a zbucat la Kensington Gardens, s-a întors și a aflat că părinții săi îl uitaseră și aveau un alt copil (se precizează că fratele lui Peter este un băiat în "Peter și Wendy"). În "Hook", Peter spune că motivul pentru care a vrut să crească a fost
Peter Pan () [Corola-website/Science/319310_a_320639]
-
copii, Jack și Maggie. Totuși, el se îndepărtează de amândoi, cu absența sa constantă și cu promisiunile călcate, ceea ce o supără pe Moira. Fiul său preadolescent, Jack, este frustratrat adesea din cauza absențelor prelungite ale lui Peter, astfel că el se întoarce spre Căpitanul Hook ca tată. În timp ce fiica sa cea mică, Maggie, își păstrează încrederea în Peter, ceea ce îl ajută ca, împreună cu băieții pierduți să o salveze pe ea și pe Jack de la Hook. Peter își păstrează multe caracteristici distractive după
Peter Pan () [Corola-website/Science/319310_a_320639]
-
și cei doi devin repede prieteni. Peter o cere chiar în căsătorie pe Maimie. Deși Maimie vrea să rămână în Gardens cu Peter, ea își dă seama că mama ei este foarte îngrijorată din cauza ei și ea trebuie să se întoarcă acasă. Ea îi promite să nu-l uite niciodată și se-ntoarce la mama ei. Maimie îl va păstra pentru totdeauna în amintire pe Peter. Când crește mare, ea continuă să se gândească la Peter, dedicându-i cadouri și scrisori
Peter Pan () [Corola-website/Science/319310_a_320639]
-
pe Maimie. Deși Maimie vrea să rămână în Gardens cu Peter, ea își dă seama că mama ei este foarte îngrijorată din cauza ei și ea trebuie să se întoarcă acasă. Ea îi promite să nu-l uite niciodată și se-ntoarce la mama ei. Maimie îl va păstra pentru totdeauna în amintire pe Peter. Când crește mare, ea continuă să se gândească la Peter, dedicându-i cadouri și scrisori. Pentru a-și aminti de Maimie, Peter călărește capra imaginară pe care
Peter Pan () [Corola-website/Science/319310_a_320639]
-
Se face aluzie la sentimentele romantice pe care ea le are pentru Peter, dar el nu simte același lucru, pentru că el nu-și dă seama deloc de sentimentele altora. În filmul de Disney, Tiger Lily dansează cu Peter după ce se întoarce la tribul ei și își dovedește dragostea sărutându-l, iar el se înroșește puternic. Acest lucru o face pe Wendy geloasă pe Tiger Lily. Clopoțica, o zână obișnuită, care este cea mai bună prietenă a lui Peter Pan și adesea
Peter Pan () [Corola-website/Science/319310_a_320639]
-
Jersey. La 25 decembrie 1776, George Washington, comandantul Armatei Continentale, a traversat cu armata sa râul Delaware, și a atacat garnizoana hessiană de la Trenton. Garnizoana a fost încercuită și învinsă rapid. Washington a trecut din nou râul și s-a întors la tabăra sa din Pennsylvania. În ziua de 30 decembrie, Washington s-a deplasat la Trenton și și-a cantonat oamenii pe malul sudic al pârâului Assunpink. La Trenton, Washington s-a confruntat cu o dilemă. Marea majoritate din oamenii
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
fi putut retrage peste râul Delaware întrucât toate bărcile sale se aflau la câțiva kilometri în amonte. Washington le-a spus ofițerilor că vrea să deplaseze armata și că poziția lor actuală este doar temporară. Cornwallis, care plănuia să se întoarcă în Marea Britanie, și-a anulat plecarea. el s-a deplasat călare la Princeton pentru a-l prinde din urmă pe generalul James Grant, care deplasase soldați pentru a întări Princetonul. Cornwallis a fost convins, însă, de Grant și de Carl
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
în urmă, Washington pusese trupele comandate de Matthias Alexis de Roche Fermoy să amplaseze o linie defensivă exterioară la jumătatea distanței între Trenton și Princeton, cu scopul de a întârzia avansul britanicilor. Când aceștia s-au apropiat, Fermoy s-a întors beat la Trenton. Colonelul Edward Hand a preluat comanda. Când britanicii s-au apropiat, pușcașii americani au deschis focul. Aceștia s-au adăpostit în pădure, în viroage și după curbele drumului, și de fiecare dată când britanicii formau o linie
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
liniile de aprovizionare spre Japonia. După opinia sa lăsarea insulelor Filipine în mâinile japonezilor ar fi fost o lovitură prestigiului american și un afront personal lui MacArthur, care în 1942 a rostit fraza devenită celebră: „I shall return/ Mă voi întoarce”. De asemenea, ocolirea forței aeriene considerabile masate de japonezi în Filipine era considerat de mulți ofițeri de grad înalt prea periculos, inclusiv de amiralul Chester Nimitz. Nimitz și MacArthur la început aveau planuri opuse. Planul lui Nimitz era centrat pe
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
să atace de asemenea zona de debarcare. Acest plan putea duce la distrugerea uneia sau mai multor dintre forțele atacatoare, însă mai târziu Toyoda explica anchetatorilor americani că: „Știam că dacă pierdem insulele Filipine, degeaba ne rămâne flota și se întoarce în Japonia, pentru că nu i-ar mai fi rămas combustibil pentru operațiile militare viitoare. Dacă flota nu s-ar fi întors în Japonia ci rămânea în apele din sud, nu puteam să o alimentăm cu combustibil și muniție. Așa că degeaba
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
mai târziu Toyoda explica anchetatorilor americani că: „Știam că dacă pierdem insulele Filipine, degeaba ne rămâne flota și se întoarce în Japonia, pentru că nu i-ar mai fi rămas combustibil pentru operațiile militare viitoare. Dacă flota nu s-ar fi întors în Japonia ci rămânea în apele din sud, nu puteam să o alimentăm cu combustibil și muniție. Așa că degeaba ar fi supraviețuit flota luptei în Filipine, că după aceea nu ne-am fi putut folosi de ea”. unde: (Notă: această
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
clasă cu Atago, crucișătorul greu Takao. La ora 5:56 submarinul Dace a reușit să lovească cu patru torpile crucișătorul Maya din aceeași clasă cu celelalte două. Crucișătoarele "Atago" și "Maya" s-au scufundat repede. "Takao" - grav avariat - s-a întors spre Brunei, escortat de două distrugătoare încercând să ajungă la port. Cele două submarine s-au pus în urmărirea crucișătorului avariat, dar la 24 octombrie, în apele joase, "Darter" a eșuat, nereușindu-se eliberarea sa. Echipajul lui Darter a fost
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
la port. Cele două submarine s-au pus în urmărirea crucișătorului avariat, dar la 24 octombrie, în apele joase, "Darter" a eșuat, nereușindu-se eliberarea sa. Echipajul lui Darter a fost salvat de "Dace", submarinul fiind abandonat. "Takao" s-a întors în Singapore, și a rămas acolo până la sfârșitul războiului. "Atago" s-a scufundat atât de repede, încât nu a fost timp nici la coborârea bărcilor de salvare astfel că chiar și amiralul Kurita a fost nevoit să-și reîmprospăteze cunoștințele
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
cuirasatul Musashi. Al treilea val de avioane (de pe portavioanele "Enterprise" și Franklin) cu alte 11 bombe și cu opt torpedouri a reușit să lovească nava grav avariată și înclinată într-o parte, nava devenind o epavă arzândă. Kurita și-a întors flota să iasă din raza de acțiune a avioanelor americane abandonând "Musashi" avariat. La ora 17:15 a luat cap compas spre strâmtoarea San Bernardino. Musashi abandonat, s-a scufundat în jurul orei 8. A doua cea mai mare navă de
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
și apărarea împotriva avioanelor japoneze cu bază terestră. Descoperirea a fost întârziată și de faptul că operatorii radio al lui Ozawa au interceptat un mesaj american care (eronat) raporta că toate unitățile japoneze se retrag, motiv pentru care s-a întors și el. Comandamentul japonez însă a revizuit decizia, astfel că flota s-a întors din nou. Halsey, după ce a realizat, că portavioanele japoneze sunt cu flota din nord, „și-a dat seama„ imediat că are de a face cu forțele
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
faptul că operatorii radio al lui Ozawa au interceptat un mesaj american care (eronat) raporta că toate unitățile japoneze se retrag, motiv pentru care s-a întors și el. Comandamentul japonez însă a revizuit decizia, astfel că flota s-a întors din nou. Halsey, după ce a realizat, că portavioanele japoneze sunt cu flota din nord, „și-a dat seama„ imediat că are de a face cu forțele principale ale flotei japoneze, adică a mușcat momeala japonezilor. În baza rapoartelor optimiste ale
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
au rămas în afara luptei,iar celelalte pe baza exploziilor în jurul navelor japoneze încercau să determine poziția japonezilor. În focul cuirasatelor americane "Yamashiro" a fost scufundat repede, iar celelalte două nave japoneze grav avariate (crucișătorul "Mogami" și distrugătorul "Shigure" s-au întors. Cea de a doua parte a Grupului de Sud al japonezilor (crucișătoarele grele "Naci" și "Ashigara", crucișătorul ușor "Abukuma" și alte 8 distrugătoare) sub comanda amiralului "Sima" rămași în urmă cu 40 km urmărea forțele lui Nishimura. Și ei au
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
cuirasatele lui Lee se deplasau împreună cu flota lui Halsey spre nord, ca dealtfel toate navele Flotei a 3-a. Navele lui Kurita la ora 3 dimineața în data de 25 octombrie au ocolit insula Samar prin nord și s-au întors spre sud înspre Leyte. Pe lângă uriașul cuirasat Yamato mai erau alte trei cuirasate urmăriți de 6 crucișătoare grele, două ușoare și o duzină de distrugătoare. Între ei și flota americană de debarcare mai era doar cele 16"portavioane de însoțire
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
caracteristică ale japonezilor. Surpriza a fost totală.În câteva minute marinarii grupului de luptă puteau să vadă și cu ochii liberi flota japoneză care apărea de după orizont, apoi în scurt timp au început să cadă și proiectilele. Sprague și-a întors imediat portavioanele și avioanele au decolat imediat, după care portavioanele s-au retras spre adăpostul unui nor de ploaie, în timp ce distrugătoarele - tot sub foc inamic - au încercat să formeze o perdea de fum între flota americană și japonezi. Distrugătorul Johnston
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
aproape neîncetate și unele, în special cele lansate din partea Taffy 2, erau dure. Au fost scufundate două crucișătoare grele japoneze, un altul a devenit inutilizabil și practic toate navele japoneze au suferit avarii grele. Portavioanele lui Taffy 3 s-au întors spre sud și s-au retras, acoperiți de tirul de artilerie. Japonezii între timp trăgeau permanent în portavioanele americane. Portavionul Gambier Bay, care era ultimul din formație, a explodat și s-a scufundat, multe alte portavioane suferind de asemenea avarii
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
echipaj. Ferocitatea apărării i-au făcut pe japonezi să creadă că au de a face cu o mare unitate a flotei și nu distrugătoare și portavioane ușoare fără apărare. În confuzia luptei nava amiral a lui Kurita Yamato s-a întors spre nord să evite atacul cu torpile, pierzând astfel contactul cu lupta. Kurita nu era conștient de faptul că lui Ozawa i-a reușit să momească departe unitatea de crucișătoare a lui Halsey și credea că se luptă cu forțe
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
lui Ozawa i-a reușit să momească departe unitatea de crucișătoare a lui Halsey și credea că se luptă cu forțe superioare. La ora 9:20 când americanii au renunța laorice speranță că vor salva portavioanele ușoare Kurita și-a întors flota și a dat ordinul de retragere. A pierdut trei crucișătoare grele, iar dintre cuirasate doar Yamato a rămas neatins. Amiralul japonez era convins că dacă mai insistă va cauza doar niște pierderi inutile flotei japoneze având convingerea că luptă
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
-l înconjoare și să-l anihileze. Kurita astfel a pierdut oportunitatea scufundării navelor din golful Leyte. Navele japoneze s-au regrupat pornind în mare viteză spre strâmtoarea San Bernardino din nord, scăpând de întâlnirea cu forțele lui Halsey care se întorceau din lupta cu forțele lui Ozawa. Nagato, Haruna și Kongō erau ușor avariate de atacul aviatic de pe portavioanele ușoare al lui Taffy 3. La începutul luptei Kurita dispunea de cinci cuirasate. Acum pleca doar cu Yamato în stare de luptă
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]