11,044 matches
-
ne șochează ca să le recunoaștem un aer de familiaritate cu ale noastre. Se întîmplă de altfel că aceeași regiune a Americii unde condiția artistului apare într-o lumină destul de sinistră - plasat sus pe scara socială, cu siguranță, dar hărăzit să înșele și silit să se sinucidă sau omorît dacă dă greș - ne-a oferit un portret poetic și plin de farmec al artistului. Direct învecinați cu indienii tsimshian, indienii tlingit din Alaska povestesc în unul dintre miturile lor că un tînăr
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
neliniștește și strigă : „E cineva pe unde sînt eu ?”, Echo repetă : „...eu”. „Vino !”, spune atunci Narcis, iar ea îl cheamă la rîndul ei. Cum nimeni nu se arată, Narcis se miră : „De ce fugi de mine ?”, iar Echo îi întoarce vorbele : „înșelat de această voce care o reproduce pe a lui, el reia : «Să ne unim». Echo, în culmea bucuriei, răspunde : «...Să ne unim» și se avîntă către Narcis. Cînd o vede, acesta se dă înapoi și strigă : «Vreau să mor dacă
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
este ridicat către cer și purtat în duh. El, însă, cu o trezvie manifestată chiar și în somn, se retrage, amintinduși de sfatul părinților din Pateric de a nu te încredința duhurilor decât în stare de ascultare, ca să nu te înșele diavolul. Refuză deci lucrarea duhurilor, punându-se în ascultare de Ioan Ianolide, căruia îi cere îndrumare. Ianolide dă la rândul său dovadă de mare smerenie și-i dă răspuns abia după trei zile de rugăciune, astfel: „Nu mă îndoiesc de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
la chestia cu buturuga mică, ce răstoarnă carul mare, adică la posibilitatea ca Natura să se răzbune. Dar treaba e Încă mai Înșelătoare, căci Natura nu e o buturugă mică; mică e doar percepția noastră despre ea, iar simțurile ne Înșeală adesea. Ca și fata morgana. Îi rog de iertare pe aceia născuți În zodia calului, adică 8% dintre noi, că le-am bătut șeaua. „Radioalmanah“, 13 iulie 1996, ora 13,15 4. O binefacere neașteptată - nămolul Îi mulțumesc prietenului Aurel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar grație unor forme noi de viață, acelea vegetale, devenind oxigen. Pe care, tot o formă nouă de viață, aceea care a descoperit respirația, s’a grăbit să-l folosească. Spuneam despre azot că e balastul atmosferei? Iertare, m’a Înșelat numele lui cu iz grecesc, Însemnând „lipsit de viață“. De fapt se găsesc vietăți care-l folosesc, oferind solului, plantei ce-l exploatează, un Îngrășământ; e vorba de bacterii și alge fixatoare de azot. Căci și acum viața are nevoie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și a dăinuit până astăzi - pe 1 martie, dar purtat până Înfloresc pomii, de care să fie agățat, mai pe la echinocțiu adică. Iar pomii știu mai bine de care calendar să asculte, chiar dacă un Îngheț târziu și capricios Îi mai Înșeală uneori, o dată pe secol... Și mai adaug Încă o frumusețe, ghiocelul, nu acela forțat să-și ridice „căpșorul“ În solariile industriei floristice de astăzi, ci acela din Natură, care știe cel mai bine când să anunțe, prin prezența lui, că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e de azi de ieri, ci de ieri alaltăieri. Adică: Bioxidul de carbon din apa minerală nu e destinat a o face mai gustoasă, ci preîntâmpinării precipitării carbonaților, care ar face-o necomercială, transformându-i În bicarbonați solubili. Alții au Înșelat și mai rău; și-mi aduc aminte de berea pasteurizată, desigur mai scumpă, care nu era decât trasferul pe spinarea consumatorului a prețului avantajului obținut de producător, anume conservarea pe timp mai lung a calităților comerciale. Asta a fost ieri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
planta pentru familia ei monoparentală: Nu văd cum ar putea vreun „urzic“ să materializeze „generozitatea“ paternă, adică să meargă la muncă și să aducă bani acasă, la urzicuțe. Familia noastră e roasă adesea de un „dinte“: unul sau altul Îl Înșeală pe celălalt. Dar tot bionică e și asta, Natura inventând gestul cu mult Înaintea noastră. Și dau un exemplu, Însă nu pentru a fi urmat: cireșul. Păi ăsta nu odrăslește, am În vedere o puzderie de progenituri, decât polenizat cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Natura inventând gestul cu mult Înaintea noastră. Și dau un exemplu, Însă nu pentru a fi urmat: cireșul. Păi ăsta nu odrăslește, am În vedere o puzderie de progenituri, decât polenizat cu polen străin florii, pomului, soiului, ba chiar speciei: „Înșeală“ cu vișinul de pildă. Dreptu-i, astfel de „odrasle“ sunt asemenea catârului - altă Încrucișare interspecifică -, adică incapabile a lăsa, la rândul lor, urmași. Dar noi, plantând vișini printre cireși urmărim puzderia de cireșe, nu de semințe... Cât despre harem, altceva ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acum În: dacă ai puține mijloace Întru 82 astăzi, de ani buni, președintele Academiei de Științe a Republicii Moldova rezolvarea unei probleme cumperi - cu ghilimelele de rigoare - pe cei care le au, mjloacele se Înțelege. E drept, cu mine s’a Înșelat amarnic: ce putea să capete de la un cercetător, chercheur cum ar zice francofonul vopsit ce sunt, ca tot românul care de fapt e francofil, doar pentru a ocoli realitatea mâinii Întinse... À propos: am tras cu ochiul prin laboratoarele Universității
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
telefoanele primite, care - iertată-mi fie infatuarea, În lipsa căreia m’aș confunda mimetic Într’o massă cenușie - au acoperit barem jumătate din timp, cel vorbit desigur; muzica care a asezonat totul, e o altă problemă și mărturisesc că m’am Înșelat amarnic comentând - pe becul roșu stins - niște acorduri În care vedeam favoritul meu Aranjuez, favorit tocmai pentru că l’am ascultat prima dată tot pe Radio Iași dar din Îndepărtatul sat de obârșie a neamului meu... Dar, la treabă. Ne tentează
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și amfitrioană a voastră, bipezilor, dar nu degeaba. Paguba ei dacă a vrut să mă corupă. Căci care pisică, lăudându-se cu calitățile, și-ar recunoaște vreun defect? Mai ales eu, care am numai calități. Și, oricine crede altfel se Înșeală amarnic. N’are decât să asculte. Vă amintesc doar câteva calități, dintre acelea pe care le apreciați chiar voi: Nimeni nu-mi poate afla drumurile, Într’atâta de ușor calc pe pământ, șí la propriu șí la figurat. În urma mea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să rămână cumpătată, căci altminteri... Iar pentru asta ei trebuie să trăiască. Unul e chiar iepurașul care ar roade-o cu cea mai mare plăcere. Și, cum varza nu-și poate lua rădăcinile la spinare, Îl mulțumește dar Îl și Înșeală. Anume, varza Își Împarte frunzele În două: unele capcană pentru Soare, altele magazie pentru substanța de rezervă, acea știută de tine căpățână. Dar, șireată, ea acumulează și În tulpină, adică În cotor, ceva după cum ai remarcat cam tare. Iar bietul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și cine păstrează - atenție! - cele mai frumoase plante pentru la anul? Un om care, luându-și partea leului, asigură, fără să vrea, reluarea - În condiții ideale - ciclului vieții unei plante. Care Îl hrănește și pe el - e și el un Înșelat - dar și o Întreagă biocenoză. Iar asta o face vrând să fie singurul beneficiar. Vezi tu, Moti, că mai e cineva care Înșeală și pe om, și pe iepure, și pe vulpea care-l mănâncă, și pe râma din sol
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În condiții ideale - ciclului vieții unei plante. Care Îl hrănește și pe el - e și el un Înșelat - dar și o Întreagă biocenoză. Iar asta o face vrând să fie singurul beneficiar. Vezi tu, Moti, că mai e cineva care Înșeală și pe om, și pe iepure, și pe vulpea care-l mănâncă, și pe râma din sol. Desigur, În interesul lui. Dar dacă spui că acel interes e evoluția, atunci Îți spun și eu cine e acea „eminență cenușie“: Natura
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de asta, omul fiindu-i copilul cel mai Înzestrat și drag, Natura rabdă, așteptându-i maturizarea, căci de crescut o face chiar foarte bine, să devină Înțelept, poate chiar să fie răsplătită. N’aș vrea Însă ca ea să se Înșele, căci vedem cu toții cum se poartă copiii cu părinții. Sunt Însă și Închei astfel, optimist: spre deosebire de părinți, care Îmbătrânesc eventual Într’un azil, Natura e veșnic tânără. Dar ăsta trebuie să ne fie și avertisment: ea poate naște un alt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vară fără picătură de apă, versus una potopitoare, cu cele vreo 18 TWan care-i constituie puterea Întregii sale tehnologii, câtă vreme Natura dispune de 178.000, adică de zece mii de ori mai multă? Aparențele - căci aparență e acest calcul - Înșeală Însă. Păi câteva grame de praf de pușcă pot ucide cele 70 de kilograme ale unui om... Sau, ca să arăt și binele, o biată arcă, cât putea construi omul Noe, a salvat viața de potop, acela În care Natura și-
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
4. Gheruțe Cristi iubește - un basarabenism și nu numai - pisicile. Stau dovadă zgârâieturile mele, cu care chiar se laudă și de care nu se ferește chit că nu sunt vaccinat... și nici de-ale altor pisici cu care mă mai „Înșeală“. Chiar suferă dacă, Într’o ocazie oficială, nu-și poate etala mâinile „hașurate“. Să nu creadă cineva că asta-mi face mare plăcere. E doar o servitute a condiției mele de pisică, care trebuie să aibă mereu gheruțele ascuțite. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce n-am mai spus până acum, nici măcar colegelor mele. Dacă fiecare dintre noi a greșit în parte, asumându-și vina, eu domnule profesor, am greșit de două ori. O dată în fața dumneavoastră, ca noi toți, iar a doua oară am înșelat așteptările profesoarei mele din liceu, care v-a fost studentă și căreia i-am promis să-mi respect principiile, valorile, să nu dezamăgesc. Cred că bunul Dumnezeu mi-a dat puterea de a-mi aduna resursele și a menține patina
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
până nu a cumpărat-o, de la tatăl ei, pentru a o lua de nevastă. Povestea de care se înfioară și acum brăilenii mai în vârstă, spune că negustorul, bolnav de gelozie și-a ucis soția care se pare că-l înșelase. Vreme îndelungată a vuit orașul la dispariția fetei, iar boierul și-a vândut casa și a plecat în Grecia. Zeci de ani casa a dus cu ea blestemul unei căsnicii nefericite, iar cei care cumpărau renunțau îndată. Era parcă blestemul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
să nu știe (...) că nu merit nicidecum medalia ce mi s-a conferit?" Acest nemaiîntâlnit protest l-a semnat, în 1970, proaspătul decorat cu medalia "A XXV-a aniversare a eliberării patriei", profesorul universitar ieșean Petru Caraman. Dacă nu mă înșel, este singurul caz în care, până atunci, o decorație acordată de Ceaușescu a fost refuzată public. Memoriul universitarului ieșean a stârnit valuri, urmate de un adevărat tsunami de note, informări, decizii, "minute", astăzi complet uitate. (Le-au găsit și publicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vorbe de clacă", spre a concluziona "ferice de M.R. Iacoban că nu-și pune întrebări!", după ce am tot înșirat întrebare după întrebare, ține de neanderthalul polemicii, când riposta la o acuzație de plagiat era de tipul "ăla vorbește, care-l înșală nevasta?" De-a dreptul ridicol, dar reproșul nostru că G. Călinescu este declarat "incorect", dl. C.L.C. îl combate cu citatul "Noi, românii, datorită mareșalului Stalin, acest mare om al ultimelor veacuri, nu numai rusești, dar și europene, gratitudine pentru generozitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o ținem tot așa, ne-om trezi cu reclame pentru detergenți pe catapeteasmă! Oricum, concluzia e tristă: Morega da, Eminescu, nu. printre cărți C ei care cred că "limba de lemn" e-o floricică metaforică din ierbarul anticomunismului românesc se înșală. Ne aflăm în fața unui concept cu solidă fundamentare științifică, cercetat de autori demni de toată stima. Pentru definirea "limbii de lemn" sunt aduse în discuție numele unor Arendt, Friedrich, Brzezinski, asociate cu literatura lui Orwell și, ca finalizare, cu inspirația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a-l vedea tipărit, fiindcă n-ar trece de cenzură". M-a văzut astfel: " Impresia făcută de M.R. Iacoban, nu prea strălucită. O figură care nu-mi inspiră prea multă încredere din pricina nu știu cărui aer de superioritate. Dar poate că aparențele înșală." Și în altă parte: "N-am avut încredere în el de la prima întâlnire". (Poate că în următorul volum va aminti, totuși, că a debutat la "Junimea" cu romanul "Marele zid" și că, în 1979, l-am declarat câștigător al concursului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o putere de vrăjire mai mare asupra penisului decât asupra oricărui alt organ uman" credea Toma d'Aquino), reproduce o insolită cugetare a lui da Vinci ("Bărbatul căruia îi e rușine să-și arate penisul sau să-l numească, se înșală. În loc să se zorească a-l ascunde, s-ar cuveni să-l arate cu mândrie") spre a poposi îndelung întru lămurirea întrebării dacă, într-adevăr, negrii sunt mai dotați din acest punct de vedere față de reprezentanții rasei albe. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]