9,974 matches
-
și o ia în mână, o răsfoiește (...) și, oarecum jenat, se scuză că nu citise încă Forêt interdite, pe care i-o trimisesem acum un an. Sunt poate mai stânjenit ca el, și încep să mă scuz: n-aș fi îndrăznit să-i dăruiesc acest roman prea mare, și atât de mărunt tipărit, dacă n-aș fi știut că tradusese, cel dintâi, și atât de frumos, pe T.S. Eliot etc. Rămas singur, îmi amintesc ce-mi spunea Kurt Wolf la Ascona
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
îi invităm pe Gunnel și Stig Wikander, Cioran și doamna Dehollain, la cină. Apoi stăm până la 11 noaptea într-o cafenea, aproape de St. Michel. Stig și cu mine ne aducem aminte de conversațiile de la Hôtel de Suède, din 1949. Nu îndrăznim să reconstituim despre ce am vorbit atunci - o monografie despre Homer și un masiv volum despre poezia epică” - ibidem, 1 august 1965. LIXtc "LIX" 1. În același an, Wikander publică „Sur la langue des inscriptions sud-hispaniques”, SL XX (1966), pp.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a „doua renaștere” a culturii occidentale, prin orientalism, descoperirea sanscritei și a filosofiei indiene, nu a produs miracole și nici conversiuni creatoare ca în cazul Renașterii italiene: „Rolul prestigios pe care i-l prezisese Schopenhauer nu s-a realizat. Dacă îndrăznim să sperăm încă într-o întâlnire stimulantă cu gândirea Indiei și a Asiei, ea va fi rezultatul istoriei, al faptului că Asia a intrat de-acum în actualitatea istorică; ea nu va fi rodul orientalismului occidental” - cf. „Criză și regenerare
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
domnule Wikander, străduiți-vă să vă păstrați îndeajuns stăpânirea de sine pentru a disprețui dinainte cu superbie eventualele critici și a îndepărta acele scrupule de imperfecțiune care vă fac să nu fiți niciodată îndeajuns de mulțumit de dvs. înșivă ca să îndrăzniți să produceți! Priviți acel legământ prin care v-ați încredințat științei și spuneți-vă că ea așteaptă de la dvs. marea carte, ceea ce nimeni nu poate face în locul dvs., lucru pe care, nu-i așa, nu-l puteți spune fiind conștient
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Ion D. Sîrbu (Editura Cartea Românească, 1992 vol. I, 1993 vol. II), carte zguduitoare, încheiată în 1985 și pe care, ține să precizeze editorul, pe ultima copertă: "autorul, care s-a sfîrșit la 17 septembrie 1989, nici nu a îndrăznit să o predea editurii. A îndrăznit însă s-o gîndească și s-o aștearnă pe hîrtie, ferind-o totodată de mîna lungă a Securității, care-i mai confiscase și alte manuscrise și cărți din bibliotecă". O altă carte de sertar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Românească, 1992 vol. I, 1993 vol. II), carte zguduitoare, încheiată în 1985 și pe care, ține să precizeze editorul, pe ultima copertă: "autorul, care s-a sfîrșit la 17 septembrie 1989, nici nu a îndrăznit să o predea editurii. A îndrăznit însă s-o gîndească și s-o aștearnă pe hîrtie, ferind-o totodată de mîna lungă a Securității, care-i mai confiscase și alte manuscrise și cărți din bibliotecă". O altă carte de sertar este Jurnalul unui cobai a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de astăzi le sînt deschise în chip firesc situații importante de munci de răspundere potrivite cu însușirile lor, la Academie, în Marea Adunare Națională, în ministere. Scriitorii de astăzi au pentru operele lor tiraje pe care înaintașii noștri n-au îndrăznit a le imagina". Ca în final să-și etaleze plăcerea de a vesti Congresul despre îmbunătățirile aduse legii drepturilor de autor ce favorizau prin plăți consistente și publicarea promptă a lucrărilor autori de opere realist-socialiste. Cuvîntul președintelui de onoare (pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
avut norocul să apucăm acele vremuri cînd virtutea, deși nu triumfă, nu mai este hăituită cu cîini. Bătută, jigărită, virtutea, îmbrăcată în zdrențe, este lăsată să intre, să se așeze într-un colț, numai să nu crîcnească. Nimeni însă nu îndrăznește să scoată o vorbă despre viciu. Da, virtutea a fost batjocorită, dar viciul nu are nici un amestec. Da, cîte milioane de oameni au fost nenorociți, însă vinovați n-au existat. Iar cînd cineva încearcă să deschidă gura: "Dar cum rămîne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
înregistrat vorbe apariția în presă a unui interviu cu Jawaharlal Nehru, în care acesta nu se sfia să afirme că și dictatura proletariatului, ca orice dictatură, este exercitată de minoritate împotriva majorității. Cum Nehru era prietenul Uniunii Sovietice, Filip nu îndrăznise să-l citeze și-mi atribuia mie opinia indianului. Acuzațiile din declarația amicului meu continuau pe mai multe pagini, în același registru minor, la fel de fastidios, dar cu adresă parșivă: să demonstreze că sînt un element ostil, descompus, cosmopolit, contrarevoluționar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Sașa formă culturală a pălăvrăgelii, le numea el, se țineau lanț. Lor li se adăugau lecțiile de istorie ale lui Alexandru Zub. Sandu Zub ajunsese la Salcia ceva mai tîrziu decît mine, cu o bună parte din lotul ieșenilor care îndrăzniseră să sărbătorească, în 1957, împlinirea a 500 de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare, nu numai la Universitatea din Iași, ai cărei studenți erau, ci în toate centrele universitare din țară și, mai ales, la Putna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
participe la torturarea altora, adică să se reeduce, fusese silit să mănînce douăzeci și șase de gamele cu fecale. Eram fericit în ziua în care mă lăsau să-mi mănînc propriile mele fecale, mi-a spus el, îngrozit de ceea ce îndrăznea să-mi spună. Visase cîndva să ajungă pictor, însă acum, la vîrsta de treizeci de ani, singura dorință ce-i mai rămăsese era să se retragă undeva, într-un loc pustiu și să moară în liniște. Să nu mai văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
te ocupi, cum de n-am auzit de tine până acum ? Și el și Ion Vasilescu încep să râdă. — Cum te numești ? — Vasile Cristian, domnule. — Cristian, deci... Cristian... Păi, Cristiane, ai mai pus piciorul pe scenă ? — Nu, domnule, n-am îndrăznit... — Păi, nu ești cântăreț până nu pui piciorul pe scenă, nu ? Nici Zavaidoc nu era Zavaidoc dacă nu-l lăsa cineva să cânte o piesă, nu ? și iar râsete la masă. Pauză câteva secunde. Hai, dă-i bice ! Ai noroc
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nou colegii încep să șușotească, parcă mai tare. — Cristian, vocea asta gâjâită nu e de la amor decât dacă tu cânți aprins când faci amor și numai dacă faci amor așa, cam toată noaptea... Cristi se uită vinovat în jos. Nu îndrăznește să -l privească în față pe domnul Vrăbiescu. — Hai cu Concone ! Hai, relaxează-te, încet, rar, ia-o domol, ce Dumnezeu ? — Nu pot acum, cedează studentul. Liniște timp de câteva secunde. — Uită-te la mine, Cristian. Ochii la mine ! insistă profe-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fie și de la distanță, să-l audă și să-l zărească prin vitrine pe tânăra senzație Cristian Vasile. Dacă aveau noroc, poate și pe Fernic, la fel de cunoscut și îndrăgit, care, amețit uneori atât de alcool, cât și de atmosfera boemă, îndrăznea, la insistențele lui Cristi, să-l acompanieze sau să cânte el însuși un tango. Căci nu a trecut mult până când Ionel și Cristi să se aibă ca niște adevărați frați. Lunile întregi de repetiții, unde s-au descoperit, succesul apoi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se ajunsese ca de alegerile lui să depindă care va fi urmă- torul șlagăr și al cui. Compozitori și textieri consacrați, dar mai ales debutanți își trimiteau creațiile, ideile și așteptau verdictul cântărețului zile, săptămâni sau și luni întregi. Nu îndrăzneau să-l supere și să trimită și altora în același timp, chiar dacă ar fi primit poate mult mai devreme un răspuns favorabil. Șansa să aibă o melodie cântată de Cristian Vasile era mai importantă decât niște bani din drepturi obținuți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
1935, când se întorcea de la un spectacol și se grăbea spre casă, la colț cu Elisabeta, chiar înainte să traverseze spre Cercul Militar, Cristi a zărit ieșind din faimosul Grand Hotel du Boulevard o femeie nemaiîntâlnit de frumoasă. Nu a îndrăznit să-și continue drumul, deși era obosit după concert și se gândea deja de minute bune la cum se va întinde în patul lui călduros și la ce va visa, ci s-a oprit să o privească pentru câteva clipe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
viața asta până nu voi zbura. Ți-am spus ? Și-acum zi și tu, nu e superb ? se fălește încă o dată Fernic cu ICAR-ul său, lăsându-i-se pe aripa stângă și cu o mână mângâind-o. E perfect ! Îndrăznește doar să spui altceva... — Doamne, sper doar să-ți treacă după câteva zboruri, așa cum ți-au trecut toate nebuniile. — Să-mi treacă, ai luat-o razna ? Ăsta e abia începutul ! De când sunt mic visez să zbor, este lucrul la care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
modest în ciuda faimei și a câștigurilor lui peste măsură, pe care le împărțea în jur cu prietenii, plin de entuziasm și viață, un adevărat iubitor al artei, indiferent care ar fi fost ea, omul de care micuța Rada nici nu îndrăznea să se apropie, oricât o răscoleau sentimentele ei atunci când doar îl vedea. Mergeau împreună la spectacolele lor și nu de puține ori urcau pe scenă amândoi, mai ales la rugămințile publicului, care era în delir atunci când îi auzea. Vocile li
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Lângă margine de drum Brațele-ți de vânturi smulse Se vor pierde pe poteci, Numai brazda de țărână Nu-l va părăsi pe veci. Un concert al legendelor interbelicului, pe care nu l-au mai repetat niciodată și n-au îndrăznit să-l înregistreze, spunând că a fost exact ca viața celui căruia îi era dedicat : o singură dată și irepetabil. Un ultim omagiu, prin care vedetele scenei s-au despărțit definitiv de visătorul Ionel Fernic. Apoi lucrurile au revenit la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
arătat colții și pe la noi. Ce era mai frumos în muzica ușoară începe să dispară. Ei bine, tot așa, prin dispariția tangoului-romanță, trage să moară și Bucureștiul tinereții mele. Până la sfârșitul lui 1938, Cristian Vasile reușește ceea ce nimeni nici măcar nu îndrăznise să viseze. Înregistrează aproape două sute de piese, devenind nu doar interpretul cu cele mai frumoase cântece ale vremii, dar și „inegalabilul“ cu cel mai complex repertoriu și cea mai bogată discografie, atât de vastă încât mulți ani și destule generații
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cărui ținută aproape că strălucea. — Spuneți, domnule Cornel. — Am fost trimis să vă anunț că afară vă așteaptă niște ofițeri ai armatei, alături de câțiva polițiști. — Ofițeri ? Polițiști ? Pentru ? — Nu mi-au spus nimic, domnule Vasile, și nici eu n-am îndrăznit să-i întreb. Mi-au transmis doar să vă zic să vă prezentați imediat afară. Părea urgent. Urgent sau nu, oamenii aceștia nu sunt zdraveni la cap ? Am un spectacol de ținut, nu pot să mai întârzii pentru că nu știu ce li
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
duri din spatele fronturilor nu făcuseră decât să accentueze problemele și sensibilitățile lui. A fost respins pe rând de toate localurile centrale care mai rămăseseră în picioare. Izgonit ca un câine păduchios, care le deranja clientela. La Capșa nici nu mai îndrăznea să calce și, oricum, banii pe care-i avea acum abia dacă i-ar fi permis o cafea. Mânca la cantinele săracilor de pe la peri- ferii, căci și el devenise unul dintre ei. Și de-aici începe să cânte din nou
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că te-ai îmbolnăvit am plâns. Slavă Domnului că nu mi-a fost dat să trăiesc și zilele în care să aud că ești huiduit pe scenă ! După ce s-a bărbierit de două ori, încât niciun fir al bărbii nu îndrăznea să iasă măcar o miime de milimetru din pori, și-a aranjat puțin sprâncenele și s-a tuns puțin, cât părul, pe care l-a dat apoi cu briantină, să-i stea perfect. S-a parfumat și a început să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
contemplat puțin ruinele La Fayette-ului, unde odată fusese și Grand Restaurant, a pășit încet, derulând imagini din altă epocă peste imaginile sum- bre și lipsite de culoare, amestecând amintiri peste amintiri până pe Kiseleff, la Șosea. Restaurantul supraviețuise, dar n-a îndrăznit să intre. L-a privit în gol minute în șir, fumând câteva țigări și imaginându-și tangourile care răsunau în aer liber, sub cerul înstelat, și sutele de oameni fredonând și dansând, învăluiți într -o magie care nu avea să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Dacă i-aș fi acceptat propunerea din aprilie ’90 și, devenind senator, m-aș fi alăturat grupului său de „sfetnici”, Întrebat, eu l-aș fi sfătuit să aleagă un altul. Așa cum, mutatis-mutandis, dacă Manolescu, care, și el, după ’90, a Îndrăznit să atace cariera politică, mi-ar fi rămas prieten ca Înainte și mi-ar fi cerut sfatul, eu i-aș fi dat un altul decât cel pe care se pare că l-a urmat. Martori ai acestor speculații sunt amicii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]