10,586 matches
-
trei să-l alăpteze pe noul Mircea, unchiul meu Ionică, doctorul, a spus că lipsește cam un ceas jumate, poate două, ca să se odihnească și să aducă altă sondă urinară, bunica mea Veronica se închisese în camera ei ca un altar și se ruga neîntrerupt, unchiul meu Didi, al cărui nume e încrustat pe cantul unei mese de la cabana Omu (alături de-al fratelui lui și de un an, 1935), plângea stins în bucătărie lângă o sticlă cu palincă, Matei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spre poezie. În primele volume de versuri (Întunecatul April, Pe-o gură de rai), gesturile largi, grandilocvente, corespunzătoare pozei de cabotin, își găsesc locul într-un spațiu proporțional larg: pământ și cer înfrățiți (Alegorie) Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului... (Mila pământului) Școlarii (...) au vărsat pe Bărăgan cerneala. (...) Dunărea din albie a protestat, Delta brațele a ridicat (Nocturnă) Însuși trupul cunoaște un fenomen de creștere. Poetul trăiește o explozie fizică: De când le port ca pe niște pâini, O, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cimitirul" sunt spații iremediabil închise. Abundă astfel de perimetre care circumscriu ființa poetului: salonul, odaia, țarcul, sfera, cercul, parcul; însăși pădurea devine un spațiu închis ("și intru în al pădurii cavou" El Burlador), însăși lumea ("Lumea devine temniță, spital" Nocturnă). Altarul cerului se prăbușește peste poet, conștiința lui este terorizată de surpări apocaliptice. Natura dușmană provoacă o prăbușire în microcosmos. Poetul nu-și găsește refugiul decât în sine: În mine însumi să încerc a mă strecura, a mă insinua în gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de zădărnicia ironiei, de nonsensul ei. Este o armă îndreptată spre sine. O formă supremă a onestității care se întâlnește cu ipocrizia. Un impas fără ieșire. O dramă. Ironia înseamnă acuitate, perceperea polisemiei realului: Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului, posomorât, de toamnă, Dumnezeu e obosit, nu vă dă ascultare, cuvântul vostru colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare. (Mila pământului) Prin atribuirea gestului de prosternare munților se realizează un transfer calitativ: ruga este înaltă și hotărâtă precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
curate, cu dorința de-a munci, de-a trăi cu demnitate...!!” Tony Pavone, nu scoase o vorbă. Aprecie la adevărata ei valoare ascuțimea minții, felicitându-se pe sine atunci când o gratificase „O fată Înțeleaptă”. Gândurile sale necurate se topiră pe altarul construit cu inteligență și măiestrie de fată, Îl cuprinse mila, hotărând s’o ajute după puterile lui. Învăluit Într’o euforie de cinste, de dreptate, la un moment dat regretă chiar faptul stupid de a nutri gânduri În care fata
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Iar după slujba religioasă nevasta lui mă invitase la masă: Își serba ziua de naștere.” „Frumos din partea ta...” aprecie Șeful Șantierului. „Adevărat...dar abea acum Începe partea frumoasă a povestirii. Biserica propiu zis, se afla Într-o Încăpere simplă fără altar și nici un fel de icoane care să te inspire la unii martiri ce au fost sacrificați În numele credinței ori alte marafeturi pentru decor. Băncile erau așezate pe două rânduri și o simplă masă unde pastorul Își expunea teoriile cu privire la facerea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în picioare în mijlocul Areopagului, și a zis: "Bărbați Atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși. 23. Căci, pe cînd străbăteam cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinați voi, am descoperit chiar și un altar, pe care este scris: "Unui Dumnezeu necunoscut!" Ei bine, ceea ce voi cinstiți, fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu. 24. Dumnezeu, care a făcut lumea și tot ce este în ea, este Domnul cerului și al pămîntului, și nu locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
a rămas deschisă și În cămăruța din spate era o lumină, mai puternică decît oricare alta pe care o văzusem vreodată. La Început, am fost orbit de lumină și uluit de formele de porțelan dinăuntru. Acestea aduceau destul de bine cu altarele pe care le văzusem În Biblia pentru copii, În imagini, și am presupus că intru Într-un soi de templu. Suprafețele albe și perfecte și metalul argintiu și strălucitor aveau un aer cît se poate de solemn. (La vîrsta aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vîrstat cu pete maronii, după care am ronțăit un pic dintr-un sul de hîrtie igienică albă și moale prinsă Într-un suport, pe peretele de lîngă el - avea gust de Emily Post. De acolo am putut să sar pe altarul cel Înalt, care s-a dovedit a fi un alt bazin, Însă de data asta unul gol, cu o gaură rotundă, cu margine argintată În partea de jos. Deasupra lui, ușor aplecată pieziș, atîrna o oglindă uriașă cu ramă metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
preoției, a ieșit la sorți să intre să tămîieze în Templul Domnului. 10. În ceasul tămîierii, toată mulțimea norodului se ruga afară. 11. Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, și a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămîiere. 12. Zaharia s-a înspăimîntat, cînd l-a văzut; și l-a apucat frica. 13. Dar îngerul i-a zis: "Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îți va naște un fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
din ei îi vor ucide, iar pe alții îi vor prigoni, 50. ca să se ceară de la acest neam sîngele tuturor proorocilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii: 51. de la sîngele lui Abel pînă la sîngele lui Zaharia, ucis între altar și Templu, da, vă spun, se va cere de la neamul acesta! 52. Vai de voi, învățători ai Legii! Pentru că voi ați pus mîna pe cheia cunoștinței: nici voi n-ați intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
nu Isac, cum stă scris în Biblie, de aici veșnica neînțelegere între evrei și arabi... de la dărâmarea Templului lui Solomon și zidirea "Domnului”, și până în zilele noastre. În Ierusalim. Orașul Sfânt al lui Dumnezeu, în interiorul zidurilor sale se află trei Altare... aparținând marilor religii monoteiste: Zidul plângerii”, al iudaismului, ” Biserica Sfântului Mormânt”, al creștinismului, și ” Domul de pe stâncă”, al islamismului. Iudaismul, Creștinismul și Islamismul se împletesc aici ca o mărturie a patrimoniului comun. Domul de pe stâncă” este altarul islamic. Stâncă din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se află trei Altare... aparținând marilor religii monoteiste: Zidul plângerii”, al iudaismului, ” Biserica Sfântului Mormânt”, al creștinismului, și ” Domul de pe stâncă”, al islamismului. Iudaismul, Creștinismul și Islamismul se împletesc aici ca o mărturie a patrimoniului comun. Domul de pe stâncă” este altarul islamic. Stâncă din interiorul Domului este muntele Moriah, pe care Abraham a pregătit jertfa fiului său Isac. Pe acest loc cu o mie de ani înainte de Hristos, Solomon a ridicat primul Templu. În veacul al VIII-lea după Hristos, musulmanii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ridicat primul Templu. În veacul al VIII-lea după Hristos, musulmanii au cucerit Ierusalimul, au dărâmat templul și în locul lui au ridicat Domul... tot aurit, de o frumusețe unică pe pământ. De aici se trage marea dramă iudeo-musulmană. ”Zidulplângerii”, este altarul iudaic. Evreii, astfel, deposedați de ”Stânca Templului”, și-au ridicat alt Centru de credință, un capăt de zid, din blocuri provenite din Templul lui Solomon. Evreii merg acolo să plângă distrugerea Templului și Exilul. ”Biserica Sfântului Mormânt”, este locul sfânt
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pentru ideile lor. Așadar, dacă și cei fără Dumnezeu, fără neam și fără țară, militând pentru sfârtecarea României, pot fi socotiți martiri, cu atât mai mult legionarii merită acest calificativ fiindcă au luptat „pentru Sfânta Cruce, pentru Țară”, au zidit „altare, catapetesme și biserici”, iar, când erau uciși, cântau „Cu noi este Dumnezeu”. Nu știe domnul Petcu că Mișcarea Legionară este singura formațiune politică din istoria României care ia În serios Învățătura creștină (Îl citai, din memorie, pe marele cărturar Mircea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
să cred că și părinții noștri Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească În lumea drepților, a Îngerilor! au consimțit la această soartă privilegiată, când ne-au văzut aruncați după gratii ca să jertfim câte ceva din sfânta noastră tinerețe pe altarul Patriei iubite. Și nu cred că ne-au acceptat calvarul cu resemnare, neavând cum să se opună, știind prea bine că „Din calea destinului nici zeii nu se pot abate”, ci au primit vestea Încarcerării noastre cu demnitate și cu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
că e o chestie de care ne-am putea lipsi (aici un speculator de idei social-politice, gen Lucian Dan Teodorovici, ar putea face racord la educația ateistă a majorității populației actuale din România). Am văzut cupluri pășind cu nesiguranță în fața altarului, deși în lume afișau atitudini dictate de importanța averii. Am văzut părinți serioși plângând... părintește la punerea pirostriilor pe frunțile copiilor. Am văzut preoți de tot felul. Unii, grăbiți, scurtau sau condensau slujba. Alții, cu morgă și parapon, rosteau cuvintele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Puia cei ai fetei, iar Garoafa - preotul care trebuia să ne cunune. Pentru asta își făcuse dintr-o cârpă neagră o barbă până la pământ. Nu te puteai uita la ea fără să te-apuce o veselie nebună. Am hotărât ca "altarul" să fie chiar în fața ușii stacojii, prăfuite, a magaziei. Mirele și mireasa trebuiau să vină de-a lungul aleii care ducea de la foișor la magazie, iar acolo, în fața ușii, va aștepta popa, cu inelele. Pe lângă cel de alamă al meu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu un gest sfios, pe jumătate jucat, ținând la piept, cu cealaltă mână, buchetul de flori. Abia i se vedeau trăsăturile feței prin voalul aranjat cu grijă pe cap. O priveam cu coada ochiului, pe când înaintam cu pași mici spre "altar". Celelalte fete, solemne, veneau câte două în urma noastră. Eu eram copleșită, pe măsură ce mergeam, de sentimente mult prea puternice pentru mine, de o suferință și o tristețe pe care nu le înțelegeam, amestecate cu o bucurie neagră, amară, insuportabilă. Știam: curând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sunt rupți de lângă copiii lor tații, de lângă mamele lor fiii?! Unde ați fost în zilele în care, luându-i cu forța, i-au trimis în foc, la crimă, la moarte?! Unde ați fost în tot acest timp și de ce, de la altar, n-ați protestat împotriva tuturor acestor crime, măcar așa cum ați făcut-o aici, auzind înjurătura?! De ce? De ce? Oare nu pentru că toate aceste grozăvii nu contravin deloc învățăturii creștine? De ce dumneavoastră, un fidel al creștinismului, ați găsit în sine nerușinarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bătrân cam ciudat, cu toane... Mulțumi, plăti cu un bacșiș consistent "domnului Costel" pentru informațiile oferite. A doua zi, pe la 10, era la catedrală, un edificiu impozant, cam încorsetat între imobilele vecine. Intră în biserica pustie la acel ceas, admiră altarul, cu icoane de preț... Citise la intrare un scurt istoric al lăcașului construit prin secolul al XIV-lea ca o capelă catolică, cumpărată de călugări dominicani în 1865 și, după expulzarea acestora în 1880, achiziționată de statul român pe 500
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
deschis ajunseră până în față, unde oficia părintele Haralambie. Era un bărbat încă în putere, cu familie numeroasă, cinstit, harnic, respectat de săteni. Slujba a fost frumoasă, atmosfera de sărbătoare i-a cuprins pe toți. Înainte de Înviere, părintele Haralambie veni în fața Altarului cu Lumina, chemând credincioșii: "Veniți de luați Lumină". Își aprinseră lumânările, ieșiră în curtea bisericii, se citi Evanghelia și, când clopotele începură a bate, părintele strigă cu glas puternic "Hristos a înviat" de trei ori, toți răspunseră în cor "Adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
întocmai ca o floare neudată.” Acest scurt fragment rostit de Sandu pe aleile gradinii parziene din Luxembourg, prezintă pe una din cele mai nedreptățite eroine ale literaturii române: Irina. Personajul definit prin categorii subiectivității negative bărbatului este jertfit misogin. pe altarul Literatura la persoana întâi oferă avantajul sincerității dar unul din efectele perverse ale metodei este cel al conferirii de puteri discreționare naratorului care nu empatizează și nu poate avea relații de alteritate. În relația Eu - Tu, Eul proliferează monstruos ocupând
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
speciale (căsătorii, funeralii). În schimburile de daruri dintre războinici se folosea o hârtie cu estetice îndoituri, considerată a fi un talisman prețios. Această împăturire avea rolul de a invoca bunăvoința zeilor pentru binecuvântarea celui căruia îi era destinat.. Nunțile la altarele shintō erau celebrate având ca daruri pentru tinerii căsătoriți cești de sake învelite în hârtie înnodată, cu benzi în formă de fluture, ale cărui aripi simbolizau mireasa și mirele. Dacă până în 1333 a îndoi hârtia reprezenta apanajul castelor superioare (nobili
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
coloratul Templu Pak Tai (temple cu aceeași denumire se găsesc în Hong Kong, Stanley village și în alte zone). Templul este decorat cu dragoni viu colorați cu email, cu o serie de figuri fantastice pe acoperiș și are, de asemenea, un altar din lemn aurit (unde ard permanent bețișoare parfumate), precum și lei, dragoni și piloni sculptați în granit, după cum se vede din pozele următoare. În fața templului se află un teren de fotbal în mărime naturală, unde copiii și tinerii fac sport zilnic
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]