KorAP: Find »[drukola/base=botez & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...353 354 355 ...395 >

9,865 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

că negustorii japonezi nu crezuseră în predicile sale. Recunoștea că doar se folosiseră de botez urmărind să câștige din negoț. Știa toate astea și, totuși, le trecuse cu vederea. — Adunarea episcopală nu s-a întrunit ca să asculte dezbateri teologice despre botez, zise unul dintre episcopii așezați la margine după ce ridică mâna. Noi trebuie mai întâi să hotărâm dacă solii care au venit acum sunt trimiși oficiali ai Japoniei sau sunt solii personali ai unui singur nobil. Dar mai întâi trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
că ne va ajuta să dobândim o întrevedere cu Maiestatea Sa? Luis dădu din umeri neștiind ce să spună. — Orice-ar fi, ca să câștigi trebuie să se întâmple ceva. Ceva care să le înmoaie inimile episcopilor. Dacă japonezii ar primi botezul, inimile lor s-ar înmuia? — Nu știu. Trebuie să încerci toate mijloacele pe care le ai la îndemână. Vom face tot ce ne stă în putere ca să te ajutăm. CAPITOLUL VII Tanaka Tarozaemon, samuraiul și Nishi Kyūsuke erau așezați în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ai la îndemână. Vom face tot ce ne stă în putere ca să te ajutăm. CAPITOLUL VII Tanaka Tarozaemon, samuraiul și Nishi Kyūsuke erau așezați în primul rând din fața altarului, iar în spatele lor se înșiruiau supușii, urmând să primească și ei botezul împreună cu stăpânii lor. La stânga și la dreapta altarului se aflau unchiul și verii lui Velasco care fuseseră aleși drept nași de botez și câte un rând de călugări îmbrăcați în haine monahale castanii și cu brâie legate în jurul mijlocului. Întrucât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
erau așezați în primul rând din fața altarului, iar în spatele lor se înșiruiau supușii, urmând să primească și ei botezul împreună cu stăpânii lor. La stânga și la dreapta altarului se aflau unchiul și verii lui Velasco care fuseseră aleși drept nași de botez și câte un rând de călugări îmbrăcați în haine monahale castanii și cu brâie legate în jurul mijlocului. Întrucât și mirenilor obișnuiți li se îngăduise să ia parte la slujbă, lumea ocupase toate locurile, înghesuindu-se până aproape de intrare, dar cei mai mulți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lângă vatră. I se părea că de atunci trecuse o veșnicie. Pe atunci, nici prin cap nu-i trecuse că unul ca el avea să vină într-o țară străină și atât de îndepărtată și nici că avea să primească botezul înconjurat de străini într-o catedrală creștină ca aceasta. Se întrebă cât de zguduiți ar fi unchiul și soția sa, Riku, dacă ar vedea o astfel de priveliște, însă nici măcar nu-și putea închipui fețele lor. Un tânăr îmbrăcat într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
satul în căutare de hrană. Velasco le spusese că omul acesta demn de milă avea să mântuiască omenirea, dar samuraiul nu înțelegea ce înseamnă mântuirea. Vreme de câteva zile, Velasco îi pregătise pe soli din zori până-n noapte pentru ritualul botezului. De fiecare dată, le povestea despre învățătura creștină și despre viața acestui om sfrijit. Japonezilor, povestirile lui l păreau îndepărtate și cu neputință de crezut. Mulți dintre ei își înghițeau căscaturile, alții moțăiau cu ochii în pământ. Când îi vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
plecară capetele. Episcopul luă ulciorul de argint din mâna preotului și le turnă apă pe frunte. Apa i se prelinse samuraiului de pe frunte în ochi și în nas și se scurse în vasul din mâna lui Velasco. Acesta a fost botezul. O simplă formalitate pentru soli, o taină greu de pătruns pentru biserică. Jesus Deus, amor meus Cordis aestum imprime Urat ignis urat amor. În clipa aceea, un zumzet surd cuprinse întreaga adunare răspândindu-se de la intrarea în biserică și până în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
tot ce s-a întâmplat azi. Totul...” Urmându-și stăpânii, însoțitorii își aplecaseră și ei frunțile deasupra vasului. Când lumea se ridica, se ridicau și Tanaka, și samuraiul, și Nishi, iar când lumea îngenunchea, îngenuncheau și ei. După ritualul de botez, începu slujba. În altar, cu brațele deschise, episcopul citi din Evanghelie și își plecă fruntea în fața anafurei și a Sfântului Potir. Celor trei, care nu cunoșteau rostul și înțelesul acestei taine, gesturile episcopului li se păreau ciudate și lipsite de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Velasco și nașii să nu bage de seamă. Încerca să-și alunge temerile din suflet. Încercă să se convingă că în curând va uita totul și că n-are de ce să-și facă griji. Astfel se încheie îndelungatul ritual al botezului. Episcopul, Velasco și unchiul lui Velasco le strânseră mâinile celor trei soli cu amândouă mâinile lor și multă vreme rămaseră așa, fără să le dea drumul, ca să se mândrească în fața tuturor celor prezenți. În timp ce solii se îndreptau către ieșire, lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
celor prezenți. În timp ce solii se îndreptau către ieșire, lumea așezată de jur împrejurul lor le aruncă vreo câteva buchete de flori. Velasco le tălmăcea urările oamenilor. Fie ca Japonia voastră să devină o țară a lui Dumnezeu! Din ziua când au primit botezul, străzile pavate ale Madridului au fost spălate în fiecare zi de o ploaie măruntă și deasă. Velasco i-a luat cu el pe cei trei soli și împreună au trecut pe la feluriți oameni cu greutate și nobili. În trăsură Velasco

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
îi plăcea când Buddha în care credeau tatăl, unchiul și soția sa era batjocorit felul ăsta. „Eu nu sunt creștin”, își zise samuraiul clipind. „N-am să mă închin niciodată în fața Hristosului pe care-l preamăresc ei.” Însă, de când primiseră botezul în fața tuturor, japonezii erau nevoiți să ia parte în fiecare dimineață la slujba ținută în mănăstirea unde stăteau. În frigul dimineții, înainte să se crape de ziuă, dangătul clopotului le vestea începerea slujbei. Cu lumânări în mână la fel ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ai început să te închini la omul acela? — Nu simt dorința de a mă închina la el. Totuși... n-am nimic împotriva slujbei. Așa ceva nu vedem în sanctuarele sau templele noastre din Japonia. Velasco era mândru. Episcopii începuseră să privească botezul japonezilor cu ochi buni și pe zi ce trecea vocile care cereau ca solii să fie tratați ca trimiși oficiali deveneau din ce în ce mai puternice. Prin urmare, Velasco le spune solilor că, în curând, tribunalul avea să-i înștiințeze despre ziua întrevederii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
așa stăteau lucrurile, atunci vor putea să se întoarcă acasă în curând. La gândul acesta, sufletele solilor erau inundate de o bucurie asemenea celei a țăranilor din vale când după o iarnă lungă venea mult așteptata primăvară și topea zăpezile. — Botezul dumneavoastră a dat roade, zise Velasco cu zâmbetul său obișnuit. Domnul îl răsplătește pe acela care trece pragul Bisericii Sale. Când au aflat că niște japonezi veniți de la capătul lumii s-au creștinat, toți oamenii bisericii din Madrid s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
liniștită la gândul că a făcut tot ce i-a stat în putință. Însă, cei mai mulți dintre japonezi nu mai iau parte la slujba pe care o țin pe corabie în fiecare zi. Cu toate că îmi dau seama că n-au primit botezul din adâncul sufletului, ci s-au botezat doar de dragul însărcinării lor, totuși, de câte ori rostesc cuvintele slujbei și nu văd în sala de mese pe care o folosim în loc de biserică decât un singur japonez rugându-se, mă simt nespus de umilit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
chinezi ce trăiau în acest oraș. Pe atunci, erau mulți credincioși căci toți chinezii care se creștinau erau scutiți de dări vreme de zece ani. Însă, era limpede că nu se creștinau dintr-o pornire adevărată. Chiar și după ce primeau botezul, tot nu duceau o viață creștinească, dimpotrivă se întorceau la superstițiile și ritualurile înfricoșătoare și dezgustătoare practicate de poporul lor. Spre deosebire de cei douăzeci de mii de chinezi, numărul japonezilor din Manila era mai mic, a zecea parte din numărul chinezilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a părut că moartea, mai mult chiar decât Dumnezeu, îi adusese odihna. Unul dintre supușii lui Tanaka a dat să-i așeze la căpătâi o mică statuie a lui Buddha, dar încercarea lui mi-a adus aminte că Tanaka primise botezul și că de bine, de rău, eu eram preot. — Nu ne este de trebuință statuia lui Buddha. Senior Tanaka era creștin, am spus eu. Supusul mi-a aruncat o privire mânioasă, dar a luat statuia lui Buddha și și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nu Te lepăda de sufletul lui! Decât să te lepezi de el, Te rog, mai bine pedepsește-mă pe mine pentru păcatul lui!” Foc am venit să arunc pe pământ și cât aș vrea să fie acum aprins! Și cu botez am a Mă boteza, și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și ca să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți. Când Domnul a grăit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
În timp ce înaintam în tăcere alături de japonezi prin aceste câmpuri sălbatice, mă gândeam la Domnul care străbătuse și El un deșert ca acesta și intrase în Ierusalim hotărât să moară. În clipele acelea, Domnul Și-a vestit moartea zicând: „Și cu botez am a Mă boteza, și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini!” Pe lumea asta sunt sarcini care se pot duce la bun sfârșit numai prin moarte. Am învățat acest lucru de la Tanaka Tarozaemon care și-a luat viața. Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ca să intrăm în Mexico. De la margine am putut vedea în depărtare turlele de biserici ridicându-se drept printre străzile orașului și crenelurile albe dimprejurul său. Printre turlele ce străpungeau văzduhul se aflau și cea a bisericii San Francisco unde primiseră botezul japonezii, precum și cea a mănăstirii care ne găzduise. Însă, am primit poruncă de la guvernator să ne îndreptăm drept spre golful Acapulco fără să mai trecem prin Mexico. Zicea că nu are dezlegare să-i întâmpine pe japonezi la Mexico, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mă tot gândesc la ce-o fi fost în inima lui Iisus în acele clipe. Mă întreb oare de când Și-a presimțit Iisus moartea și cum a îndurat gândul acesta. Domnul le-a vestit dinainte ucenicilor moartea Sa. „Și cu botez am a Mă boteza, și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini!” „Și câtă nerăbdare am până ce se va împlini!” Aceste cuvinte arată că până și Domnul a avut aceleași simțăminte ca și mine acum. Acest gând îmi aduce o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pentru a-și îndeplini însărcinarea. Atunci, zise slujbașul uitându-se drept în ochii mei, nu se pot numi creștini, nu-i așa? N-am răspuns nimic. Oricare ar fi împrejurările în care s-a creștinat, asupra celui care a primit botezul lucrează o putere tainică dincolo de voința omenească. Văzându-mă că tac, slujbașul a scris ceva pe o foaie. — Ascultă... nu ți se pare o neghiobie? zise slujbașul în drum spre ieșire iscodindu-mă cu o privire compătimitoare. Dacă ai fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187

decât să citesc manuscrisele și să mai recuperez ceva din cele pentru suflet. 3 iunie 2012 Rusaliile. Sărbătoare mare, consacrată coborârii Duhului Sfânt peste Apostolii și Ucenicii Mântuitorului, act prin care s-a constituit Biserica lui Hristos, urmat de primul Botez colectiv al celor 3000 de oameni care au crezut În Cel ce S-a jertfit pentru mântuirea noastră. Înălțătoare, Sfânta Liturghie a fost urmată de slujba de sfințire a ramurilor de tei, ce amintesc simbolic, prin forma lor, de „limbile

Ultima sută by Cornel Galben (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
fugă până la Poștă, unde mă aștepta, de vineri, un colet de la criticul și publicistul Stan V. Cristea, care mi-a trimis recenta carte dedicată lui Marin Preda. În harababura din sufragerie am găsit apoi și un plic de la scriitorul Adrian Botez, profesorul din Adjud expediindu-mi noul număr al revistei ce o păstorește, Contraatac. Mi-am verificat apoi mesajele de pe e-mail și de-acum nu-mi rămâne decât să fac o baie fierbinte. 11 decembrie 2012 S-a dus Încă o

Ultima sută by Cornel Galben (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
urlă de parcă ai fi În Siberia. E agasant și aduce cu cel ce a semănat vijelia de rândul trecut, numai că de data aceasta nu mai e Însoțit de ploaie, ci de zăpadă sau, mai degrabă, de lapoviță. Am primit botezul și la centrală, În seara aceasta aprinzând eu focul, nu doar alimentându-l, cum am procedat altădată. Și, pentru că vântoasa asta prevestete vreme rea, ajutat de fratele Gheorghiță, meșterul care se ocupă acum de reabilitarea unor chilii mai vechi, am

Ultima sută by Cornel Galben (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414

variable (98,99 = sysmiss) Recode v140 into same variable (98,99 = sysmiss) Recode b13 into same variable (98,99 = sysmiss) Recode b14 into same variable (98,99 = sysmiss) Compute v139+v140+b13+b14 Integrare socială V186. În afară de nunți, înmormântări și botezuri, cât de des ați mers în ultimul timp la biserică? 1. De mai multe ori pe săptămână 4. Doar de sărbători 7. niciodată 2. O dată pe săptămână 5. O dată pe an 98. NS 3. O dată pe lună 6. mai rar

Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]