10,800 matches
-
publice și 9 formații artistice de amatori printre care corul „Doina Nistrului”, teatrul de păpuși „Spiriduși”, formația folclorică „Opincuța”, etc. Lângă Saharna s-a păstrat și un vechi complex monastic săpat în stâncă. Și astăzi aici pot fi văzute chiliile călugărilor și o biserică rupestră unde aceștia oficiau slujbele. Lângă satul Țipova se află complexul monastic cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Acest ansamblu de unicat e compus din două mănăstiri - una rupestră, de construcție veche, înălțată probabil prin secolele XI-XII și
Rezina () [Corola-website/Science/303139_a_304468]
-
puternică decât Moscova. El a construit o citatelă din piatră și mai multe biserici și a fost protectorul artiștilor și oamenilor de știință locali. Cel mai vechi manuscris al Cronicii ruse, "Laurentian Codex", a fost scris pentru marele cneaz de călugărul local Laurentius în 1377. După ce orașul a fost încorporat în Cnezatul Moscovei în 1392, familia cnejilor locali și-au luat numele de Șuiski (de la numele orașului Șui), și s-a mutat la Moscova, unde a jucat un rol important important
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
A apărat cu fermitate drepturile Bisericii, s-a ocupat cu râvnă de turma ce-i era încredințată, vizitând-o deseori și acordând o grijă deosebită indigenilor. Munca lui Turibiu a fost însă îngreunată din multe direcții: atât din partea clerului și călugărilor, cât și a regimului colonial. Administrația colonială cenzura drastic corespondența Episcopului, pentru a îngreuna comunicarea acestuia cu Roma. A fost unul din puținii care a încercat să pună în aplicare și în Lumea Nouă hotărârile Conciliului Tridentin, spre înnoirea Bisericii
Turibiu de Mongrovejo () [Corola-website/Science/303197_a_304526]
-
căsătorit cu Berengaria care a fost încoronată Regina Angliei în Cipru. Astfel dominarea bizantină se apropia de sfârșit. Richard a distrus Amathus și locuitorii au fost transferați în Limassol. Un an mai târziu, în 1192 Cipru a fost vândut templierilor, călugări și soldați bogați ai căror principiu era să protejeze Mormântul Sfânt din Ierusalim. Cavalerii au pus taxe mari, banii câștigați fiind dați pentru cumpărarea Ciprului. Această conducere a revoltat ciprioții. Ei au reclamat acest lucru lui Richard Inimă de Leu
Limassol () [Corola-website/Science/303211_a_304540]
-
-l cu turnuri, săli și camere de onoare. "Galeria" și "donjonul" - ultimul turn de apărare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Ioan de Hunedoara, precum și "Turnul Capistrano" (după numele lui Ioan de Capistrano, un vestit călugăr franciscan) reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părți ale construcției. Mai pot fi amintite "Sala Cavalerilor" (o mare încăpere de recepții), "Turnul buzduganelor", "Bastionul alb" care servea drept depozit de bucate și "Sala Dietei", având medalioane pictate pe pereți (printre
Castelul Hunedoarei () [Corola-website/Science/302217_a_303546]
-
desemna numai un suveran independent, dar în timpul țarului Ivan al IV-lea a început să însemne "monarh cu puteri nelimitate". Ivan al IV-lea a fost încoronat țar și a fost recunoscut ca împărat de biserica ortodoxă. Mai mult, un călugăr a afirmat că, de vreme ce Constantinopole a fost cucerit de Imperiul Otoman în 1453, țarul Moscovei a devenit singurul monarh ortodox legitim, iar Moscova a devenit a treia Romă, deoarece era succesorul final al Imperiului Roman și al Imperiului Bizantin, foste
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
pe Henric al III-lea, la sfîrșitul anului 1588, cauza fiind uciderea ducelui de Guise în noaptea de Crăciun. Ambii regi excomunicați pornesc împotriva Ligii catolice care ocupase Parisul. Henric al III-lea, ultimul din dinastia Valois, este asasinat de călugărul dominican Jacques Clément în Saint-Cloud. Fiind fără urmași, pe patul de moarte, Henric al III-lea îl numește rege al Franței pe cumnatul său, Henric de Navara, cu condiția convertirii sale la religia catolică. Au urmat lupte îndelungate cu trupele
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
o ramură a artelor frumoase. Istoria caligrafiei japoneze începe cu introducerea scrisului chinezesc în secolul 5 e.n. Primul text de caligrafie japoneză care mai exista se pare că este un comentariu despre Sutra Lotusului scris de prințul Shōtoku (574-622). Dar călugărul Kūkai (774-835) este probabil cel care a avut cea mai mare influență în a dezvolta caligrafia japoneză într-o formă estetică. O mare transformare a aparut prin sec. X și XI, când s-a trecut de la imitarea rigidă a stilului
Shodō () [Corola-website/Science/302276_a_303605]
-
când s-a trecut de la imitarea rigidă a stilului chinezesc la un stil mai original japonez. Dar între sec. XII și XIV influență chinezească se va face din nou simțită, prin stilul din timpul dinastiei Song (960-1279), în special prin intermediul călugărilor Zen. Lucrări de caligrafie ale acestor călugări zen se numeau "bokuseki" și erau foarte căutate de mănăstiri, care le tratau că un fel de icoane. Când sectă zen "Ōbaku" a fost întemeiata în orașul Uji la sud de Kyoto pe la
Shodō () [Corola-website/Science/302276_a_303605]
-
a stilului chinezesc la un stil mai original japonez. Dar între sec. XII și XIV influență chinezească se va face din nou simțită, prin stilul din timpul dinastiei Song (960-1279), în special prin intermediul călugărilor Zen. Lucrări de caligrafie ale acestor călugări zen se numeau "bokuseki" și erau foarte căutate de mănăstiri, care le tratau că un fel de icoane. Când sectă zen "Ōbaku" a fost întemeiata în orașul Uji la sud de Kyoto pe la începutul perioadei Edo, călugării chinezi care au
Shodō () [Corola-website/Science/302276_a_303605]
-
caligrafie ale acestor călugări zen se numeau "bokuseki" și erau foarte căutate de mănăstiri, care le tratau că un fel de icoane. Când sectă zen "Ōbaku" a fost întemeiata în orașul Uji la sud de Kyoto pe la începutul perioadei Edo, călugării chinezi care au jucat un rol importat în această întemeiere au adus cu ei stilurile de caligrafie ale dinastiei Ming, care au fost îmbrățișate cu entuziasm de către învățații japonezi, care au creat un nou stil, numit "karayō" (stilul chinezesc) care
Shodō () [Corola-website/Science/302276_a_303605]
-
om, întrucât se credea că va aduce în suflete uitarea, dat fiind că oamenii nu-și vor mai aminti prin puterea lor, ci din afară, cu ajutorul unor “întipăriri străine”. Cu totul altfel părea să primească darul scrierii cultura orientală. Pentru călugării budiști Zen, care năzuiesc la o împărtășire cu firea lăuntrică a lucrurilor și privesc însușirile exterioare ale obiectelor, fenomenelor numai ca niște stavile ce îngreunează pătrunderea imediată a adevărului, scrisul și mai ales caligrafia erau considerate o “filosofie activă”, o
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
imediată a adevărului, scrisul și mai ales caligrafia erau considerate o “filosofie activă”, o “practică sacră”, prin care omul se putea împlini total. De aceea se împărtășește părerea că această iubire a abstractului i-a împins și îi împinge pe călugării Zen să dea întâietate schițelor în negru și alb, preferându-le picturii în culori. Dacă grecii prețuiau cuvântul oral și, ca urmare, artizanii cuvântului viu, dibacii mânuitori ai logosului oral erau considerați “încarnarea înțelepciunii”, Orientul vedea înțelepciunea întrupându-se în
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
cunoscute forme de budism japonez, mai ales printre occidentali. Cuvântul "zen" își are originea de la "chan" ce înseamnă "intuiție" sau "meditație". La origine, ceea ce avea să devină zen-ul japonez, a fost un curent budist indian numit "Dhyăna", inițiat de celebrul călugăr Bodhidharma. În anul 520 d.Hr, Bodhidarma a călătorit în China, la Nanjing, unde a adus ceaiul și principalele idei ale acestei secte. Secta avea ca principiu fundamental ideea că se poate ajunge la iluminare prin meditație sau printr-o
Zen () [Corola-website/Science/302285_a_303614]
-
Chan s-a răspândit în secolele următoare în Coreea și Vietnam. În Japonia, budismul Chan (în japoneză "zen") a fost introdus în timpul perioadelor Kamakura (1185-1333) și Muromachi (1333-1573), venind din China dinastiilor Song și Yuan. El a fost introdus de către călugărul Eisai (1141-1215), fondatorul sectei zeniste Rinzai, și de către călugărul Dogen (1200-1253), fondatorul sectei zeniste Sōtō. Budismul a reprezentat pentru japonezi momentul sincronizării unei religii foarte puțin înclinate spre reliogizitate. Zen-ul se potrivea, ca doctrină, clasei războinicilor samurai aflată în ascensiune
Zen () [Corola-website/Science/302285_a_303614]
-
și Vietnam. În Japonia, budismul Chan (în japoneză "zen") a fost introdus în timpul perioadelor Kamakura (1185-1333) și Muromachi (1333-1573), venind din China dinastiilor Song și Yuan. El a fost introdus de către călugărul Eisai (1141-1215), fondatorul sectei zeniste Rinzai, și de către călugărul Dogen (1200-1253), fondatorul sectei zeniste Sōtō. Budismul a reprezentat pentru japonezi momentul sincronizării unei religii foarte puțin înclinate spre reliogizitate. Zen-ul se potrivea, ca doctrină, clasei războinicilor samurai aflată în ascensiune în perioada Kamakura. Budismul Zen devenise religia favorită a
Zen () [Corola-website/Science/302285_a_303614]
-
modificată în urma lucrărilor de refacere de la mijlocul secolului al XIX-lea. Numită și Biserica Mică Domnească, monument arhitectonic datând din mijlocul secolului al XV-lea păstrat fără modificări, de altfel este singurul cunoscut din Țara Românească. Este ctitoria lui Vlad Călugărul și a soției sale Smaranda. Are planul trilobat de formă alungită, compus din pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul prezintă analogii cu pridvorul bisericii domnești de sus, pronaosul având și rol de gropnită pentru "conița Stanca" nepoata lui Constantin Brâncoveanu
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
Cabrillo, un explorator portughez, a susținut partea de sud a Californiei pentru Imperiul Spaniol în 1542. Gaspar de Portolà și misionarul franciscan Juan Crespí, au atins locul unde în prezent se află Los Angeles pe 2 august 1769. În 1771, călugărul franciscan Junípero Serra a condus clădirea Mission Sân Gabriel Arcangel (Misiunea Sfanțului Arhanghel Gabriel), prima misiune în regiune. Pe 4 septembrie 1781, un grup de 44 de coloniști cunoscuți și că ”Los Pobladores” au înființat ” La Reyna de los Angeles
Los Angeles () [Corola-website/Science/302282_a_303611]
-
el speră că a descoperit o armonie deosebită. Încetul cu încetul au apărut și ceainăriile: mai întâi prin vânzătorii ambulanți pe urma au apărut și mici ceainării. Cand Marco Polo ajunge în Chină ceainăriile deja fac parte din cultura locală. Călugărul Eisai a ținut să evidențieze efectele benefice ale ceaiului verde în cartea sa "Menținerea sănătății prin ceai" (1211): „Ceaiul este un medicament miraculos pentru menținerea sănătății. Ceaiul are o putere extraordinară de prelungire a vieții. Oriunde o persoană cultiva ceai
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
iau măsuri de repopulare a Mănăstirii Slatina și se încep lucrări de restaurare care vor dura până către mijlocul secolului. Dar în 1821 se va refugia acolo grupul de luptători eteriști condus de Iordache Olimpiotul, care era urmărit de turci. Călugării au fugit atunci în păduri, luând cu ei cărțile și odoarele pe care le-au putut duce. Cu acest prilej, mănăstirea va suferi un asediu dur și va fi arsă și jefuită. Scriitorul Alecu Beldiman (1760-1826) descrie, în poemul ""Tragodia
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
de Cyr"" și lucrarea ""Îndeletnicire despre buna murire"" de Evghenie Vulgaris. Fostul mitropolit a lăsat mănăstirii veșminte, cărți și ultimele sale manuscrise. El a murit acolo la 18 decembrie 1846, fiind înmormântat în afara bisericii, la dorința sa, ca un simplu călugăr. La 30 decembrie 1886, din dispoziția mitropolitului Iosif Naniescu, osemintele lui Veniamin Costachi au fost deshumate și așezate în Catedrala Mitropolitană din Iași, ctitoria sa. Ulterior și mitropolitul Sofronie Miclescu (1790-1861) s-a retras la Mănăstirea Slatina, după ce a părăsit
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
1915, mănăstirea a fost vizitată de Regina Maria, însoțită de principele moștenitor Carol și principesele Elisabeta și Maria. Aflată în apropierea graniței Regatului României cu Austro-Ungaria (care stăpânea Bucovina), Mănăstirea Slatina a avut un rol important în timpul primului război mondial. Călugării tineri au mers pe front ca infirmieri, iar călugării bătrâni au îngrijit răniții aduși de pe câmpul de luptă. Luptele desfășurate în apropiere au dus la ruinarea bisericii și a întregii așezări mănăstirești. Complexul monahal a fost renovat în anul 1932
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
de principele moștenitor Carol și principesele Elisabeta și Maria. Aflată în apropierea graniței Regatului României cu Austro-Ungaria (care stăpânea Bucovina), Mănăstirea Slatina a avut un rol important în timpul primului război mondial. Călugării tineri au mers pe front ca infirmieri, iar călugării bătrâni au îngrijit răniții aduși de pe câmpul de luptă. Luptele desfășurate în apropiere au dus la ruinarea bisericii și a întregii așezări mănăstirești. Complexul monahal a fost renovat în anul 1932, la îndemnul mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei, din fondurile
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
de inginerul Boiu, cu purtarea de grijă a arhimandritului Teofil Luca, starețul mănăstirii. La 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie (1912-1998), pe atunci egumen al Mănăstirii Sihăstria, a fost solicitat de Patriarhul Justinian Marina pentru a-și lua 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria și a se duce ca stareț la Mănăstirea Slatina, pentru a înnoi obștea și viața duhovnicească de acolo. Printre călugării care au viețuit acolo în acea perioadă sunt de menționat: arhimandritul Dosoftei Moraru - mare eclesiarh, protosinghelul
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
al Mănăstirii Sihăstria, a fost solicitat de Patriarhul Justinian Marina pentru a-și lua 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria și a se duce ca stareț la Mănăstirea Slatina, pentru a înnoi obștea și viața duhovnicească de acolo. Printre călugării care au viețuit acolo în acea perioadă sunt de menționat: arhimandritul Dosoftei Moraru - mare eclesiarh, protosinghelul Petroniu Tănase - care a organizat corul, protosinghelul Gherontie Bălan, ieromonahul Paisie Olaru - duhovnic al mănăstirii între 1949-1953, ieromonahul Arsenie Papacioc - care a viețuit aici
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]