9,745 matches
-
este o cauză indirectă. În sine, ea nu influențează direct delincvența, ci doar prin intermediul controlului social. Ea mai are încă un defect important din punct de vedere pragmatic; este un rezultat greu de modificat al unor procese anterioare. Sociologul și colectivitatea sunt interesați să afle cum a apărut o asemenea structură demografică atât de dezechilibrată pentru a o evita pe viitor sau a o corecta. Ajungem astfel la cea de a treia cauză: decizia politică luată cu 25 de ani în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
orice lanț cauzal este însă declanșat de o decizie. Sunt lanțuri cauzale declanșate de un fenomen social important - o criză economică, o epidemie -, de un proces social mai general - industrializare, urbanizare, creșterea nivelului școlar - sau o caracteristică structurală profundă a colectivității - productivitatea muncii, tipul de tehnologie, organizarea socialistă sau capitalistă. Toate acestea sunt cauze „îndepărtate”, indirecte, dar nu mai puțin importante. Putem în acest punct să definim un lanț cauzal canonic: acesta începe fie cu o decizie, fie cu un fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
comportamentului deviant. Cloward și Ohlin (1960) propun o teorie generală a comportamentului deviant, sintetizând două teorii foarte influente, dar parțiale: teoria lui Merton, care accentuează sursa efectivă a comportamentului deviant - blocarea accesului prin mijloace legitime la scopurile împărtășite de respectiva colectivitate -, și teoria lui Stugerland, care accentuează rolul condițiilor favorizante - accesul la oportunități ilegitime. Teoria propusă de Cloward și Ohlin consideră, în consecință, comportamentul deviant ca fiind produsul conjuncției a două tipuri de cauze abstracte distincte: persoana nu are acces prin
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
accesul la oportunități ilegitime. Teoria propusă de Cloward și Ohlin consideră, în consecință, comportamentul deviant ca fiind produsul conjuncției a două tipuri de cauze abstracte distincte: persoana nu are acces prin mijloace legitime, normale la realizarea scopurilor împărtășite de respectiva colectivitate (ea va căuta în aceste condiții să realizeze aceste scopuri prin mijloacele ilegitime) și totodată are acces (oportunități) la mijloacele ilegitime de realizare a acestor scopuri (existența unei culturi a delincvenței, victime potențiale, vizibilitatea scăzută a comportamentului deviant, control social
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cauzale abstracte pe care le afectează și prin intermediul cărora acționează asupra fenomenului de explicat. Astfel se presupune că structura demografică particulară a respectivului cartier englez produce o scădere a controlului social asupra adolescenților, diminuează capacitatea de integrare a acestora de către colectivitatea adultă, facilitează cristalizarea unei „societăți” a adolescenților distinctă și opusă celei a adulților. Din aceste considerente, ea poate fi invocată drept o cauză a creșterii delincvenței juvenile. Sărăcia, de asemenea, poate fi invocată drept o variabilă contextuală a delincvenței pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
considerente, ea poate fi invocată drept o cauză a creșterii delincvenței juvenile. Sărăcia, de asemenea, poate fi invocată drept o variabilă contextuală a delincvenței pentru că ea „produce” lipsa mijloacelor legitime de atingere a scopurilor dezirabile. Este și situația „rasei” în colectivitățile în care se practică discriminarea rasială, mijloacele legitime fiind distribuite inegal între diferitele rase care coexistă. Teoria abstractă trebuie să fie legată de contextul social al unui fenomen social concret pentru a deveni efectivă în explicarea acestuia. Variabilele contextuale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
variabila efect. Conectarea variabilelor acționale la variabila efect, prin intermediul variabilelor contextuale și cauzale abstracte, este obiectul teoriei pragmatice, acționale a respectivului fenomen. O asemenea teorie încearcă să pună în evidență posibilul acțional al unei anumite persoane, grup sau clasă socială, colectivitate, multitudinea acțiunilor care pot fi întreprinse astfel încât variabila efect să poată fi modificată în sensul dorit. Teoriile contextuale oferă explicarea unui fenomen așa cum există el într-o societate oarecare: egalitate/inegalitate, participare la conducere, calitate a vieții, nivel de alimentație
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
izolarea socială, dezagregarea formelor colective de control și integrare) despre care presupunem că sunt cauzele concrete ale devianței într-un anumit context, pentru că ne putem imagina modul în care ele se conectează cu variabilele cauzale abstracte. „Poziția geografică” a unei colectivități nu va fi inclusă într-o asemenea listă, pentru că nu ne putem imagina cum ar putea ea acționa asupra variabilelor cauzale abstracte și, prin intermediul acestora, asupra efectului. Putem face, de asemenea, presupoziții rezonabile asupra puterii cauzative a diferiților factori. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
științele naturii. De ce cad corpurile? De ce există munți și mări? La aceste întrebări, un răspuns cauzal este firesc. O configurație de fenomene naturale produce respectivul fenomen. Fenomenele sociale nu se produc însă precum cele naturale. Ele sunt artefacte, produse ale colectivității umane. Școala, arta, armata, statul, religia nu se „nasc” precum fenomenele naturii, ci altfel. Oamenii le fac, orientați de anumite finalități. Și chiar dacă am considera că ele sunt produse în aceeași manieră ca fenomenele naturii, odată apărute, menținerea lor este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
religia nu se „nasc” precum fenomenele naturii, ci altfel. Oamenii le fac, orientați de anumite finalități. Și chiar dacă am considera că ele sunt produse în aceeași manieră ca fenomenele naturii, odată apărute, menținerea lor este un obiect al deciziei umane. Colectivitatea își pune mereu întrebări de genul: este acest fenomen bun sau rău? Trebuie el menținut, eliminat sau modificat? Persistența fenomenelor sociale, spre deosebire de cea a fenomenelor naturale, este într-o anumită măsură și rezultatul unor decizii mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
întrebări de genul: este acest fenomen bun sau rău? Trebuie el menținut, eliminat sau modificat? Persistența fenomenelor sociale, spre deosebire de cea a fenomenelor naturale, este într-o anumită măsură și rezultatul unor decizii mai mult sau mai puțin conștiente pe care colectivitatea le ia continuu. Dacă la un moment dat o formă anumită de artă nu mai este pe gustul publicului, nu mai există nici un motiv pentru a fi menținută în existență. Existența sa se bazează pe un efort al colectivității; este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care colectivitatea le ia continuu. Dacă la un moment dat o formă anumită de artă nu mai este pe gustul publicului, nu mai există nici un motiv pentru a fi menținută în existență. Existența sa se bazează pe un efort al colectivității; este susținută prin activitatea umană și prin consum de resurse. Schema funcțională dezvoltă tocmai acest specific al realității sociale: de a fi activitate umană sau produs al acesteia, orientată de anumite finalități. Ea exprimă caracterul eminamente teleologic al vieții sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de vedere, care consideră că schema funcțională nu își are originea exclusiv și poate nici măcar în primul rând în experiența sistemelor biologice, ci direct în cea a sistemelor sociale și umane înseși (Zamfir, 1975). Activitățile individului, ca și cele ale colectivității au un pregnant caracter finalist, mai evident chiar pentru cunoașterea comună decât cel al organismelor biologice. Gândirea filosofică, atunci când s-a oprit asupra vieții sociale, s-a inspirat încă de la început din această caracteristică. Schema finalistă, în fundamentele sale, o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sacraliza socialul însuși, de a-i oferi acestuia un plus de autoritate. Normele care conferă coeziune societății, care îl integrează pe individ nu au, prin ele însele, putere coercitivă suficientă. Religia a apărut și se menține deci ca instrument al colectivității de a-și promova solidaritatea sa, ordinea sa morală și socială prin învestire cu sacralitate. Bronislav Malinowski (1948) lansează ideea că religia reprezintă o modalitate de reducere a anxietății provocată de forțele care nu pot fi controlate în mod eficace
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a-și promova solidaritatea sa, ordinea sa morală și socială prin învestire cu sacralitate. Bronislav Malinowski (1948) lansează ideea că religia reprezintă o modalitate de reducere a anxietății provocată de forțele care nu pot fi controlate în mod eficace de către colectivitate, de a restaura speranța și încrederea în momentele cele mai incerte. Interpretarea sa era sugerată de un fapt curios: populația unei insule din Pacific se caracterizează printr-o distribuție curios de inegală a activităților religioase. Dacă pescuitul era acompaniat de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe care îl afectează din exterior. Schemele funcționale clasice, mai ales cele elaborate de antropologia culturală (care are în vedere cu precădere societățile arhaice, mai puțin diferențiate și mai integrate), tind să considere drept cadru unic de referință societatea globală, colectivitatea în ansamblul ei. O asemenea opțiune reprezintă însă o simplificare metodologică inacceptabilă. Societatea umană este în fapt compusă dintr-o mulțime de sisteme, relativ autonome, care se învecinează, se întretaie. Fiecare dintre aceste sisteme reprezintă un obiectiv potențial pentru analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În al doilea rând, funcții formative - să modeleze un anumit tip de personalitate, de comportament, de atitudini. O școală de corecție trebuie să contribuie la recuperarea socială a delincvenților minori asigurând „resocializarea” lor; totodată, ea, are funcția de a proteja colectivitatea împotriva delincvenței, izolându-i și punându-i sub control pe delincvenții potențiali, și, de asemenea, funcție de sancționare a actelor de delincvență. Dansul ploii. În condiții dramatice de secetă, colectivitățile arhaice dezvoltă adesea dansuri ritualice ale ploii. În mitologia care le
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
minori asigurând „resocializarea” lor; totodată, ea, are funcția de a proteja colectivitatea împotriva delincvenței, izolându-i și punându-i sub control pe delincvenții potențiali, și, de asemenea, funcție de sancționare a actelor de delincvență. Dansul ploii. În condiții dramatice de secetă, colectivitățile arhaice dezvoltă adesea dansuri ritualice ale ploii. În mitologia care le este asociată, aceste dansuri reprezintă instrumente magice de obținere a ploii mult așteptate. Cum putem explica apariția și menținerea unei asemenea practici? Analiza funcțională pune în evidență o serie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ritualic. Din punctul de vedere al ploii efective este clar că funcția sa e nulă. El are însă o serie de alte funcții pozitive; în primul rând, reprezintă un instrument de reafirmare a solidarității sociale într-un moment dificil pentru colectivitate, amenințată nu numai cu înfometarea, dar și cu dezagregarea. În fața amenințării naturale, colectivitatea se afirmă solidar, gata de a acționa în mod colectiv. În al doilea rând, dansul ploii poate fi interpretat ca o modalitate de „descărcare acțională”, de afirmare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
e nulă. El are însă o serie de alte funcții pozitive; în primul rând, reprezintă un instrument de reafirmare a solidarității sociale într-un moment dificil pentru colectivitate, amenințată nu numai cu înfometarea, dar și cu dezagregarea. În fața amenințării naturale, colectivitatea se afirmă solidar, gata de a acționa în mod colectiv. În al doilea rând, dansul ploii poate fi interpretat ca o modalitate de „descărcare acțională”, de afirmare a atitudinii colective active. Cheia succesului societății omenești sunt nu numai inventivitatea, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
inventivitatea, dar și tenacitatea, voința de a căuta soluții, de a nu se resemna, de a acționa dincolo de limitele posibilităților efective de acțiune umană. Recurgând la ea, nu se obține un rezultat efectiv. În condiții ridicate de înaltă incertitudine însă, colectivitatea și/sau individul dobândesc sentimentul că au acționat și în cazul acestei situații, despre care nu au de unde ști că este insolubilă. Atitudinea activă a fost reafirmată. În acest sens, magia poate fi interpretată ca o acțiune simbolică cu funcția
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu au de unde ști că este insolubilă. Atitudinea activă a fost reafirmată. În acest sens, magia poate fi interpretată ca o acțiune simbolică cu funcția de recuperare a speranței și de afirmare, totodată, a necesității acțiunii. Dezastrul natural nu găsește colectivitatea disperată, neputincioasă, resemnată, în pragul dezagregării interne, ci acționând solidar și organizat. Dansului ploii i se pot asocia și alte funcții: oportunitate de manifestare estetică și, de ce nu, eventual facilitarea contactului între tineri în vederea alegerii partenerului de viață. Analiza funcțională
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
secundare. Funcțiile finale suntacele funcții care reprezintă rațiunea constituirii și/sau a menținerii respectivului element. Ele motivează efortul sistemului de a constitui un element oarecare și de a-l menține. Dansul ploii a fost creat și practicat pentru a ajuta colectivitatea arhaică să facă față unor momente dificile pentru ea, și nu pentru a oferi tinerilor oportunitatea unei manifestări estetice și nici pentru a stabili contacte reciproce. În timp, el poate să-și piardă funcția finală inițială, menținându-se numai prinfuncția
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
profesie. Desigur, armata nu a fost creată și nu este menținută pentru a facilita integrarea socială a tineretului. Aceasta este o funcție laterală. Închisoarea reprezintă un instrument de sancțiune socială a delincvenței, de reintegrare socială a delincvenților, de protecție a colectivității de delincvenții potențiali. Ea are însă și consecințe funcționale laterale, unele dintre ele disfuncționale: generarea unei culturi a delincvenței (deținuții învață unii de la alții tehnici eficace de delincvență), se încheagă un sistem socialdelincvent (relații interpersonale, organizare, constituirea sentimentului de apartenență
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asocieri criminale); în plus, faptul de a fi deținut reprezintă o barieră importantă în calea reintegrării sociale; influențe negative asupra familiei și a integrării copiilor. Se întâmplă adesea ca unele funcții laterale să devină temporar, adesea chiar definitiv, finale. O colectivitate care are probleme cu integrarea tineretului poate decide să scadă vârsta de încorporare. O asemenea decizie nu este determinată în acest caz de cerința funcțională finală - pregătirea mai bună în vederea apărării-, ci de funcția laterală a integrării sociale a tineretului
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]