9,604 matches
-
fost aduși mai ales din regiunile poloneze și baltice, în valuri care au cuprins anii: 1814, 1816, 1817, 1833, 1834, 1836, 1839 și 1842. În 1814 germanii întemeiază în sudul Basarabiei prima lor colonie, Tarutino, iar din 1815 sunt formate coloniile nemțești: Krasnoe, Kulm, Maloiaroslavetz, mai apoi, din 1816, s-au format localitățile nemțești: Arzis, Beresina, Borodino, Brien, Kleistitz și Leipzig. Colonia Katzbach a fost întemeiată în 1821, iar colonia Sărata în 1822. În acel an, prin decretul lui Alexandru I
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
1839 și 1842. În 1814 germanii întemeiază în sudul Basarabiei prima lor colonie, Tarutino, iar din 1815 sunt formate coloniile nemțești: Krasnoe, Kulm, Maloiaroslavetz, mai apoi, din 1816, s-au format localitățile nemțești: Arzis, Beresina, Borodino, Brien, Kleistitz și Leipzig. Colonia Katzbach a fost întemeiată în 1821, iar colonia Sărata în 1822. În acel an, prin decretul lui Alexandru I coloniștii germani și bulgari sunt scutiți de plata taxei către stat pe lemnul adus din Herson pentru a-l utiliza la
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
sudul Basarabiei prima lor colonie, Tarutino, iar din 1815 sunt formate coloniile nemțești: Krasnoe, Kulm, Maloiaroslavetz, mai apoi, din 1816, s-au format localitățile nemțești: Arzis, Beresina, Borodino, Brien, Kleistitz și Leipzig. Colonia Katzbach a fost întemeiată în 1821, iar colonia Sărata în 1822. În acel an, prin decretul lui Alexandru I coloniștii germani și bulgari sunt scutiți de plata taxei către stat pe lemnul adus din Herson pentru a-l utiliza la construirea caselor de locuit și a clădirilor publice
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
prin decretul lui Alexandru I coloniștii germani și bulgari sunt scutiți de plata taxei către stat pe lemnul adus din Herson pentru a-l utiliza la construirea caselor de locuit și a clădirilor publice. Mai târziu au fost formate și coloniile: Maloiaroslavetz II, Verschanpenaus (1823), Gnadental (1830), Friedenstal (1833) etc. Germanii au primit înlesniri speciale pentru a se așeza în sudul Basarabiei. Ei erau scutiți de impozite și prestații pe timp de zece ani; primeau un împrumut de la stat pe câte
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
și pentru 10 ani de plata dărilor și impozitelor. Coloniștii s‐au bucurat de libertatea de a construi biserici, de a angaja clerici și a practica fără îngrădiri propria lor religie. Drept urmare, în anii 1814-1842, au fost înființate 24 de colonii nemțești. La 1856, în ținut locuiau 24.159 de germani. Acești coloniști au adus metode și tehnici agricole moderne, rase superioare de animale, o seriozitate și o ordine exemplare. Așezați la început în partea de sud a provinciei, germanii se
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
zona Bugeacului, iar vinurile obținute de coloniștii elvețieni erau apreciate atât la mesele magnaților din Rusia, dar și de aristocrații de la curtea țarului. Documentele arată că relațiile dintre coloniștii elvețieni și populația majoritară românească au fost tot timpul excelente. Declinul coloniei elvețiene din Bugeac a început la câteva zeci de ani de la stabilirea coloniștilor la Șaba. Autoritățile țariste au anulat o mare parte dintre privilegiile coloniștilor elvețieni. Unii dintre ei au fost deznaționalizați. Alții au părăsit Basarabia după ce această provincie a
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
a luat naștere, în mod oficial, ca parte din Imperiul Britanic în 1920, când Protectoratul Africii de Est devine colonie a coroanei britanice. Ea ocupa în mare parte teritoriul actual al Kenyei, cu excepția unei fâșii de coastă (concesionată de la sultanul din Zanzibar) numită "Protectoratul Kenyei" care avea „de facto” aceeași administrație. Odată cu dobândirea statutului de colonie, activitatea economică se intensifică
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
Africii de Est devine colonie a coroanei britanice. Ea ocupa în mare parte teritoriul actual al Kenyei, cu excepția unei fâșii de coastă (concesionată de la sultanul din Zanzibar) numită "Protectoratul Kenyei" care avea „de facto” aceeași administrație. Odată cu dobândirea statutului de colonie, activitatea economică se intensifică, în special în agricultură, datorită creșterii numărului de ferme ale europenilor (britanici, dar și de alte naționalități) axate pe culturile de cafea și ceai. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Kenya devine o importantă bază
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
britanici, dar și de alte naționalități) axate pe culturile de cafea și ceai. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Kenya devine o importantă bază militară britanică, în special pentru operațiunile împotriva italienilor din Somaliland și Etiopia. Încă de la înființarea coloniei, odată cu creșterea numărului așezărilor europene, se înmulțesc și conflictele cu populația locală, care se acutizează în timp, dând naștere la conflicte care vor duce, în final, la retragerea administrației britanice și la nașterea unui nou stat independent în 1963: Kenya
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
europene, se înmulțesc și conflictele cu populația locală, care se acutizează în timp, dând naștere la conflicte care vor duce, în final, la retragerea administrației britanice și la nașterea unui nou stat independent în 1963: Kenya. Nairobi a fost capitala coloniei, în timp ce Mombasa era cel mai mare oraș în anul 1921, cu 32 000 de locuitori. Populația totală era în acel an estimată la 2 376 000, dintre care 9 651 erau europeni, 22 822 indieni și arabi 10 102. Restul
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
dimprejur devin o enclavă a coloniștilor albi angajați în cultivarea cafelei, care se bazau însă pe munca, în special, a localnicilor kikuyu. Granița se extinde spre Uganda în 1902, iar din 1920 protectoratul mărit, cu excepția unei fâșii de coastă, devine colonie a coroanei. Un factor important al vitezei cu care s-au înmulțit așezările albilor în Kenya l-a avut construcția Căii Ferate Uganda, începută în 1895 și finalizată în 1903, care lega Protectoratul Britanic al Ugandei de Mombasa, străbătând Kenya
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
activitatea politică se intensifică pe fondul noilor taxe impuse de administrația colonială, a salariilor mici și a valului de coloniști care își înființează noi așezări. Experiența acumulată de către africanii în război, împreună cu înăsprirea dominației britanice după proclamarea Kenyei ca și Colonie a Coroanei, a dat naștere la o activitate politică considerabilă în anii 1920, care a culminat cu mișcarea condusă de arhidiaconul Owen "Piny Owacho" (Vocea Poporului) și înființarea „Asociației tinerilor Kikuyu” (redenumită „Asociația Africii de Est”) în 1921 de către Harry
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
patru ani pentru a obține prima recoltă. Acești veterani vor avea și o importantă influență politică, chiar dacă reprezentau o minoritate. Puterea era concentrată în mâinile guvernatorului, chiar dacă un Consiliu Legislativ și unul executiv fuseseră create încă din 1906. După stabilirea coloniei, în 1920, coloniștilor albi li se permite să-și aleagă reprezentanți în Consiliul Legislativ. Coloniștii europeni au păstrat acest drept doar pentru ei înșiși și s-au opus cererilor similare ale comunităților indiene sau arabe mult mai numeroase. De asemenea
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
în perioada 1920-1945. Bazându-se pe noi concepte de management științific și pe tipuri noi de recolte, au impus o serie de schimbări în producția vegetală și în tehnica agricolă, cu pretenția de a îmbunătăți agricultura în rezervațiile tribale din colonie. Deși criticată ca fiind înapoiată de către oficialii britanici și coloniștii albi, agricultura din Africa s-a dovedit rezistentă, iar agricultorii kikuyu s-au angajat pe scară largă în reformele agrare ale statului colonial. Modernizarea a fost accelerată de al Doilea
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
1954. Revolta Mau Mau (1952-1956) a fost o mișcare armată locală îndreptată, în principal, împotriva guvernului colonial și a coloniștilor europeni. A fost mișcarea cea mai mare și cea mai de succes din Africa britanică, dar fără reacții în alte colonii. Protestul a fost susținut aproape exclusiv de kikuyu, în ciuda încercării de a atrage și alte grupuri prin revendicări legate de drepturile asupra terenurilor și anti-europene. Mișcarea Mau Mau a fost, de asemenea, o luptă internă între liderii kikuyu. Harry Thuku
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
Ino Adrastus. Acesta primește vizita scriitorului de știință Jan Marley, căruia i se confesează că nu este decât un funcționar însărcinat să semneze directivele date de calculatoare. Marley asistă la o întâlnire dintre Adrastus și Lou Tansonia, un cercetător de pe colonia lunară, a cărui cerere de a pune bazele unei ecologii experimentale fusese respinsă de calculatoare. Ascultând argumentele lui Tansonia, Adrastus îi aprobă totuși cererea, în ciuda recomandărilor calculatoarelor, explicându-i apoi lui Marley că "o ecologie echilibrată reprezintă "nevoia" cea mai
Întemeietorii () [Corola-website/Science/325325_a_326654]
-
multe etape, inclusiv conflicte. Primii exploratori albi în Africa de Sud au fost portughezii, procesul de populare planificată a fost începută însă de către olandezi în regiunea de astăzi a orașului Kaapstad. Fondatorul orașului a fost olandezul Jan van Riebeeck (1652), nou fondata colonie a susținut o politică de atragere a coloniștilor albi din Europa Răsăriteană. Între 1657-1806, colonia primește primul val de imigranți europeni (hughenoți din Franța, germani, flamanzi, valoni, irlandezi, etc). Noul grup etnic format a căpătat numele de "Afrikaneri". În regiune
Sud-africani albi () [Corola-website/Science/325423_a_326752]
-
planificată a fost începută însă de către olandezi în regiunea de astăzi a orașului Kaapstad. Fondatorul orașului a fost olandezul Jan van Riebeeck (1652), nou fondata colonie a susținut o politică de atragere a coloniștilor albi din Europa Răsăriteană. Între 1657-1806, colonia primește primul val de imigranți europeni (hughenoți din Franța, germani, flamanzi, valoni, irlandezi, etc). Noul grup etnic format a căpătat numele de "Afrikaneri". În regiune Kaapstad-lui afrikanerii au fuzionat cu foștii robi, creând o rasă mixtă, de tranziție (""Colorați""). Acum
Sud-africani albi () [Corola-website/Science/325423_a_326752]
-
secolului al 17-lea responsabil al menținerii farului situat pe insulă. O'Sullivan fusese unul dintre căpitanii primei flote care au creat bazele colonizării englezilor și irlandezilor în Charleston. În 1671, același Florence O'Sullivan a devenit "Topograf general al coloniei" (în ). O'Sullivan apare într-una din cele mai vechi înregistrări de imigrări ale irlandezilor în cele două Caroline (în ), fiind menționat ca fiind originar din târgul din comitatul din Irlanda. Ulterior, așa cum se întâmplă adesea cu denumirile geografie omonime
Sullivan's Island, Carolina de Sud () [Corola-website/Science/325930_a_327259]
-
și cu care se căsătorește în anul 1897. Participă la Salonul de Iarnă al Asociației Artelor Plastice cu lucrarea „"În fața samovarului"” în anul 1898, ocazie cu care câștigă o bursă de stat. Un an mai târziu își petrece vara la colonia artistică de la Baia Mare. Primind o nouă bursă de stat, în 1900, călătorește în Italia unde lucrează împreună cu Robert Wellmann în colonia artistică de la Cervara di Roma. Revine din Italia în anul 1901 și se stabilește la Brașov unde deschide o
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
în anul 1898, ocazie cu care câștigă o bursă de stat. Un an mai târziu își petrece vara la colonia artistică de la Baia Mare. Primind o nouă bursă de stat, în 1900, călătorește în Italia unde lucrează împreună cu Robert Wellmann în colonia artistică de la Cervara di Roma. Revine din Italia în anul 1901 și se stabilește la Brașov unde deschide o mulțime de expoziții personale la Sibiu, Brașov și Sighișoara. Are contacte multiple cu mulți artiști transilvăneni și lucrează alături de Friedrich Mieß
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
dă lui Anna. Apoi îi închide pe Anna și pe băiat într-o cămară din spatele laboratorului. El folosește o grenadă de mână M67 ca să omoare toți atacatorii cu costul propriei vieți. În finalul filmului, Anna și Ethan intră într-o colonie de supraviețuitori, în care Anna le va da antidotul. Într-un voice-over de final, Anna susține că supraviețuitorii sunt moștenirea lui Neville, iar lupta sa pentru a găsi un leac a devenit legendă. Mai multe scene au fost modificate înainte de
Legenda vie () [Corola-website/Science/325936_a_327265]
-
sud-estul Europei, Albania, Grecia, Bulgaria, România, statele balcanice, Turcia, Cipru, Iran, Iraq, Azerbaidjan, Israel, Siria. În România, conform studiilor efectuate la sfârșitul secolului al XIX-lea de către ornitologul de origine cehă Robert Ritter von Dombrowski , cormoranul mic era prezent în colonii mari în Delta Dunării, Balta Brăilei și Balta Ialomiței, pe Lacul Vederoasa (Județul Constanța), pe unele iazuri și bălți cu stuf și sălcii din Muntenia. Numărul perechilor de cormoran mic atingea 10000, fără a fi luată în calcul populația existentă
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
scris "Cartea Mujahedinului", un manual de gherilă islamică. În decembrie 1997, după ce partidul "Națiunea Islamică" al lui Movladi Udugov a făcut apel ca Cecenia să anexeze teritorii din Daghestanul vecin, Basaev a promis să „elibereze” Daghestanul din situația lui de „colonie rusească”. În cartea „Moartea unui dizident: Otrăvirea lui Alexandr Litvinenko și întoarcerea KGB ”, criticul Kremlinului Boris Berezovski susține că a avut o conversație cu liderul islamist cecen Movladi Udugov în 1999, cu șase luni înaintea începerii invaziei din Daghestan. După
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]
-
Fâșia Gaza a fost capturată de către statul Egipt până în 1967. În timpul Războiului de Șase Zile din iunie 1967, Israelul a ocupat Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan și Cisiordania. După acest război, Israelul a început o politică de infiintare de colonii sau așezări evreiești pe teritoriile arabe de sub controlul său. Din 1987 până în 1993, a avut loc Intifada palestiniană împotriva Israelului care s-a terminat cu acordurile de pace la Oslo din 1993. În anul 2000, a doua intifadă sau Al-Aqsa
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]