10,052 matches
-
anii 1941-42. În data de 12 iunie 1943, în Transnistria se organizează 2 inspectorate de jandarmi Balta și Odessa. Inspectoratul de Jandarmi Transnistria se desființează. În ziua de 14 septembrie 1943, în zona localității Toply (în mijlocul Crimeei), unde se găsea comandamentul Batalionul 2 Jandarmi operativ, au căzut în luptă cu partizanii sovietici 24 de ostași jandarmi. La 8 km de Alexandria,în ziua de 22 decembrie 1943, în apropiere de comuna Plosca, au fost capturați de către jandarmi o echipă formată din
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Craiovei, 2 spioni englezi Ricu Lufi - Lupescu și Ițhak Măcărescu. În luna iunie 1944, generalul de brigadă Constantin Anton - șeful de Stat Major al Jandarmeriei este convins după numeroase întâlniri și discuții, de către colonelul Dămăceanu (șeful de Stat Major al Comandamentului Militar al Capitalei), să participe la lovitura de stat, din 23 august. În ziua de 23 august 1944, orele 09.30, generalul de brigadă Constantin Anton, a ordonat începerea unui exercițiu de alarmare cu evacuare a Comandamentului Inspectoratului General al
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Stat Major al Comandamentului Militar al Capitalei), să participe la lovitura de stat, din 23 august. În ziua de 23 august 1944, orele 09.30, generalul de brigadă Constantin Anton, a ordonat începerea unui exercițiu de alarmare cu evacuare a Comandamentului Inspectoratului General al Jandarmeriei, fără să-l înștiințeze comandantul Jandarmeriei, generalul de corp de armată Constantin Z. Vasiliu, care a fost arestat. Conform directivelor date de Guvern, s-a trecut la executarea misiunilor în cadrul noii situații operative, cu o contribuție
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
mobile, aliniamente de apărare și baraje. Nu toți jandarmii au fost de acord cu noua orientare politică a țării. Nici chiar noul comandant al Jandarmeriei, generalul Constantin Anton nu a fost sigur de mersul evenimentelor, fugind și adăpostindu-se împreună cu Comandamentul armei la Drăgășani. De aici a emis un ordin, care reflectă bine atmosfera care domnea în instituție în acele zile „nu trebuie să persistăm în mâhnire și să ne lăsăm pradă gândurilor negre ajungând pe calea descurajării (...). Dacă am reușit
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
și avem datoria să lăsăm totul deoparte pentru asigurarea liniștea țării și a concetățenilor noștri”. Prezența Armatei sovietice pe teritoriul național a creat diverse probleme jandarmilor. Cu toate că, prin nenumărate ordine, comanda Jandarmeriei cerea jandarmilor din teritoriu o colaborare strânsă cu Comandamentul Sovietic pretinzând că și partea rusă face acest lucru, militarii rușii săvârșeau acte abuzive la adresa locuitorilor și îi împiedicau pe jandarmi să-și execute atribuțiile. Protestele jandarmilor față de comportamentul militarilor ruși a mers până la Președintele Comisiei Române pentru Aplicarea Convenției
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Balta; - colonel Sachelarie Vladimir, fost comandant al Legiunii de Jandarmi C.F.R., acuzat de organizarea în 1941 a unui Serviciu secret al Jandarmeriei; - colonel Niculae Deleanu, a fost comandantul batalionului de jandarmi care a condus represaliile în urma aruncării în aer a Comandamentului Militar Român din Odessa de către partizanii sovietici. A fost judecat postmortem și declarat „criminal de război”; - colonel Isopescu Modest, fostul prefect al județului Golta; - colonel Bucur Nicolae, fost inspector de Jandarmi la Galați, pretor al Armatei a 4-a pe timpul
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
P. Richard; - colonel Mușetescu G. Ioan. Una dintre cele mai grele lovituri pe care a primit-o Jandarmeria a fost în august 1946, când, dacă, până în acel moment și-a păstrat cu multă greutate „independența”, a fost subordonată aproape complet "Comandamentelor Militare Sovietice". „Orice Comandant de unitate sau formațiune de jandarmi, este dator să se prezinte Comandantului unității sau formațiunii Sovietice aflat pe teritoriul respectiv și să-i dea tot concursul pentru împlinirea oricăror nevoi (...)” a ordonat comandantul Jandarmerie, generalul Constantin
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
pentru împlinirea oricăror nevoi (...)” a ordonat comandantul Jandarmerie, generalul Constantin Anton. A fost ordinul care a anunțat începutul desființării Jandarmeriei sau ceea ce comuniștii numeau „adâncirea și desăvârșirea operei de democratizare a Armatei noastre”. În noiembrie 1947, Inspectoratul General al Jandarmeriei, Comandamentul Trupelor de Grăniceri și Inspectoratul General de Pompieri au trecut sub ordinele directe ale Secretariatului General pentru Trupe ale Ministerului Afacerilor Interne (primul secretar al S.G.T. a fost generalul Teclu Iacob), iar în decembrie, prin ordin al Ministrului Afacerilor Interne
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
a Miliției". La numai o lună, prin Decretul nr. 167 au fost înființate "Trupele de Securitate" prin preluarea de la Jandarmerie a Regimentului de Jandarmi Pedeștri, batalioanele teritoriale, centrele de instrucție și unele subunități logistice. Unitățile care au intrat în subordinea Comandamentului Trupelor de Securitate (C.T.S.) au fost: Regimentul de Securitate București, Batalionul de Securitate Gărzi Capitală, Batalionul 1 Securitate Giurgiu, Batalionul 2 Securitate Târgul-Ocna, Batalionul 3 Securitate Iași, Batalionul 4 Securitate Drăgășani, Batalionul 5 Securitate Oradea, Batalionul 6 Securitate Orăștie, Batalionul
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
adoptate de Parlament, s-au stabilit structura și atribuțiile Jandarmeriei Române. Guvernul Consiliului Frontului Salvării Naționale ( CFSN) a conclus că un corp de vigilență și pază cu numele de „Trupele de Securitate” este compromis, deci a revenit la vechiul nume, „Comandamentul Trupelor de Jandarmi”, prin Hotărârea de Guvern nr.0749 din 5 iulie 1990: „cu privire la creșterea capacității de acțiune și îmbunătățirea structurii organizatorice a Ministerului de Interne, Comandamentul trupelor de Pază și Ordine s-a transformat în Comandamentul Trupelor de Jandarmi
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
numele de „Trupele de Securitate” este compromis, deci a revenit la vechiul nume, „Comandamentul Trupelor de Jandarmi”, prin Hotărârea de Guvern nr.0749 din 5 iulie 1990: „cu privire la creșterea capacității de acțiune și îmbunătățirea structurii organizatorice a Ministerului de Interne, Comandamentul trupelor de Pază și Ordine s-a transformat în Comandamentul Trupelor de Jandarmi”, hotărâre legiferată prin Legea nr.40 din 18 decembrie 1990, privind structura și atribuțiile trupelor de jandarmi, instruite pentru a veghea la executarea legilor dar - ca urmare
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
la vechiul nume, „Comandamentul Trupelor de Jandarmi”, prin Hotărârea de Guvern nr.0749 din 5 iulie 1990: „cu privire la creșterea capacității de acțiune și îmbunătățirea structurii organizatorice a Ministerului de Interne, Comandamentul trupelor de Pază și Ordine s-a transformat în Comandamentul Trupelor de Jandarmi”, hotărâre legiferată prin Legea nr.40 din 18 decembrie 1990, privind structura și atribuțiile trupelor de jandarmi, instruite pentru a veghea la executarea legilor dar - ca urmare a unei mentalități remanente din comunism a liderilor din 1990
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
alții simpatizau cu partida mai moderată. Din punct de vedere militar arabii din Yaffa se aflau în inferioritate deoarece drumurile de acces spre oraș erau controlate de evrei, care puteau să-l blocheze și să-l înfometeze. Nu aveau un comandament militar unic și nici obiective militare clar trasate. O parte din operațiile de luptă contra evreilor din Tel Aviv erau dirijate de un Comitet național arab al partizanilor familiei Al Husseini al cărui sediu se afla in clădirea administrației ,Seraiul
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
schimbate prin Decretul nr. 106 din 24 decembrie 1966 privind reglementarea acordării drapelului de luptă al unităților și marilor unități de toate armele, modificarea înfățișării pavilioanelor și flamurilor navelor marinei militare și navelor grănicerești, înființarea mărcii distinctive și mărcilor de comandament la navele marinei militare și navele grănicerești, a geacului pentru navele marinei militare și a pavilionului distinctiv pentru navele grănicerești. În expunerea de motive atașată, se menționa că vechile reglementări nu mai erau corespunzătoare, în principal din următoarele motive: Articolul
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
sens. Puteau primi drapel Gărzile patriotice care s-au distins în activități de pregătire pentru apărarea patriei și care întruneau minim 2000 de luptători. Decretul nr. 1016 din 1966 creează cadrul legal pentru înființarea mărcilor distinctive și a mărcilor de comandament, care se arborează pe navele marinei militare și cele grănicerești, potrivit Regulamentului serviciului la bord. Marca distinctivă se arborează atunci când pe navă „se află în vizită oficială secretarul general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, președintele Consiliului de Stat
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Ball Express, (efortul de transport auto aliat), nu asigura capacitatea necesară de transport dintre front și facilitățile portuare din Normandia, în condițiile în care Aliații se pregăteau în septembrie pentru atacul împotriva frontierelor Germaniei. Feldmareșalul britanic Montgomery a convins Înaltul Comandament Aliat să lanseze un atac foarte îndrăzneț, Operațiunea Market Garden (Piața de zarzavaturi), prin care Aliații încercau să atace în regiunea de pe malul vestic al râului Rin și să formeze aici un cap de pod. Unități puternice de parașutiști urmau
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
creșterea implicării SUA în război. Afirmațiile oficialilor irakieni, cum că fregata USS Stark s-ar fi aflat în zona de operațiuni militare, s-au dovedit a fi false. Nu s-a putut afla dacă atacul s-a produs la ordinul comandamentului irakian sau dacă pilotul a atacat fără ordin. Afacerea a fost ulterior mușamalizată datorită cooperării economico-militare tot mai strânse dintre americani și irakieni. Războiul a continuat cu intensificarea atacurilor irakiene, concomitant cu creșterea tensiunilor dintre Iran și Statele Unite, tot mai
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
victoriile din lunile anterioare, Irakul a decis să lanseze noi atacuri asupra teritoriului iranian, urmărind ocuparea Khuzestanului și a Iranului de vest, pentru a atinge totuși obiectivele pe care și le propusese la declanșarea războiului. În consecință, Saddam Hussein, împreună cu comandamentul armatei, au decis declanșarea a trei ofensive simultan: în Khuzestan, în Iranul central și în Kurdistan. La scurt timp după ce se declarase de acord cu Rezoluția 598 a Consiliului de Securitate al ONU, armata irakiană a atacat Khuzestanul, începând cu
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
De asemenea, îndeplinește și funcțiile de adjunct (ianuarie 1951 - septembrie 1952) și prim-locțiitor al ministrului afacerilor interne (septembrie 1952 - septembrie 1953). Generalul Burcă va deține apoi funcțiile de locțiitor al comandantului Regiunii 2 Militare (septembrie - decembrie 1953), comandant al Comandamentului Forțelor Aeriene Militare (decembrie 1953 - noiembrie 1956), șef al Direcției Superioare Politice a Armatei (noiembrie 1956 - aprilie 1964), adjunct al ministrului forțelor armate (noiembrie 1956 - februarie 1972) și comandant al Comandamentului Serviciilor Armatei (februarie 1972 - ianuarie 1973). În mai 1965
Mihai Burcă () [Corola-website/Science/308329_a_309658]
-
comandantului Regiunii 2 Militare (septembrie - decembrie 1953), comandant al Comandamentului Forțelor Aeriene Militare (decembrie 1953 - noiembrie 1956), șef al Direcției Superioare Politice a Armatei (noiembrie 1956 - aprilie 1964), adjunct al ministrului forțelor armate (noiembrie 1956 - februarie 1972) și comandant al Comandamentului Serviciilor Armatei (februarie 1972 - ianuarie 1973). În mai 1965, a fost înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele). Este mutat în funcții administrative în afara Armatei, ca președinte al Consiliului Central al Societății de Cruce Roșie în perioada februarie 1972
Mihai Burcă () [Corola-website/Science/308329_a_309658]
-
1948-1949) și apoi Academia Militară din București - Facultatea de Arme Întrunite (1950-1952). A obținut ulterior titlul științific de doctor în științe militare. A îndeplinit funcțiile de ofițer în Direcția Operații a Marelui Stat Major (1952-1954), șef al Secției P.L. din Comandamentul Trupelor Chimice, comandant al Școlii de Ofițeri de Chimie (septembrie 1960 - iunie 1961), conferențiar la Academia Militară (1961 - 1968), comandantul Trupelor Chimice (23 ianuarie 1968 - 3 ianuarie 1990) și comandant al garnizoanei București. A fost înaintat la gradele de colonel
Mihai Chițac () [Corola-website/Science/308372_a_309701]
-
face noi incursiuni precum debarcarea de la Shanghai din 1932. Între timp, în Japonia, asasinatele făptuite de o serie de organizații secrete și efectele Marii crize economice au dus treptat la pierderea controlului civililor asupra guvernului în favoarea militarilor. În plus, înaltele comandamente militare nu aveau decât un control limitat asupra armatelor terestre, care acționau de cele mai multe ori în propriul lor interes, de multe ori în contradicție cu interesele generale ale națiunii. Pentru justificarea expansiunii, niponii foloseau ca justificare panasianismul. Esența acestei politici
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
a pregătit calea pentru declanșarea campaniei trupelor de sub comanda amiralului Nimitz de înaintare spre Japonia prin cucerirea insulelor din aproape în aproape. Forțele Commonwealthului contraatacau în Burma, dar înregistrau succese limitate. În august 1943, Aliații occidentali au format un nou Comandament al Asiei de Sud-Est (SEAC) pentru a prelua responsabilitatea luptelor din Burma și India de la Comandamentul Indiei Britanice. În octombrie 1943, Winston Churchill l-a numit pe amiralul Louis Mountbatten în funcția de Comandant suprem al SEAC. Pe 22 noiembrie
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
cucerirea insulelor din aproape în aproape. Forțele Commonwealthului contraatacau în Burma, dar înregistrau succese limitate. În august 1943, Aliații occidentali au format un nou Comandament al Asiei de Sud-Est (SEAC) pentru a prelua responsabilitatea luptelor din Burma și India de la Comandamentul Indiei Britanice. În octombrie 1943, Winston Churchill l-a numit pe amiralul Louis Mountbatten în funcția de Comandant suprem al SEAC. Pe 22 noiembrie 1943, președintel american Franklin D. Roosevelt, premierul britanic Winston Churchill și liderul chinez Chiang Kai-Shek s-
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
sublocotenent (1909), urmează avansări la excepțional pentru bravură în luptă: căpitan și maior (1916, 1917), comandant al Școlii de Mitraliere (1917), ofițer de Stat major (Divizia 7 și Corpul 6 Armată) (1919), șef la biroul 2 operații și Instrucție la Comandamentul Divizia 7 Vânători (1921), subșef de Stat Major - Comandamentul 6 Armată (1924-1927), locotenent - colonel (1925); propus să comande Statul Major al unei divizii (1926), comandant al Regimentului 23 Infanterie „Tribunul Simeon Balint” (1930), colonel (1932) - este considerat un ofițer model
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]