8,982 matches
-
semnul de prețuire maximă arătat de Vătaf este despărțirea de Glugă, și plasarea simbolică a acesteia în grija altcuiva. În casa alesei lui, fata cu care urmează să se însoare, Vătaful își dă jos Gluga și o atârnă într-un cui anume plasat de către tatăl fetei, consemnând astfel încrederea pe care o are în familia respectivă și în viitoarea soție. Este o mare cinste ca unei fete să îi fie lăsată Gluga, și de aceea de obicei feciorii poposesc mai mult
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
construcție), au fost descoperite resturile unui schelet din care fusese distrusă partea superioară, inclusiv craniul și oasele antebrațului drept. În groapa acestui mormânt a fost găsită o cataramă de bronz, păstrând o mică bucată de piele din curea și câteva cuie de fier. Câteva oase provenind și ele de la un mormânt deranjat au fost descoperite în partea de nord-vest a naosului. Nu au fost aflate alte materiale arheologice care să constituie elemente de datare. În secțiunea din pronaosul bisericii și în
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
foarte proastă de conservare, ilizibilă, care după dimensiuni ar putea fi datată în sec. XVIII-XIX. În alt mormânt a fost găsită o pereche de potcoave de fier pentru cizme (la care se adaugă una dintr-o groapă alăturată) și câteva cuie. În celelalte morminte cercetate nu a fost descoperit inventar funerar. Dintre materialele arheologice - puțin numeroase - descoperite la Leșnic trebuie remarcată catarama de bronz aflată în groapa mormântului deranjat din partea de sud-vest a naosului. Ea are dimensiunile de 5,8 x
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
ornamentată cu motive vegetale stilizate. Decorul ei își găsește apropieri stilistice în cel al unor podoabe din a doua parte a sec. XV și din sec. XVI. Obiectele de fier sunt cele menționate mai sus, la care se adaugă câteva cuie pentru șiță. Ceramica a apărut în cantitate destul de redusă. Două - trei fragmente din pastă roșie, foarte corodate, din epoca romană, au fost antrenate în depunerile aluvionare anterioare epocii medievale. Ceramica ulterioară construcției edificiului este - cu excepția unui fragment decorat cu dungi
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
materialul de construcție a fost adus de la o altă biserică de la Bucureșcii Bradului, acesta fiind motivul pentru care îmbinările nu se mai potrivesc exact. Bârnele folosite sunt din stejar, fiind prelucrate în totalitate doar din secure. Au fost folosite doar cuie din lemn-un alt element care ne indică vechimea construcției. Inițial nu a fost tencuită în exterior, fiind vizibile toate bârnele; pentru o mai bună izolare termică, oamenii satului au lipit-o cu pământ, apoi au văruit-o (zugrăvit-o
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]
-
de veți fi duși spre eșafodul morții». Părintele Ilie își întărea argumentația aducând ca martori obiectele sfinte din biserica, el spunând atunci: « ...tot ce vedeți în biserica aceasta îmi este martor de ceea ce v-am spus: altarul, icoanele, chiar și cuiele din pereți... Un moment de referință pentru această perioadă, înainte ca părintele Ilie să-și înceapă misiunea clandestină a fost o liturghie ținută în partea de miazăzi a bisericii împreună cu credincioșii în iarna anului 1948-1949. Aceasta s-a întâmplat după ce
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
în localitatea mai multe întreprinderi care au furnizat locuri de muncă: fabrică „Paka” care producea etanol, bioxid de carbon și drojdie de gatit, tipografia Levin-Epstein, fabrica „Shamnun” de ulei și săpun, fabrica „Hashiryon” care producea șabloane de metal pentru construcții, cuie și sârme de metal, fabrica de bere „Kabir” În 1936 a primit statutul de „consiliu local”, iar după un an, în 1937, la propunerea scriitorului Aharon Zeev Ben Ishay, și-a schimbat numele în Bat Yam. Numele acesta a devenit
Bat Yam () [Corola-website/Science/321822_a_323151]
-
mare. Cu solidele sale fortificații montane, cu traversări dificile de râuri (care erau nu doar rapide, ci și deviate de germani pentru a inunda fundul văii și a face condițiile de înaintare și mai grele pentru orice atacatori), Cassino era cuiul Liniei Gustav, cea mai puternică linie de apărare ce făcea parte din Linia de Iarnă. Din cauza semnificației istorice a abației benedictine veche de paisprezece secole, în decembrie 1943, comandantul forțelor germane din Italia, feldmareșalul Albert Kesselring, a ordonat unităților germane
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
dimensiuni de 435 x 300 mm model Dadant. Corpul stupului este o cutie paralelipipedică deschisă la partea superioară executată din cherestea de rășinoase, tei, plop sau alte esențe moi. Pereții corpului sunt încheiați în falț iar fundul este fixat în cuie, fapt care asigură o saliditate mare. Pereții laterali au grosimea de 30 mm. În partea de sus au un falț dublu pe care se sprijină umărul ramelor și respectiv podișorul. ● Urdinișele de formă dreptunghiulară sunt situate pe peretele din față
Stup () [Corola-website/Science/321971_a_323300]
-
diferite relicve grecești, evreiești și creștine: fragmente din statui ale zeițelor Atena și Artemis din Efes, o bucată din toporul lui Noe, o alta din piatră din care Moise a făcut să curgă un izvor, o bucată din Adevărata Cruce, cuie ale Patimii și douăsprezece coșuri folosite la Miracolul înmulțirii pâinilor. Încă de la primii lor pași, creștinii s-au lăsat prinși în mreaja vrăjitorească a relicvelor sfinte, cu toate că acelea puteau constitui mari excrocherii negustorești. Relicvele creștine pot fi asemănate totemurilor la
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
meșteșugari, orășenii s-au răsculat și l-au lapidat pe eparhul capitalei. Soțul uneia dintre surorile împărătesei, megaducele Mihail Stryphnos, poreclit "pântecosul", împreună cu Stiriones, drungarul flotei comercializa deschis bunuri din arsenalele departamentului marinei militare. Totul se vindea: ancore, pânze, odgoane, cuie, vâsle. La momentul expediției cruciaților împotriva Constantinopolului (1204), în porturile capitalei nu s-a găsit nici o corabie militară mare în stare să iasă în larg. Dacă e să-i dăm crezare lui Niketas Choniates, Alexios III era cu desăvârșire lipsit
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
lipsită de noimă a vieții. Iată de ce sunt fără scăpare; stau cu spatele la zid , într-o Situație -limită - cum se intitulează ultima sculptură a lui Mircea Roman.Doina Emilia Mândru Imaginați-vă mai multe mobile vechi, confecționale din scânduri bătute în cuie de lemn. Sunt puțin sau deloc funcționale; zăceau până nu demult într-o magazie - uitate prăfuite, sparte pe alocuri, dezmembrate. Deodată au prins viață, sau- știu eu- mai curând o viață misterioasă le-a cuprins pe ele, așa cum o rază
Mircea Roman () [Corola-website/Science/316901_a_318230]
-
un om barcă prins undeva, nu departe, de un ponton dezafectat pe Tamisa), era, așadar, pe cale de formare, pe măsură de viața aceea, insuflată de undeva din afară, încearcă să pătrundă deplin în măruntaiele eșafodajelor lor de scânduri bătute cu cuie de lemn. Când, deodată, se produce o catastrofă : o explozie lovi această viață în cumpănă, formată fragmentar, aflată în prag de eliberaredin strânsoarea materialului. Trupuri neâncheiate au fost proiectate pe pereți, altele zac răsturnate, pe altele le vezi descompletate, membrele
Mircea Roman () [Corola-website/Science/316901_a_318230]
-
om al trupei. Pentru a curma suferințele femeii, Leonardo a conceput apoi o modalitate de a-l ucide pe soțul iubitei sale, cu complicitatea acesteia. El a confecționat o măciucă cu un cap de plumb în care a potrivit cinci cuie lungi ca o gheară de leu. În seara în care a avut loc tragedia, circul oprise pentru la Abbas Parva, un sătuc din Berkshire. Pe când cei doi soți se duceau să hrănească leul, Leonardo i-a urmat în vârful picioarelor
Aventura chiriașei cu văl () [Corola-website/Science/325404_a_326733]
-
avut loc tragedia, circul oprise pentru la Abbas Parva, un sătuc din Berkshire. Pe când cei doi soți se duceau să hrănească leul, Leonardo i-a urmat în vârful picioarelor și i-a zdrobit țeasta lui Ronder cu măciuca cu cinci cuie în vârf, ca să pară că a fost săvârșită de leu. Animalul urma să fie eliberat cu această ocazie. După cum fusese plănuit, doamna Ronder a deschis cușca pentru a elibera leul și pentru ca înscenarea accidentului să pară plauzibilă. Totuși, simțind mirosul
Aventura chiriașei cu văl () [Corola-website/Science/325404_a_326733]
-
longobard, iar apoi a Regatului medieval al Italiei. În prezent, este păstrată în catedrala din Monza, în apropiere de Milano. Potrivit tradiției, începuturile coroanei sunt legate de împăratul Constantin cel Mare și de mama sa, Helena, care ar fi răspândit cuiele cu care Mântuitorul fusese răstignit pe cruce cu diverse ocazii. Astfel, Helena, creditată de tradiția creștină cu descoperirea Sfintei Cruci, ar fi aruncat unul dintre cuie în mare pentru a liniști o furtună, un al doilea cui l-ar fi
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
de împăratul Constantin cel Mare și de mama sa, Helena, care ar fi răspândit cuiele cu care Mântuitorul fusese răstignit pe cruce cu diverse ocazii. Astfel, Helena, creditată de tradiția creștină cu descoperirea Sfintei Cruci, ar fi aruncat unul dintre cuie în mare pentru a liniști o furtună, un al doilea cui l-ar fi folosit pentru casca de luptă a fiului ei, iar un altul a fost folosit pentru o statuie ridicată în onoarea împăratului. Ca și în cazul celor mai multe
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
ar fi răspândit cuiele cu care Mântuitorul fusese răstignit pe cruce cu diverse ocazii. Astfel, Helena, creditată de tradiția creștină cu descoperirea Sfintei Cruci, ar fi aruncat unul dintre cuie în mare pentru a liniști o furtună, un al doilea cui l-ar fi folosit pentru casca de luptă a fiului ei, iar un altul a fost folosit pentru o statuie ridicată în onoarea împăratului. Ca și în cazul celor mai multe dintre relicvele sfinților și a obiectelor sfinte, și cuiele au fost
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
al doilea cui l-ar fi folosit pentru casca de luptă a fiului ei, iar un altul a fost folosit pentru o statuie ridicată în onoarea împăratului. Ca și în cazul celor mai multe dintre relicvele sfinților și a obiectelor sfinte, și cuiele au fost, pe parcursul evului mediu, revendicate de mai multe biserici. La fel s-a petrecut și cu confecționarea coroanei regilor longobarzi, care ar fi fost realizată pornind de la unul dintre aceste cuie sfinte. Unele legende o implică în aceasta pe
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
dintre relicvele sfinților și a obiectelor sfinte, și cuiele au fost, pe parcursul evului mediu, revendicate de mai multe biserici. La fel s-a petrecut și cu confecționarea coroanei regilor longobarzi, care ar fi fost realizată pornind de la unul dintre aceste cuie sfinte. Unele legende o implică în aceasta pe Theodelinda, regină a longobarzilor care a rezidat la Monza în secolul al VI-lea, care ar fi ordonat construirea coroanei pornind de la unul dintre sfintele cuie. Legenda spune că respectivul cui ar
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
realizată pornind de la unul dintre aceste cuie sfinte. Unele legende o implică în aceasta pe Theodelinda, regină a longobarzilor care a rezidat la Monza în secolul al VI-lea, care ar fi ordonat construirea coroanei pornind de la unul dintre sfintele cuie. Legenda spune că respectivul cui ar fi fost acordat drept cadou de către împăratul bizantin de atunci, Heraclius. Pe de altă parte, o legendă romană consideră că Papa Grigore I cel Mare ar fi fost cel care a donat respectiva coroană
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
aceste cuie sfinte. Unele legende o implică în aceasta pe Theodelinda, regină a longobarzilor care a rezidat la Monza în secolul al VI-lea, care ar fi ordonat construirea coroanei pornind de la unul dintre sfintele cuie. Legenda spune că respectivul cui ar fi fost acordat drept cadou de către împăratul bizantin de atunci, Heraclius. Pe de altă parte, o legendă romană consideră că Papa Grigore I cel Mare ar fi fost cel care a donat respectiva coroană, gata confecționată, Theodelindei, ca răsplată
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
deget de la picior), a arătat ca o gheară mare, care a fost turtită lateral, așa cum este și la prosauropode. Cu toate acestea, ghearele de la al doilea și al treilea deget de la picior au fost, în mod neobișnuit, în formă de cui. Această caracteristică a fost de asemenea găsită la Tazoudasaurus, dar este absentă la toate celelalte sauropode. Inițial, Michael Raath a descris în anul 1972 Vulcanodonul nu ca un sauropod, ci ca un prosauropod avansat, eventual, al familiei Melanorosauridae. În conformitate cu Raath
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
erau de animale care mergeau în trap și galop, detectivul înțelege că Hayes le pusese cailor potcoave de vaci. Ei aruncă o privire în atelierul de fierărie și observă că cei doi cai aveau potcoave vechi, cărora li se bătuseră cuie noi. Surprinși de Hayes, ei spun că s-au uitat la cai și că preferă totuși să meargă pe jos la conac. Ei se îndepărtează de han, dar nu merg spre conac, ci se urcă pe un deal de unde puteau
Școala de stareți () [Corola-website/Science/324380_a_325709]
-
adăugat la resfințirea bisericii. Lucrarea zugravilor se reduce la iconostas, câteva icoane, ușile împărătești, crucea cu moleniile de pe grinda tirant. Tot ei au vopsit bolțile interioare cu stele roșii pe fond alb, iar în câteva locuri au fost prinse în cuie icoane pictate pe pânză. Icoanele împărătești inițiale au fost refolosite și integrate în noul ansamblu al iconostasului. În biserică se păstrează un epitaf pictat pe pânză, datat din 1856 aprilie 7. O altă lucrare de renovare a fost consemnată în
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]