8,953 matches
-
de vișini înflorită. (Iulia Popovici) Alexa Visarion a conceput lumea livezii de visini ca pe una insularizata, dar o insula mai putin obisnuita, cuprinsa intre o banuita apa, pe care plutesc vestigiile trecutului casnic, cu un dulap in prim-plan, culcat ca un sicriu, iar in spatele spatiului de joc, o punte pe care actorii ajung in anumite momente de exaltare, proiectandu-se foarte spectaculos si plastic pe azuriul cerului. Povestea clasei mosieresti care nu intelege "trendul" epocii, lumea noua, de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
trasul de păr sau liniarul sunt instrumente de educare a copiilor. Un fost student, o persoană timidă și blândă, cu frecvente manifestări de bâlbâială în exprimările verbale, povestea că doamna învățătoare îi bătea pe copii cu bățul, la fundul gol, culcați pe catedră. Acest lucru se petrecea în urmă cu 20 de ani și avem motive să credem că o astfel de pedagogie nu mai poate fi întâlnită nici măcar în cele mai izolate școli din România. în clasele mai mari, violența
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
atat de copleșit de dorinț] sau de alt] pasiune puternic], încât trebuie s]-mi reamintesc o anumit] tr]s]tur] relevant] a situației, pe care, altfel, nu as fi observat-o („cei c]s]toriți nu ar trebui s] se culce cu persoane cu care nu sunt c]s]toriți, iar eu nu sunt c]s]torit cu aceast] persoan]”). Acest fapt ar putea s] îmi redeschid] simțul recunoașterii unei tr]s]turi relevante. Dar, în mod normal, nu apelez deloc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o țigară, uitînd-o pe cealaltă, aprinsă și ea, între alte două degete. 5 iulie Prostul se întîlnește cu Licheaua și-i povestește cum az'noapte i s-au furat găinile. Dă amănunte, revelatoare, crede el, turuie întruna, cum s-a culcat, cum și-a așezat perna, cum a visat că Licheaua-i fură găinile scuzele mele, spune Prostul cum s-a trezit tehui, cum s-a dus glonț la poiată, cum a descoperit furtul, cum a început să-și dea palme
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ghicească cine i-a putut-o face; o fi cel din colț, căierul? o fi vidanjorul? o fi măgarul cu tocila, de lîngă cișmea? Iată și Hahalera. Strîngere de mînă și Prostul își descarcă pe nerăsuflate oful. Cum s-a culcat, cum și-a așezat perna sub cap, cum... și dă-i și dă-i. Hahalera îl ascultă și spune aha, după fiecare avalanșă de nădufuri spune aha. O fi cel din colț? se frămîntă Prostul, o fi căierul? Hahalera îi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
le ducă, din gura lui am auzit. Cum? Licheaua? se crucește Prostul și o ia mai departe, bîiguind, în sus, pe stradă. Și doar m-a ascultat, uite, mai 'nainte m-a ascultat, i-am spus doar cum m-am culcat, cum mi-am pus perna, cum... m-a ascultat, m-a înțeles, ba, am crezut la un moment dat că-mi poate da o idee... Și bîiguie și-și freacă fruntea și nu poate sta locului. După o săptămînă, Hahalera
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu arătătorul ca pistol. Dau înapoi. Din Gane apare-un bondoc numai în slip. Îi înfige băiatului o directă-n bărbie, ăsta cade mort, fata dă să fugă. Luna e-acum chiar deasupra ei. Bondocul o ia de ceafă, o culcă-n mijlocul străzii și-i desface picioarele. Ea nu se opune. Mă duc la băiatul mort. Nu e mort. Îmi cîrîie de jos: vezi-ți de drum, repetăm! Spre dimineață, visez trei ponei galopînd la malul mării. 26 iulie Cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Africa? e Europa! n-avem noi apă,dăm o fugă pîn' la danezi și ne-ntoarcem de-acolo cu canistra plină, ce dracu'... Se uită la mine ca la Stelică, împăratul de la Socola. Zice: Du-te, dom' le, și te culcă! Semn că n-are cu cine sta de vorbă. Pedeserizarea teritoriului nu e găselnița mofluză a opoziței, e chiar palpabila realitate a momentului. Și n-ar fi ea chiar lucrare diavolească, dacă genul de fenomen nu s-ar consuma doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot nu-i bine? nu ți-a fost bine nici în regat, nici în republica asta dăruită nouă de însuși Iosif Visarionovici, atunci? Mă spintecă iar cu ochii ei de paukeriță fanată: Uite ce, dom' le, du-te și te culcă! Semn că n-are cu cine sta de vorbă. Bulgarii (pe care noi, cu nasul pe sus, îi așezăm totdeauna undeva, mai pe jos) au spus-o răspicat într-un sondaj de început de an: pentru ei, evenimentul secolului rămîne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lungiți pe iarbă, rad o bere. Le fac cu ochiul, adică să vă fie de bine, îmi fac cu ochiul, adică încă una și mă duc... și-mi văd de drum. Pe la prînz, peisajul s-a modificat cumva: lîngă picamerul culcat pe stînga (sau pe dreapta), stă înfiptă acum o crenguță de tei, adică atenție, iar sub tei, aceeași formație. Le fac băieților cu ochiul, ei îmi fac cu ochiul și-mi văd de drum. Cum era aia cu noi ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
conjuncrtural, celui mai slab. Existînd, sigur, cîndva, eventualitatea regretelor reciproce. Seara, pe la șapte, careul dislocat din mijlocul asfaltului a mai suferit o modificare: crenguței de tei de dimineață i s-a alăturat încă una, adică atenție maximă! Picamerul tot acolo, culcat pe dreapta (sau pe stînga). Băieții, în formație completă, după gard, pe iarbă, mai rad o bere. Le fac cu ochiul: știu, încă una și mă duc. 20 iunie Cineva, în revista Habitat, face "elogiul" micului: "De soia, în timpul postului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din timpul vechiului Porto Franco. Nu e apă în oraș. 2. "Apus de soare la Sulina", cu vase bătrîne din vremea unui Mark Twain, pe Mississippi. Pe verso: La resturant, prînz, două feluri, beau un pahar cu vin și mă culc la Farul. La 18,30, sînt iar pe plajă. Soare mare și roșu. Paznicul tînăr, urcat pe baracă, jos, cîinele care latră la o scroafă slabă, cu purcel după ea. Întoarcere. Lumină agonică. Cimitirul și mai straniu. Celălalt paznic, cam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doarmă pentru a nu se trezi ca în fiecare seară să ude trandafirul galben ca mierea din fereastra de lângă grădină. Când se trezi și încercă să ude trandafirul, acesta îi grăi : -Dormi, noaptea e un sfeșnic bun ! Când să se culce, cineva îi spuse că, cu cât adoarme mai repede, cu atât somnul îi va fi mai dulce și cu puterea minții sale, o înveli încetișor, zicându-i. -Maria, hai cu mine în locul care ție îți place cel mai mult !... -Unde
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Am zbughit-o repede întracolo.Mi-am căutat imediat o scorbură și am găsit-o repede. Ba mai mult chiar, am găsit una plină cu alune.M-am bucurat și am crezut că vântul adusese toate acele bunătăți.M-am culcat obosită de atâta drum. Nu știu câte ore am dormit, dar știu sigur că un zgomot puternic m-a trezit. În fața mea stătea o altă veveriță furioasă că un inamic i-a pătruns în locuință. -Ce cauți aici ? m-a întrebat ea
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Mălășinc COLINDĂTORII În ajun de Anul Nou, mama cânta în timp ce frâmânta aluatul pentru cozonaci. În bucătărie, mirosea a vanilie și scorțișoară, iar afară ningea îndesat.Andrei privea la fereastră cum cădeau fulgii pe sania lui, rezemată de un salcâm gros. Culcă-te, i-a spus mama. Mâine trebuie să te duci cu uratul, cu George și cu Radu. Băiatul adormi cu gândul la colacul făcut de mama sa. În vis, se făcea că are un sac cu mere poleite și un
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Și de când? Câți bani pe zi? Priza tabac și de când? Câți bani pe zi? Regulile le avea bine? La ce epocă a avut ultimele reguli? Lua de obicei medicamente (morfină, cocaină, eter, cloror, bromură etc.). Somnul La ce oră se culca? La ce oră se scula? Adormea îndată? Câte ore dormea? Somnu-i era adânc? Avea adesea insomnii sau coșmare? Visa mult? Vorbea sau se zbătea în somn? Istorisea visele? Care-i erau visele sale? Se urina în pat când dormea? Cădea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
oprește în dreptul colțului camerei; privește îndelung apoi intră în bucătărie. Ilie se plimbă încet și se pomenește în raza aceluiași colț; se oprește și privește intens; Mina se reîntoarce fără ca Ilie să observe; îl privește, apoi, caldă) Hai să ne culcăm. Hai, lasă-l, acum e noapte! Condamnat al o viață ale cărei sensuri sînt din ce în ce mai greu de identificat, Ilie, ca mulți oameni, e hotărît să-și facă propriul cavou... "E cea mai bună investiție"; mașina sau casa, dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fiu la înălțimea darului său. Iar pe voi, dragi privitori, vă avertizez: fiți atenți, ascultați cu mintea și cu trupul, pentru că și voi, ca și mine, vă veți cutremura. E un seism de care avem nevoie, pentru că prea ne-am culcat pe-o ureche, prea am uitat al naibii de repede. Și ținerea asta de minte ne poate cât de cât izbăvi. Și cum spectacolul e împlinirea noastră, aș spune că: "POETUL" mărturisea că e fericit că s-a născut în limba română
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
îi mai ramolit ca mine..., eu măcar... (sonerie) ce voiam să spun..., a da, mai ramolit ca mine... E, dacă sînt mai ramolit, uite că uit că suni..., uit că-i luni..., uit că ești la ușă, dragule... și mă culc... (se așează într-un fotoliu și, adică, doarme...) (se deschide ușa, intră Gh. Popescu doi; are o geantă, pe care o pune pe măsuță; se așează pe un fotoliu; ăl privește îndelung pe Gh. Popescu unu) ... Să știi că dorm
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
spun că n-am vrut să-ți suflu nevasta..., eu doar m-am îndrăgosti de ea... Atât numai... Gh. P. doi: Hm!, numai atât, ai! Gh. P. unu: Da tu ce-ai vrea acum, să-ți spun că m-am culcat cu nevastă-ta..., că-i șopteam pasionat să te lase pe tine și să mă ia pe mine?! Nu, ramolitul meu prieten, eu mă îndrăgostisem de ceea ce..., cum să-ți spun, de ce dăduse amestecul dintre o ființă civilă minunată și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
partidului..., regimului..., și eu nu... Vai de capul ei opoziție... C-am zis atîtea da-uri..., și-am tăcut atîtea nu-uri..., că-mi era rușine să mă mai întorc acasă de la spectacol... Căcat! (sonerie ușă) Ei, acum iar mă culc și... noapte bună... (se ghemuiește în fotoliu; ușa se deschide și intră Gh. P. doi; cu aceeași valijoară; același joc din prima intrare; scoate toate pachețelele, sticla cu vin; se așează în fotoliu) Gh. P. unu: (cu ochii închiși) Cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
crezut! Costache: (cu blîndețea lui, adică compromisul, renunțarea) Octav, trebuie să iei lucrurile așa cum sînt. Nu se poate face nimic. Octav: ...Nimic... nicăieri... niciodată... atribute perfecte ale morții... Și-atunci?! Costache: ... Și-atunci, mie nu-mi rămîne decît să... mă culc între aceste atribute... și... Octav: (tandru, pasional) Dar eu vreau să fii viu, tata... Te rog să fii viu! (dinspre gard, vine groparul; ca de obicei, vorbește singur) Groparul: Domnule, greu mai acceptăm moartea! Greu de tot! (îi observă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cel al lui Noe. Căutător întru sine și întru Dumnezeu, acesta e omul ales care, în luptă cu materia dezlănțuită și năzuind la o lume nouă, mântuită de tină, refăcând formele dintâi, paradisiace, o află în poezie: „O Tâmplă ruginește culcată pe narcise./ (Vrea lumea-I cum a fost nainte de-a o face.)/ Din inima-I, de soare, o rază își desface/ Și Noe-atunci visează măsurile precise” (Ars poetica). Visul vieții mântuite prin puritate, pe modelul paradigmei simbolice, mitic-arhetipale a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
Desigur, potrivit doctrinelor monoteiste, economia divină include tipul și istoria, dar e evident că acestea din urmă nu o pot determina. A condiționa confruntarea deplină a omului cu transcendența de trecerea timpului și a istoriei nu ar înseamna oare să culci veșnicia pe temporalitate, căzînd pradă unei trăsături prea occidentale? Nu e mai potrivit ca Judecata de apoi să fie gîndită ca o Judecată de sus, mereu prezentă în zenitul istoriei? O judecată înțeleasă nu în sens penal, ci în sensul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
încă de dimineață, trezită de la ora patru. Zilele trebuie să fie dificile în acest caz? (reformulare, interogare empatică pentru a explora problema). Pacienta - Mi se întâmplă mai ales dimineața. După ora trei după-amiaza și seara, mi-e greu să mă culc, mă simt destul de bine. (Pacienta colaborează și adaugă informații prețioase pentru a afirma diagnosticul). Dezbaterea problemei Uneori, certitudinile terapeutului dau naștere unei discuții dezbatere cu pacientul. Riscul unei escalade simetrice crește, aceasta putând duce la eșecul terapiei. De exemplu: Pacientul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]