9,951 matches
-
cei de pe-aici, câte o pasăre exotică speriată de lumină și de zgomot, două hiene trezite din somn... iată ce se mișca la ora nopții și un singur pescar întârziat cu barca încărcată, vâslind vârtos în „sensul” fluviului parcă deranjat de prezența noastră și nicidecum dornic să se ia la întrecere cu monstrul care-l depășea. (Gata! Plecăm spre Edfu.) N-o să uit niciodată țărmurile albe, tăiate în noapte, prelungire a apei de smarald și-n continuarea cărora puteai urmări
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
iulie, cu ajutorul lui Dumnezeu, am părăsit patria mamă, îndreptându-ne vertiginos, speriați, mirați și entuziasmați spre vestul „sălbatec”. Ungaria am traversat-o în plictiseală, deoarece este o țară lipsită de pitoresc. Am dorit să înnoptăm la Balaton, dar am fost deranjați de faptul că în momentul în care vedeau pașapoartele de români, recepționerele urcau de 2-3 ori prețul spus inițial, când credeau că suntem nemți sau de altă naționalitate (în afară de cea română). Deși Liviu era obosit, ne-am hotărât să intram
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la lumină tot în fața casei lui Gandi, supranumita „Mărul discordiei”. Ne-am rostogolit la vale, înspre mare, pe bulevardul destul de puțin populat, dar și destul de incomod din cauza lucrărilor efectuate pentru schimbarea plăcilor de pe trotuare. Spun „incomod”, când de fapt nu deranja nimic, munca fiind făcută destul de curat și fără zgomotele pe care le-ai putea întâlni la noi într-o situație similară. Am ajuns în Piața Cataluniei, am ocolit El Corte Ingles - marele magazin - și am urcat pe o stradă paralelă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
La etajul unei astfel de galerii am descoperit expoziția unui grafician Manolo (Galeria „Maecht”). Extrem de interesantă. De fapt - o retrospectivă. Și el, ca și Picasso și-a propus reluarea unor teme celebre, dar de data aceasta nimic nu ne-a deranjat, lucrările fiind însoțite de idee și gând. Ne-am promis să revenim. Duminica 31 august 1997 - San Pere de V. Tot așteptând momentul potrivit pentru a relua notițele zilei din Barcelona, au trecut alte zile peste noi și, dorind să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
parcurs se vor înmulți. Am fost rugați să ținem un jurnal al piesei în care să notăm tot ce se întâmplă la repetiții, impresii sau propuneri. De asemenea, va trebui să facem autobiografia personajului, lucru care pe mine nu mă deranjează. Doamna Burlacu, în facultate m-a obișnuit cu asta și acum n-am decât să-i mulțumesc. Oricum, nu este prima autobiografie pe care o voi face. M-am obișnuit să cercetez astfel sufletul și viața personajelor mele în aproape
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
încă din prima zi cei 8 pictori au trebuit să întindă pânzele pe șasiuri, să prepare cleiul de oase și emulsiile care au rostul de a grundui suprafețele ce urmează a fi înnobilate cu picturile lor. Lucrul acesta n-a deranjat pe nimeni, dimpotrivă, în foișorul din curte s-a creat o atmosferă veselă, glumele însoțind travaliul fieacăruia. Astăzi, a treia zi, pânzele încă nu sunt gata, dar fiecare nerăbdător să înceapă a lucra s-a împrăștiat ba pe drum, ba
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pierdută printre tufișurile dinspre pădurea de vis-a-vis de livada de meri. Acum s-au sprijinit de foișor și luminați de soare par o adunare de oameni înțelepți care se întreabă cum s-ar putea rezolva problema țânțarilor ce-ar putea deranja liniștea distinșilor și înalților oaspeți. Și măgarul Ionel, de origine turcă, rage în depărtare și se întreabă: „Oare cum îmi vor închide gura ca să nu rag când va veni măria sa ACELA?”. Și vântul suflă, și pictorii pictează și mai e
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a întins pe una din cele 20 de bănci care așteaptă să fie puse în rânduială de ospăț. Și vântul suflă; pictorii pictează cu gândul la exilul de mâine și la cum să-și ascundă lucrurile prin dulapuri ca să u deranjeze privirile în cazul în care personajele principale ale agapei de mâine vor dori să vadă activitatea culturală a conacului, Consiliului, Prefecturii, orașului și județului Suceava și rezultatele nobile ale acestei activități atât de greu aprobate. Pauză. Unul lucrează, doi stau
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
iară?”, altul răspunde : „Cum iară? Din nou.” Nu! Mai bine îl izbesc în sus. Se încăpățânează. Iese strâmb, se enervează, dezancorează și remontează. A căzut instalația. N-a rănit pe nimeni. S-au enervat și fluieră a pagubă. Ăia doi deranjați de gălăgie s-au sculat și s-au depărtat de locul cu pricina. E un moment de cumpănă. Parcă au pierdut din energia care o avuseseră până acum. Își revin cu greu. Cineva insistă că ceva trebuie schimbat. Oare ce
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ieri, după examen, am mers la repetiție (Dansam de Lughnsa în regia Adei Lupu) iar seara am avut spectacol cu Jubileu, de Cehov. Înainte de spectacol am ținut să precizez de față cu mai multă lume că pe mine nu mă deranjează că nu sunt societară a Teatrului, că n-am salariul de merit, că premiul luat este minim sau că nu voi fi înnobilată cu nu știu ce ordin de către conducerea țării. Pe mine mă interesează doar să joc pentru plăcerea mea și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
atras atenția că seminarul începuse, rugându-i să păstreze liniște și să fie atenți la discuții. Vorbele mele au fost "vânare de vânt", cei trei continuându-și conversația. Am întrerupt seminarul, precizând că-i voi da afară pe cei ce deranjează ora. Dorind parcă să mă testeze, și-au văzut de ale lor, iar eu de ale mele i-am poftit pe cei trei afară, atrăgându-le atenția că nu-i voi primi nici la viitoarele seminarii, dacă nu sunt atenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și m-a condus pana la "obiectiv". Când i-am spus că nu pe mine mă "taie" ci pe un ziarist american, mi-a răspuns ferm ca nu se poate. Întrebându-l de ce , mi-a explicat că "scârțâie ușa și deranjează pe tovarăși". I-am argumentat că între ușa respectivă și "tovarăși" e o distanță apreciabilă, dar "gradul" a fost ferm ! Cum în preajma era o mică livadă, l-am întrebat dacă acolo se poate. A sărit ca ars, "cum, la pomii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cât timp rămânem la Copiapo, ce planuri avem pentru cooperarea minieră. A fost o discuție amicală, civilizată și de o parte și de alta. S-a oferit să ne arate orașul, mulțumindu-i și precizând că nu dorim să-l deranjăm și că o vom face în compania prietenilor noștri români. Ne-am deplasat apoi în afara localității, la stația de prelucrare a minereului, piesa de bază a cooperării româno-chiliene. Nu era "un combinat", ci o instalație simplă și eficientă, supravegheată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trebuie să ne vedem la o bere" și am acceptat pentru după-amiaza aceleiași zile. M-a mai întrebat dacă nu vrem să ne mutăm la Ambasadă, ofertă pe care am declinat-o cu eleganță pe motiv că "nu vrem să deranjăm". A apărut la ora convenită însoțit de un confrate, probabil cel însărcinat cu redactarea notei informative. Am fost la o terasă, am detailat informațiile, subliniind că am aprobarea conducerii ministerului și m-am pus la dispoziție pentru "eventuale întrebări". La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai ridicate criminalități din lume Consulatul General nu avea instalație de alarmă. La toate acestea se adăuga faptul că trotuarul din fața Consulatului General era veșnic ocupat cu mașini aduse la reparat la un atelier auto aflat în vecinătate. M-a deranjat ce am văzut, știind că o să am mult de lucru la acest capitol, cele sesizate de mine fiind cunoscute de toți colaboratorii din Consulat, precum și de serii nenumărate de predecesori, inclusiv de ambasadorii României din Brasilia. Eram conștient că respectivele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
văzut, știind că o să am mult de lucru la acest capitol, cele sesizate de mine fiind cunoscute de toți colaboratorii din Consulat, precum și de serii nenumărate de predecesori, inclusiv de ambasadorii României din Brasilia. Eram conștient că respectivele deficiențe nu deranjau pe nimeni și că începând să acționez mi-i voi pune pe toți în cap, dar nu aveam de gând să renunț. La încheierea inspecției, am convocat tot colectivul, mi-am expus constatările, am dorit să știu dacă s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și la NewYork. Am ridicat de mai multe ori problema creării unui Centru cultural pentru America Latină, regiune cu 500 de milioane de "veri primari", propunând amenajarea acestuia în generosul edificiu al Consulatului General de la Rio de Janeiro. Nu s-a deranjat nimeni să-mi răspundă. În atare condiții, am luat-o și eu ca românul din Cârțișoara, Badea Cârțan, cel care avea să străbată acum mai bine de 100 de ani drumul pe jos până la Roma cu o desagă plină cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și în film. Casa lui era situată în Orașul de Sus, în apropiere de Pelourinho, în cartierul Rio Vermelho, în mijlocul unei oaze de verdeață. Știam că în ultima perioadă maestrul avea probleme de sănătate, așa că n-am îndrăznit să-l deranjăm. Ne-a primit la o cafea soția sa, Zelia Gattai, și ea scriitoare și fotograf, autoare a unui excelent volum de memorii. Să fii aproape de cel care a scris "Pământul fructelor de aur", "Doña Flor și cei doi soți ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
post-revoluționar" de șef suprem la cotidianul "Adevărul". De la "Bursa de știri" din urbe și din minister aflasem unele amănunte "de interes" cu privire la plecarea sa din presă și în general "despre om", unele deloc încurajatoare. Pe mine cele auzite nu mă deranjau, prin pregătirea și experiența mea profesională și prin felul meu de a fi, înțelegător și cooperant, eram capabil precum Don Quijote să fac față oricăror "mori de vânt". Din deplasările anterioare cunoșteam ambasada de pe Avenida Alfonso XIII nr. 157, o stradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe colo de ce. Mi s-a spus că ar avea chipurile o fisură, pe unde se pierde apa, pe care însă meseriașii din ambasadă o puteau repara fără probleme cu doar un sac de ciment. Problema era însa alta, scăldatul deranja pe locatarii de la ultimul etaj, respectiv pe Domnul și Doamna, care au interzis folosirea piscinei! Eram asemenea lui François Villon dintr-un poem al său, " Mă sting de sete chiar lângă fântână și mor de foame lângă masa plină". Aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu o interpelare telefonică din partea noului secretar de stat Mihai-Răzvan Ungureanu. Nu tu felicitări, nu tu aprecieri pozitive sau negative ci doar o întrebare: Cine v-a dat, domnule director, aprobarea să acordați acest interviu?", pusă pe tonul unui om deranjat că interviul nu-i fusese solicitat lui. Noroc de faptul că nu se inventase telefonul-video, că altfel junele șef m-ar fi văzut zâmbind. I-am răspuns "respectuos": "Aprobarea mi-ați dat-o chiar dumneavoastră la data de... pe Nota
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
partea cealaltă", respectiv șoferul trebuia să intre în ambasadă, să coboare un rând de scări, să scoată cârligul și să împingă ușa. Era o instalație absolut ilogică și nepractică și nu știu cum pe nemții dinainte și pe predecesorul meu nu-i deranjase acest sistem diabolic. Pentru doar 800 de dolari aveam să instalăm un sistem modern, aceeași ușă fiind acționată acum cu telecomanda din exterior. La demisol aveam două spații cam de 100 metri pătrați care foloseau pentru depozitarea vechiturilor ambasadei aragaze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sosire o susținută activitate de diversificare a bazei juridice. Pe relația Uruguay, portofoliul era generos, așa cum am arătat, dar unele documente erau din perioada "socialismului victorios", iar în unele domenii de interes nu aveam nimic negociat și semnat. M-a deranjat în primul rând "Acordul guvernamental de colaborare cultural-științifică", în vigoare din... 1968. Dacă un document economic bilateral mai poate fi menținut o perioadă la răscruce de sisteme, într-un domeniu atât de sensibil precum cultura lucrurile stăteau complet diferit. Așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
el frunz)rește ziarul Ha’aretz. În fine, masa e servit). Spiritul meu tulburat ofteaz), iar eu iau lingură În mân). Domnul Eban este timid, dar și foarte sigur pe șine - este posomorât, dar nu Într-atât Încât s)-si deranjeze interlocutorul. Vrea și nu vrea s) fie unde se afl). Gândurile lui Înconjur) lumea că un satelit. Sunt obișnuit cu acest gen de oameni. Chelnerul ia farfuriile de sup) și Îi servește domnului Eban felul doi. Este un pui preg
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În leg)tur) cu aceasta. Cunoaște oameni din toat) lumea; pe cei bogați, pe cei importanți și personalit)ți de pretutindeni. În aceast) privinț), seam)n) puțin cu Meyer Weisgal. Toți Îi slujesc scopurile și nimeni nu pare a fi deranjat de astă. Kollek are talentul de a vorbi deschis - ochii lui albaștri o dovedesc din plin; cu toate acestea, respect) formalit)țile. Folosește formul)ri elegante, fiind un om cu oarecare cultur). Are maniere vieneze, la care se adaug) elegantă
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]