12,502 matches
-
unei opere implică o denaturare a operei de artă și lipsa relațiilor elementelor constituente, aflându-se în stare de diferență față de joc. Jocul este intern operei de artă și o executare bună a unei opere - Hamlet -, va fi diferită de drama scrisă, ducând la eterogenitatea artei. Traducerea operei literare presupune, de asemenea, o stare neutră a operei în timpul executării ei, o diferență dată de modul de reprezentare a obiectivităților, în situațiile date, dar și de modul în care ele apar. La
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o stare neutră a operei în timpul executării ei, o diferență dată de modul de reprezentare a obiectivităților, în situațiile date, dar și de modul în care ele apar. La fel se întâmplă și cu ecranizarea unui roman sau jucarea unei drame. "În drama scrisă sunt [...] două texte diferite: textul principal, i.e., cuvinte și propoziții vorbite de persoana reprezentată, și părți de text (indicații scenice), de exemplu, "informații" oferite de autor"19. În timpul prezentării, anumite elemente pot fi înlăturate, așa cum se întâmplă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
neutră a operei în timpul executării ei, o diferență dată de modul de reprezentare a obiectivităților, în situațiile date, dar și de modul în care ele apar. La fel se întâmplă și cu ecranizarea unui roman sau jucarea unei drame. "În drama scrisă sunt [...] două texte diferite: textul principal, i.e., cuvinte și propoziții vorbite de persoana reprezentată, și părți de text (indicații scenice), de exemplu, "informații" oferite de autor"19. În timpul prezentării, anumite elemente pot fi înlăturate, așa cum se întâmplă cu indicațiile
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
componente textului. În timpul traducerii, expresivitatea compozițioanlă suferă modificări la nivelul simbolului și al sunetului 20. Astfel, jocul artei duce la posibilitatea manifestării artei în diferite forme, dar și prin intermediul unor elemente schimbate sau diferite. Adaptarea unui roman sau a unei drame se diferențiază de opera originală prin metodele de reprezentare. Astfel, opera poate să apară, fie ca un obiect real angajat în executarea funcțiilor reproducerii și ale reprezentării, fie ca obiect ideal format și predeterminat de elementele constitutive operei de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
perspectiva spectatorului. Prin empatie putem experimenta ceea ce protagonistul exprimă. Prin simpatie avem experiența unei senzații ce se plasează spre protagonist. C.f. Michael O'Pray, Film, Forum and Phantasy. Adrian Stokes and Film Aesthetics, MacMillan, New York, 2004. 19 "In a written drama there are [...] two different texts: the main text, i.e. words and sentences spoken by represented persons, and the side text (stage directions), i.e., "information" given by the author" (t.m.). Roman Ingarden, op. cit., p. 319. 20 Poezia, de exemplu, poate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
simboluri angrenate în structurarea imaginarului. Majoritatea personajelor întruchipează țăranul român din perspectiva tradiției orale: sărac, prins în antagonismele de clasă, dârz, sfătos și fatalist. Povestirile din Falimentul proprietății Chistol et Company (1981) prezintă lumea unei așezări rurale care ascunde mari drame, configurată pe dimensiuni atemporale, cu propensiuni în fabulos și exotic. Cartea probează posibilitățile autorului prin performanțe în realizarea miracolului halucinatoriu (Pasărea din vis), a hibridului om-animal (A doua înfrângere a lui Ion Roteanu), a fantasticului care relativizează spațiul și timpul
VREMULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
Vlahuță. Inițiativa redacției de a iniția o discuție privind starea literaturii române la 1905 atrage intervențiile lui Ovid Densusianu, E. Lovinescu și Simion Mehedinți. Ecouri în mediile intelectuale, dar și în rândurile celorlalți cititori, a produs și polemica în jurul paternității dramei Vlaicu Vodă a lui Al. Davila, declanșată în 1905 și continuată ani în șir. Semnalul l-a dat o notiță aparent nevinovată, inserată anonim de Petre Locusteanu la rubrica „Informații”. Nu întâmplător, Al. Davila a fost mai mereu ținta cronicarilor
VOINŢA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290632_a_291961]
-
ulterioare (2000), oricât de onorabile, nu vor reuși să-l atingă. Mai interesant este romanul Cafeneaua Pas-Parol (1992), o punte de trecere între poezia și dramaturgia lui V. Tema cărții este, după declarațiile autorului, „intelectualul încolțit de istorie”, a cărui dramă se manifestă, în cazul de față, într-un orășel bucovinean, cu puțin timp înaintea ultimului război mondial. Riposta imediată a intelighenției locale constă în înființarea unei „Societăți a intelectualilor”, al cărei obiectiv principal e emanciparea semenilor în fața amenințărilor prezentului, dar
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
a fost atât un scriitor, cât mai degrabă un animator. Titlurile de merit și le dobândește prin numeroasele traduceri (cunoștea franceza, germana și limbile clasice) pe care le întreprinde începând cu perioada participării la Societatea Filarmonică. Uneori, ca în cazul dramei lui August von Kotzebue Mizantropia și pocăința, el își permite unele abateri de la textul original, alteori tălmăcirile sunt mai mult adaptări, localizări. Preferințele lui se îndreaptă, dintre autori, spre Molière (Bădăranul boierit, George Dandin, 1836) și către dramaturgie. Astfel, el
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
Davidescu), Henri de Régnier (într-o versiune realizată de B. Fundoianu, D. Zarafu, N. Stănescu, care a tradus și din Albert Samain), Jules Laforgue (G. M. Răceanu), Jean Moréas (Al. Westfried). Belgianului de expresie franceză Maurice Maeterlinck i se publică drama Oaspetele nepoftit în versiunea lui Al. T. Stamatiad. Pe de altă parte, Dragoș Protopopescu traduce din misticul irlandez William Butler Yeats și din G. B. Shaw, N. Davidescu din estetul britanic Oscar Wilde, iar Victor Rath din Rainer Maria Rilke
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
poporului din URSS, iar în 1991 membru în Comisia de Stat pentru problemele limbii. A colaborat la „Tinerimea Moldovei”, „Nistru”, „Moldova”, „Drujba narodov”, „Literatura și arta”, ca și la publicații din România: „România literară”, „Convorbiri literare”, „Cronica” ș.a. Cunoscând întreaga dramă a ideologiei impuse de regimul totalitar sovietic după ocuparea Basarabiei, va privi cu nostalgie spre Miorcanii lui Ion Pillat de pe celălalt mal al Prutului: „Știam de la școală, din mincinoasele manuale, că sunt moldovean, și nicidecum român, adică sunt de alt
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
Popa, Ist. lit., II, 1185-1188; Marian Barbu, Trăind printre cărți, II, Petroșani, 2002, 424-426; Gheorghe Grigurcu, Poezia de patrie, RL, 2003, 30; Alex. Ștefănescu, Grigore Vieru, RL, 2003, 38; Mihai Cimpoi, Critice, III, Craiova, 2003, 137-169; Theodor Codreanu, Basarabia sau Drama sfâșierii, pref. Mihai Cimpoi, Galați, 2003, 214-220; Zamfirescu, Istorie, II, 483-487. M. C.
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
școlar, datează primele încercări literare și debutul cu poezia Porumbeii în „Universul literar” (1927). Între 1928 și 1932 studiază filosofia la Florența, unde leagă prietenii trainice cu oameni de litere italieni; în acești ani traduce, în colaborare cu Tommaso Landolfi, drama Meșterul a lui Adrian Maniu (text nepublicat). În 1934, după ce trei poezii îi fuseseră reținute de Zaharia Stancu în Antologia poeților tineri, este distins de Societatea Scriitorilor Români cu Premiul „Ionel Pavelescu” pentru sonet și debutează editorial cu placheta Cloșca
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
Mihai Eminescu, prietenilor săi I.L. Caragiale și Barbu Delavrancea, lui Traian Demetrescu, Th. D. Speranția, Alceu Urechia. Plănuia o monografie despre Caragiale, întemeiată pe corespondența acestuia. Avea de gând să scrie partea a doua a romanului Dan și începuse o dramă în versuri, Vlad Țepeș, din care un fragment s-a publicat în „Flacăra” (1914). Mai mult artist decât poet, prin echilibrul personalității sale Vlahuță a ținut totuși într-o epocă de secetă interimatul poeziei române, și la urmă s-a
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
lui George Diamandy, Gabriele D’Annunzio, Oscar Wilde, George Bernard Shaw, Henri Barbusse, D. Merejkovski ș.a., iar Autori și păreri cuprinde eseuri despre Romain Rolland, André Gide, Jules Romains, A. P. Cehov, Luigi Pirandello, John Galsworthy ș.a, completate de studiul Drama socială contemporană, cu referiri la teatrul naturalist al lui Gerhart Hauptmann ori la cel expresionist al lui Ernst Toller, Fritz von Unruh ș.a. Deși unele texte reprezintă încercări de punere în contact a publicului românesc cu opera unor personalități contemporane
WEISS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290676_a_292005]
-
a două romane istorice: Pe urma războiului (1913) și Uragan (1922). Aici încearcă o transpunere în plan narativ a evenimentelor din timpul campaniei din Bulgaria și a celor legate de participarea României la primul război mondial, care alcătuiesc fundalul unor drame sentimentale din înalta societate bucureșteană, asupra cărora X. se concentrează într-o acțiune destul de convențională. Mai dă lucrarea Prin cetatea Carpaților (1928), care, bogată în informații și în imagini de mare plasticitate, adună impresii de călătorie cu inserții reportericești prin
XENOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290681_a_292010]
-
Lovin și Helga, Doamna Maria, Cumpărătorul de păcate, Eva) și C. Dumitrescu-Delavarona (Pentru țară, Confesiunile unui nebun, Ușurare, Judecătorul, Poveste banală, Un om ca toți oamenii), care semnează număr de număr, ca și Gallia Tudor, prezentă cu proză și teatru (drama Avram Iancu). Poeții publicației pot fi socotiți Teofil Bugnariu și Emil Giurgiuca, alături de care se află G. Tutoveanu, George Voevidca, Ciprian Doicescu, Iustin Ilieșiu, dar și G. Ponetti, Ion Tahiș, G. Nedelea, Sylvia Pan, Gr. Vêja ș.a. La sectorul traduceri
ZARI SENINE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290710_a_292039]
-
lirica lui Vinea, spontaneitatea, prospețimea expresiei fiind progresiv cenzurate de intelectualism și - într-o mișcare de retorică dublată - de reflecția asupra lui. Conștiința de sine duce la un exces de abstractizare, iar incursiunea în universul poeziei lui Vinea relevă „o dramă a sterilității”. În schimb, tripticul nuvelistic din Paradisul suspinelor va fi valorizat drept cea mai interesantă operă ficțională a autorului studiat, aici viziunea sa modernistă găsindu-și aplicarea și justificarea. Un caz diferit este cel din Introducere în opera lui
ZAHARIA-FILIPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
continue raportări a textelor de aceeași factură unele la altele, pentru a se evidenția și fixa schema generatoare. Comparatismul este și „extern”, cu texte din clase apropiate sau chiar suprapuse (demonismul din proza lui Gala Galaction, fantasticul lui Mircea Eliade, drama simbolică din Undine, nuvela romanticului german Friedrich de la Motte-Fouqué). Retorică și semnificație (1993) grupează minuțioase studii asupra unor autori extrem de diferiți - Constantin Țoiu, Henriette Yvonne Stahl, Marin Preda, Camil Petrescu, Ioan Slavici, G. Călinescu -, dar cu focalizare simbolică modernă. Desprins
ZAHARIA-FILIPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
Școlii Ardelene, reliefând trei momente din viața lui (întemnițarea, găzduirea la poetul Nagy László și ultimul drum, cel de la Oradea la Sinea), cu imaginarea unor acțiuni conspirative. A doua piesă, cu subiect din actualitate, inserează o intrigă sentimentală într-o dramă socială: construirea și surparea unui stadion. O demipoetă, Irina Brumaru, căsătorită cu un inginer, vrea să îl despartă pe șeful acestuia, Dan Celmare, de soție și să îl determine să se însoare cu ea. Nu reușește. Alt inginer se străduiește
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
Pe de altă parte, încă din 1872, la Teatrul cel Mare condus de Mihail Pascaly, se reprezenta comedia Alb sau roșu?, cea dintâi piesă a unui ardelean pusă în scenă la București. În 1892 se monta la Teatrul Național bucureștean drama istorică Ștefan Vodă cel Tânăr, admisă în repertoriu din 1883, apoi remaniată cu zel de autor. Piesa arăta o bună intuiție a epocii lui Ștefăniță Vodă, mișcarea psihologică fiind condusă cu ingeniozitate. Servindu-se de modelul dramelor lui B.P. Hasdeu
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
Teatrul Național bucureștean drama istorică Ștefan Vodă cel Tânăr, admisă în repertoriu din 1883, apoi remaniată cu zel de autor. Piesa arăta o bună intuiție a epocii lui Ștefăniță Vodă, mișcarea psihologică fiind condusă cu ingeniozitate. Servindu-se de modelul dramelor lui B.P. Hasdeu, V.A. Urechia și Alecsandri, V. îi premerge lui Delavrancea, care pare să fi cunoscut piesa. În 1897 i se mai joacă pe scena bucureșteană comedia Gărgăunii dragostei. Dramaturgul scrie însă pentru publicul ardelean, compune numeroase „cântece
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
altele, sursele utilizate de Zamfir C. Arbore în scrierile sale memorialistice, iar monografia Creația literară a lui B. P. Hasdeu și folclorul (1983) analizează importanța literaturii populare ca izvor de inspirație pentru romanul Ursita, scrierea istorică Ioan Vodă cel Cumplit, drama Răzvan și Vidra și pentru alte opere. SCRIERI: Proza lui Vasile Alecsandri, Chișinău, 1970; Între document și evocare, Chișinău, 1975; Creația literară a lui B. P. Hasdeu și folclorul, Chișinău, 1983. Antologii: Vasile Alecsandri văzut de contemporani, pref. edit., Chișinău
ZAVULAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290719_a_292048]
-
este destul de deosebit față de cel familial, unde continuă să stea totuși mai mult (de aici plecând și aici întorcându-se de la școalăă și să-i suporte influențele. Psihologii vorbesc cu convingere că în contact cu mediul școlar, copiii trăiesc o dramă, o dramă ce se naște din constatarea că în timp ce în mediul familial continuă să se bucure de o atenție deosebită, în jurul lor gravitând totul, la școală pierd într-o anumită măsură acest privilegiu, copiii devenind o parte a colectivității de
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]
-
deosebit față de cel familial, unde continuă să stea totuși mai mult (de aici plecând și aici întorcându-se de la școalăă și să-i suporte influențele. Psihologii vorbesc cu convingere că în contact cu mediul școlar, copiii trăiesc o dramă, o dramă ce se naște din constatarea că în timp ce în mediul familial continuă să se bucure de o atenție deosebită, în jurul lor gravitând totul, la școală pierd într-o anumită măsură acest privilegiu, copiii devenind o parte a colectivității de școlari, colectivitate
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]