10,806 matches
-
copilul rămân fără frigider, aragaz și alte bunuri de strictă folosință. Prin executarea pedepsei s-a urmărit o nouă reeducare a sa. Acest fapt a determinat un val de proteste din partea exilului românesc. În ajutorul său se ridică intelectualii din exil: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma. A fost mai întâi internat la secția de psihiatrie a penitenciarului Jilava. Ulterior a fost transferat la penitenciarul Aiud, unde a avut colegi de celulă condamnați pentru omor. Cea mai
Gheorghe Calciu-Dumitreasa () [Corola-website/Science/299213_a_300542]
-
mazilirii, Petru a abandonat tronul, a plecat în Polonia de unde a trecut în Austria și s-a stabilit la Tirol, unde a și murit în vara anului 1594. Este înmormântat în orașul Bolzano (Bozen) din Tirol, lângă biserică franciscanilor. În exilul sau autoimpus, alături de portretul sau și al fiului său, îl luase și pe cel al strămoșului sau Vlad Țepeș (tabloul a ajuns ulterior la muzeul castelului Ambras din Tirol). La porunca și îndemnul sau, călugărul Azarie a continuat opera lui
Petru Șchiopul () [Corola-website/Science/299239_a_300568]
-
fost filosof grec, fondatorul ismului. Născut în insula Samos, fiu al atenianului Neocles, Epicur trăiește perioada de decadență a lumii grecești, după dominația exercitată de Filip al Macedoniei și de către fiul său Alexandru cel Mare. Epicur își urmează părinții în exil la Colofon, unde se afirmă ca profesor de filosofie. Ține prelegeri în Mytilene (311 î.Hr.), unde se împrietenește cu Hermachos, viitorul său succesor, iar apoi în Lampsacos (310 î.Hr.). Haosul exterior al cetății îl determină să propovăduiască o reîntoarcere asupra
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
Sanur, au înfrânt rezistență balineză și au ajuns până la 5 km de Dempasar. Pe data de 20 septembrie 1906, cei trei prinți ai Bandungului (sudul insulei Băli), au realizat că sunt în inferioritate numerică și înfrângerea este inevitabilă. Capitularea și exilul ar fi fost pentru rege și curtea regală, cea mai josnica înfrângere, astfel că aceștia au decis sa sfârșească într-o luptă "puputan" - lupta până la moarte. Întâi au fost incendiate palatele, apoi, îmbrăcați în cele mai fine haine regale, purtând
Bali () [Corola-website/Science/299230_a_300559]
-
dar aceștia au pășit în continuare în lupta sinucigașa. În total, aproape 4000 de nobili și curteni și-au găsit moartea în acest "puputan". Mai tarziu, olandezii cuceresc Tabanan și îl iau pe rege prizonier, dar acesta se sinucide, refuzând exilul. Regatele Karangasem și Gianyar au capitulat deja olandezilor, dar au fost lăsate să își mai păstreze unele puteri, altele au fost cucerite, iar regii acestora au fost exilați. În final, regele Klungkung-ului a urmat exemplul regelui din Bandung, iar olandezii
Bali () [Corola-website/Science/299230_a_300559]
-
capitala României, el fiind precedat de câteva construcții provizorii cu semnificații asemănătoare, care au marcat, succesiv, victoria României în războiul de independență (1878), jubileul celor 40 ani de domnie ai regelui Carol I (1906) și revenirea familiei regale române din exilul de la Iași (1918). În București au mai fost ridicate și alte arcuri de triumf, cu existență temporară, în 1848, 1859, 1878, 1906 și 1918, dar după primul război mondial s-a luat decizia construirii unui monument cu caracter permanent. În
Arcul de Triumf din București () [Corola-website/Science/299812_a_301141]
-
că un om puternic ar fi vrut să se facă rege a rămas un memento de clătinarea carierei pentru urmași (asasinii lui Iulius Cezar au spus că încercau doar să ferească Roma de reabilitarea ei ca monarhie). Tarquin moare în exil la Cumae în Campania în 496 î.Hr..
Lucius Tarquinius Superbus () [Corola-website/Science/299872_a_301201]
-
până la sfârșitul procesului, iar Zola se supune. Acuzații sunt din nou condamnați. Zola pleacă imediat în seara verdictului, înainte să i se comunice oficial decizia instanței și să devină executorie. Ca și în cazurile lui Hugo, Voltaire sau Vallès, acest exil declașează un val de opinii. La 18 iulie 1898 așadar, Zola, fără niciun bagaj, ia trenul de ora 21:00 pentru a ajunge la Calais. Se izolează în Londra, trăiește în secret, într-o solitudine întreruptă doar de vizitele prietenilor
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
niciun bagaj, ia trenul de ora 21:00 pentru a ajunge la Calais. Se izolează în Londra, trăiește în secret, într-o solitudine întreruptă doar de vizitele prietenilor și ale familiei. Sinuciderea locotenet-colonelului Henry îi redă speranța încetării rapide a exilului, speranță care se dovedește zadarnică din cauza ritmului lent al justiției. Procesul cunoaște numeroase sincope și se întinde peste prima jumătate a anului 1899. Decizia, pozitivă, este luată pe 3 iunie, iar ziua următoare scriitorul se întoarce la Paris, după unsprezece
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
se dovedește zadarnică din cauza ritmului lent al justiției. Procesul cunoaște numeroase sincope și se întinde peste prima jumătate a anului 1899. Decizia, pozitivă, este luată pe 3 iunie, iar ziua următoare scriitorul se întoarce la Paris, după unsprezece luni de exil, aducând cu sine ultimul său roman, "Fecunditate", terminat la 28 mai în anul precedent. Hotărârea judecătorească din 1894 este într-un final anulată, căpitanul Dreyfus fiind trimis din nou în fața consiliului de război din Rennes. Prima reacție a lui Zola
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
-lea. Subiectele lor predilecte sunt scenele de viață cotidiană, din Paris, Médan sau Verneuil. Zola efectuează un veritabil reportaj fotografic la momentul Expoziției Universale din 1900. Fotografiază de asemenea numeroase peisaje, mai ales în timpul călătoriilor sale în Italia sau în timpul exilului londonez. Un alt subiect frecvent este constituit din familia și copiii săi, pe care îi redă în imagini de nenumărate ori. Cu ajutorul unui declanșator de la distanță, reușește chiar să se reprezinte împreună cu copiii săi. Fotografia nu a fost un instrument
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
nu era pregătit pentru o înfruntare cu armata foarte mare a lui Neville, care venea din nord și și-a demobilizat armata. Edward și Gloucester au fugit din Doncaster spre coastă și de aici în Olanda, iar de aici în exil în Burgundia. Warwick invadase deja Anglia cu armata din Franța, iar planul lui de a-l elibera și repune pe tron pe Henry al VI-lea s-a realizat. Henry al IV-lea a traversat triumfător străzile Londrei în octombrie
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
și a fost creat inițial pentru Uniunea Vămilor , însă este folosit în prezent într-un mod ceva mai generic. Tratatul consemnând Uniunea Vamală a Beneluxului a fost semnat la Londra, în 1944, de guvernele celor trei țări, aflate atunci în exil în Marea Britanie. A intrat în funcțiune în 1947 și și-a încetat existența în 1960, când a fost înlocuit de entitatea denumită Uniunea Economică a Beneluxului. A fost precedat de, încă existenta, Uniune Economică Belgia-Luxemburg, fondată în 1925. Fondarea Beneluxului
Benelux () [Corola-website/Science/299904_a_301233]
-
pe membrii PCdR în procesul de la Craiova, dar este denunțat ca fiind comunist, iar în locul său vine avocatul Ion Gheorghe Maurer. În august 1940, este arestat și închis în lagărul de la Târgu-Jiu, alături de membrii partidului care nu se aflau în exil în Uniunea Sovietică, apoi eliberat de guvernul național-legionar, în perioada când România, aliata Germaniei Naziste, încerca să păstreze relații amicale cu URSS. În 1941, după Rebeliunea legionară, este din nou arestat de regimul conducătorului Ion Antonescu și eliberat, însă i
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
la semnarea armistițiului dintre România și URSS, la 12 septembrie 1944. Prezent la Moscova, i-a contactat pe membrii "facțiunii moscovite", Ana Pauker și Vasile Luca, prin supraveghetorul lor Andrei Vîșinski, restabilind astfel comunicarea dintre aripile PCR, cea aflată în exil în URSS și cea aflată în România. S-a întors în același an de la Moscova, împreună cu Armata Roșie. Un an mai târziu, se alătură Comitetului Central, iar în 1947, este unul din reprezentanții României la Tratatele de pace de la Paris
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
deportărilor, sau urmași ai acestora. Numărul celor care au pierit în timpul deportărilor este uriaș: s-a estimat că 60% dintre balticii deportați au murit și aproape jumate dintre tătarii din Crimeea au pierit de foame în primele 18 luni de exil. În total se apreciază că au murit 40% dintre toți cei care au fost deportați. După încheierea celui de-al doilea război mondial, populația germană din regiunea Kaliningrad a fost înlocuită cu cetățeni sovietici, în special cu ruși. În februarie
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]
-
Viena la institutul de domnișoare "van Demerzel", unde ajunge și sora ei mai mică, Natalia în 1848. În 1850 Aglaie s-a căsătorit cu ministrul de justiție Răducanu Rosetti, mai mare decât ea cu 19 ani și foarte bogat, . În exil la Paris, Grigore Ghica a avut doi copii, Grigore și Ferdinand, cu metresa sa, văduva Euphrosine Leroy, cu care s-a căsătorit, pentru a treia oară, la 9 noiembrie 1856. La 24 august 1857 se sinucide prin împușcare la castelul
Grigore Alexandru Ghica () [Corola-website/Science/299308_a_300637]
-
polono-lituanian de către vecinii săi, în secolul al XVII-lea. Între Răscoala din noiembrie și Răscoala din ianuarie, în perioada 1832 - 1861, ideea unei Uniuni statale polono-lituaniene renăscute și modernizate a fost promovată de Prințul Adam Jerzy Czartoryski, care trăia în exil în Paris la Hôtel Lambert. Prințul era un om de stat vizionar și un fost prieten și confident al țarului Rusiei Alexandru I și acționa ca un ministru de externe neoficial al unei Polonii care nu renăscuse încă. El a
Międzymorze () [Corola-website/Science/299328_a_300657]
-
fi avut puterea să reziste atacurilor Germaniei Naziste în vest și Uniunii Sovietice în est. Conceptul Uniunii Europei Centrale — ca o entitate geopolitică triunghiulară ancorată în Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Adriatică și Egee - a fost readusă la viață de guvernul polonez în exil al lui Władysław Sikorski în timpul celui de-al doilea război mondial. Discuțiile dintre guvernele în exil ale Poloniei și Cehoslovaciei pentru o viitoare uniune polono-cehoslovacă nu au dus la nici un rezultat datorită ezitărilor cehilor și indiferenței sau ostilității Aliaților. Coceptul
Międzymorze () [Corola-website/Science/299328_a_300657]
-
Uniunii Europei Centrale — ca o entitate geopolitică triunghiulară ancorată în Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Adriatică și Egee - a fost readusă la viață de guvernul polonez în exil al lui Władysław Sikorski în timpul celui de-al doilea război mondial. Discuțiile dintre guvernele în exil ale Poloniei și Cehoslovaciei pentru o viitoare uniune polono-cehoslovacă nu au dus la nici un rezultat datorită ezitărilor cehilor și indiferenței sau ostilității Aliaților. Coceptul a mai fost încă o dată pus în discuție, după dispariția hegemoniei Uniunii Sovietice în Europa de
Międzymorze () [Corola-website/Science/299328_a_300657]
-
în victoria finală. În 337 î.Hr., Filip s-a căsătorit cu o femeie nobilă, Cleopatra, nepoata generalului Attalus și care și-a schimbat numele în Eurydice. Căsătoria a cauzat tensiuni mari între Filip, Olimpia și Alexander. Olimpia a plecat în exil în Epir, fiind considerată o „soție necredincioasă și barbară”, crezând în idealurile divine ale fiului ei ca fiind fiul lui Zeus. Aceasta a plecat împreună cu fiul ei, Alexandru, la fratele ei, Alexandru I al Epirului, care și el, la rândul
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
sale cu Alexandru I al Epirului, oferindu-i mâna fiicei lui Cleopatra, fapt care a condus la izolarea soției sale, Olimpia, care nu a mai putut conta pe sprijinul fratelui ei. Dar în același an, când Alexandru se întoarse din exil, Filip al II-lea a fost asasinat la Aegae, într-un amfiteatru, de către Pausanias, căpitanul gărzii sale. Înainte să fie asasinat, chiar el a refuzat să fie însoțit de gardă la intrarea în amfiteatru. Alexandru a fost proclamat rege al
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
folosite în referințele oficiale al Casei Imperiale Ruse. După Revoluția din Februarie, toți membrii familiei imperiale și-au dat numele de "Romanov", prin decretul special al guvernului provizoriu din Rusia. Singura excepție erau descendenții Marelui Duce Dimitri Pavlovici, care, în exil, a luat numele de Il'insky. Familia Romanov împărțeau orginea lor cu o mulțime de alte familii nobile din Rusia. Cel mai vechi membru al familiei a fost Andrei Kobyla, un boier în slujba lui Simeon I al Moscovei. Generațiile
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
Leroux și Cabet), hegelianismul de stânga (Feuerbach, David Strauss) și anarhismul (Proudhon, Stirner). În "Jurnalul unui scriitor" din 1873, Dostoievski chiar susține că Belinski ar fi reușit să-l atragă de partea socialismului și a ateismului și că, abia prin intermediul exilului siberian, a redescoperit valorile creștine. Mulți critici însă se îndoiesc de veridicitatea acestei capitulări. În anii 1847 și 1848 Dostoievski mai publică "Gazda" (1847, nuvelă), "Nopți albe" (1848, povestire) și "Inimă slabă" (1848, povestire), cărți în care autorul își regăsește
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
introducă nimănui și astfel întâlnirea istorică a fost ratată. Chiar dacă opiniile pe care unul le-a nutrit pentru opera celuilalt au oscilat de-a lungul anilor, Dostoievski și Tolstoi s-au studiat mereu reciproc cu seriozitate. Romanul "Copilăria", citit în timpul exilului în Semipalatinsk, a rămas una din cărțile favorite ale lui Dostoievski, în timp ce "Amintiri din casa morților" este plasat de Tolstoi în sfera cea mai înaltă a artei, cea izvorâtă din « iubirea față de Dumnezeu și de seamăn » alături de "Mizerabilii" sau "Coliba
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]