9,643 matches
-
mare succes la femei, am aflat mai târziu, dar când nu ținea să-și încînte interlocutorul se purta autoritar și aspru. Socotea, probabil, normal să mă intimideze și să-i răspund monosilabic la întrebări. Și nu-și imagina, desigur, că farmecul lui de bun vorbitor nu mă impresiona. Mă uitam cum își lăsa capul pe spate, parcă pentru a arăta că nu vroia să fie întrerupt, dar, după ce îi ziceam, smerit, "sărut mîna", mă strângeam lângă tata. Când venea la noi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cărților. Nu mi-am pus problema, ca acum, că, la unsprezece ani, cât aveam când am ajuns în București, încă mai puteam să mă deschid spre lume, deși nu fusesem nici în copilărie prea expansiv. Din păcate, n-am cunoscut farmecul vieții de licean care reprezintă, pentru mulți, un capital de amintiri plăcute, duioase. Probabil, multe lucruri ar fi arătat altfel dacă aș fi fost elev la "Radu Negru", în Făgăraș, printre colegi de condiția mea. La "Spiru Haret" eram un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
despre dans. Ne-a explicat că dansul te învață multe, nu numai grația, te educă. L-am ascultat entuziasmați și am regretat când am auzit soneria". Am zâmbit înduioșat. Spre deosebire de mine, "unchiul George" era un excelent actor. Era volubil, avea farmec și știa să se facă simpatic, dacă vroia. Instinctul său cameleonic funcționa fără greș. De ce fusese poreclit "Șoacățu", nu știu. Când am venit eu la "Spiru Haret", toți elevii îl numeau așa, nu "profesorul Șerban" sau "domnul subdirector". Porecla nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
val de durere care se disipa... îi deschise și se priviră de aproape. Zări aceleași lumini dure, solzi căprui în degrade spre negru ce-i încercuiau pupila și pe care le știa atât de bine. Îi dispăruse osteneala ca prin farmec și fața i se transfigură la gândul că sunt împreună. A fost suficient! Înțelesese și mai bine... va face orice să fie la un loc! Când a fost adus, inconștient, era de gardă... i-a făcut primele intervenții, investigații. Zile
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lumini, umbre și-o iubire simfonică. El rămase nemișcat, înțelegând-o și eliberă automat jetul puternic care îi frământa starea. Îl primi supusă, amestecându-l cu simțămintele ei, răvășind-o și mai mult. Rămase fără gânduri, totul dispăru ca prin farmec pentru amândoi înecați în suspine și certitudini, fiecare cu iluziile lui. Respirau greoi selectiv, se receptau ca un tot. Pasiunea îi aduse într-o stare de surescitare cumplit de plăcută.. fericirea ce o căutau în celălalt se întinsese și se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de vise timide; pe măsură ce te apropiai gândurile dansau... râdea verde Împăratul Verde! În magazinul de antichități din nou ai dat peste mine... exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte; luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome... Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
oraș urca șerpuind monoton spre munte; prin sate, vegetația era întreruptă de casele dintre livezi, zugrăvite în culori deschise și înecate în verdele pastelat al grădinilor. De obicei, pe acolo mașinile treceau rar însă șoseaua degaja o lumină diurnă, un farmec neștiut care-o captiva. Terminase lecția și trebuia să aștepte cursa navetei obișnuite... inspira aerul curat și nu se mai sătura să-l savureze. Era extraordinar de plăcut, percepea aerul tare al înălțimilor, care-i dădea putere, amestecat cu cel
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
beznă în plină zi. Se ruga să nu pățească ceva... dacă tânărului îi trece prin minte să profite de ea se poate opune? Nu își dădea seama, era înalt sau scund? Îi bănuia puterea iar ochii lui iscoditori aveau un farmec aparte și o țintuiau pe perna înflorată. Oricum, era bărbat și în cazul unei încăierări nu ar fi avut sorți de izbândă. Se făcu mică în partea ei de mașină; înspăimântată nici nu mai răsufla. Să țipe ar fi fost
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în pericol să mă prăbușesc și să sufăr vreo vătămare, pentru că nu aveam loc să mă prăbușesc. Din aceeași cauză, nu eram în pericol să mor de hipotermie. Era adevărat că subsuoara vecinului meu ar putea începe să-și piardă farmecul după o oră, două: dar poate că va fi ca o brânză bine maturată, care ți se pare delicioasă după ce faci cunoștință cu ea. M-am uitat în jur la ceilalți pasageri întrebându-mă care va claca primul. Erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
serie de cotituri, coborâșuri și urcușuri care păreau să te ducă tot mai adânc în inima întunecată a pădurii, o îngrămădeală de șure și acareturi din cărămidă roșie și, în mijlocul lor, o casă de fermă îmbrăcată în iederă, de un farmec ireal. O parte a casei era flancată de o livadă, cu pomii încărcați de fructe pârguite, și mai târziu vom descoperi că în spatele ei era ascunsă între ziduri o mică grădină împărțitătă ca o tablă de șah în pătrate regulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
părea să dorească. — Este deasemenea important, desigur, să fii fotogenic. Zâmbi cu un aer de cunoscător. Nu cred că vei avea probleme în această privință. Roddy părea totuși nervos. Deși era evident că încerca s-o impresioneze pe Phoebe cu farmecul și considerațiunea lui, restaurantul părea plin cu oameni pe care îi cunoștea și se uita mereu peste umăr ca să se asigure că intrase în contact vizual cu clienții cei mai importanți. Ori de câte ori ea aducea vorba despre pictură, care presupunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să se așeze; hoinărise ani de zile prin țară, lucrase ocazional în diverse fabrici, apropiindu-se tot mai mult de lumea în care ințiativa privată începe să dea în crimă. Se descurca destul de bine printr-o combinație de versalitate și farmec personal. Pentru că era cu adevărat fermecător; și frumos, avea o frumusețe sculpturală. Îmi amintesc că avea ochii albaștri catifelați și cele mai lungi și bogate gene pe care le-am văzut în viața mea; asemănătoare cu ale tale, dacă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
atât de frumos. Verity era subțire, avea oase puternice și sâni mici; prin comparație, arătându-se fără rușine privirii mele înfierbântate, părea aproape imoral de voluminoasă și voluptoasă. Îmi veni în minte cuvântul „generos“: era un trup generos, atât prin farmecul puternic al proporțiilor sale, cât și prin disponibilitatea facilă cu care se oferea privirii mele. Am încremenit acolo, fascinat, și acum mi se pare că acele câteva clipe vinovate au fost printre cele mai superbe, cele mai neașteptate, cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care a căzut în această capcană, sunt sigur, spuse Findlay, părând că îmi citește gândurile. În fond, e destul de atrăgătoare; până și eu îmi dau seama de asta. Dar au riscat, dacă stai să te gândești, bizuindu-se numai pe farmecele ei. Mă surprinde că n-au încercat să folosească o altă momeală, dacă tot s-au pornit. — Ba au încercat. M-am întors, dar încă nu eram în stare să-l privesc în ochi pe Findlay. Citea unul din romanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fi de față la ceea ce promite a fi o unică și, îndrăznesc să spun, irepetabilă adunare de familie. Sper de asemenea că ea va fi însoțită de cea mai loială și generoasă asistentă medicală, domnișoara Phoebe Barton, ale cărei grație, farmec și blândețe mi-au alinat ultimul an al vieții. Și în sfârșit, sper că biograful fără noroc al familiei, domnul Michael Owen, va fi prezent pentru a consemna integral evenimentele unei seri, care va furniza o încheiere cât mai potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ronde, un singur cuvânt: Nobunu Limpede, în văzduhul limpede: Nobunu În limba sticleților și a țâncilor acest cuvânt înseamnă ferește, păzea, fii cu ochii în patru! Te afli într-o lume plină de primejdii, rămâi treaz. Ești înnădit într-un farmec puternic. Ai grijă! Ai grijă! Maică-ta e o mare farmazoană, iar chipul ăsta urât cu găuri și țepi care se rânjește la tine vrea să-ți înșface napolitana. Păzea! Un vis plin de viclenii, ține minte! Cu bine! Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tăcere, ceața de afară neîngăduind nici un comentariu cât de cât al peisajului. Localnicul bănuiește sau își închipuie parcul înghețat pe lângă care trec, întunericul și liniștea în care tainice penelope brodează dantelăriile de brumă care mâine dimineață vor pieri prin același farmec spiridușesc. Câtă ghidușie, îi trece prin cap oficialului de pe Dâmbovița, în jocul ăsta de-a văzutul-nevăzutul și totuși ce solemnă migală. Aceeași undă nervoasă trece și prin capetele celorlalți, luând firește în fiecare cap o altă formă, după caz. Atașatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vrea să ieși, dar nu poți coborî. O, ce tristă e prințesa, într-o lacrimă de sticlă. A invitat-o acum două luni să meargă împreună la un restaurant, să-i arate ce-i de văzut, totuși orașul își avea farmecul lui, chiar viața lui anume, secretă ca orice viață, dar fusese refuzat cu atâta răceală încât, o clipă, s-a simțit ca împăratul Cioc-de-sturz. Nu, n-avea chef de rolul ăsta. S-o ia toate alea. Și-o găsi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
înșelăm și asupra celor mai apropiați; cu atât mai mult în cazul cuiva pe care nu-l cunoaștem decât din scris. Scriind, retrăiește - de ce nu? - o experiență personală. Poate că a existat în viața lui o Teodora reală, ale cărei farmece sunt descrise în amănunt, cu nostalgie sau, mai curând, cu un fel de „plăcere retrospectivă”. Un fel de beție a visului! Nu știu dacă P.H.Lippa trebuie considerat un excentric. Descripțiile sale „respiră” senzualitate, dar și o anume dezinvoltură pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
anume senzualitate „târzie”, pe care nu știe să o 27 „pervertească” în filosofie. Vrea doar să o trăiască la modul organic (și orgasmic!), să nu complice ceea ce pare „absolut natural”. Refuză orice tentație intelectualistă, analitică, speculativă. Nu vrea să distrugă „farmecul primar” al iubirii. Cel puțin așa reiese din unele mărturisiri făcute Teodorei. Ca și din efortul de a o convinge de acest lucru, aducând însă, paradoxal, și multe argumente livrești. Profesorul R. are, cum se zice, o „deformare profesională”. Teodora
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
spun, pentru că și eu mă surprind uneori încercând să ghicesc, chiar și în femeia necunoscută de pe stradă, ființa ei cea mai ade29 vărată. Încerc să privesc în viața ei, ca printr-o fereastră, hoțește, pentru a-i dezlega enigma feminității, farmecul ascuns într-un corp mai mult sau mai puțin frumos, mai mult sau mai puțin sănătos, mai mult sau mai puțin „însetat” de mângâierea unui bărbat iubitor. Văd în ea, poate și datorită unei optici proprii celui plecat spre „vârsta
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
informații vagi și impresii disparate, pentru a răspunde rapid „pulsiunii sexuale” de care este mobilizat în prezența unei femei atrăgătoare. Imagini și „idei primite” pot chiar deforma reprezentarea ființei feminine care îi stă în față „în carne și oase”, emanând farmec și mister, determinând în sufletul „buiac” al respectivului tânăr o neașteptată „transfigurare”. Este ceea ce induce o anume inconsistență în angajamentul său erotic. Ce se întâmplă însă cu bărbatul trecut bine de vârsta „romantismelor”, precum Profesorul din paginile lui P.H.L.? Comentariul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că obișnuința de a trăi în imaginar îl face să proiecteze o altă Teodoră, pe un fundal populat de umbre „artistice”, din pictură sau literatură, înnobilând-o, înălțând-o, pentru a-și intensifica voluptatea căderii, în acest fel, „în robia farmecului ei”. De astădată a mers prea departe! A „fantazat” prea mult! Dacă i-ar povesti și ei acest „scenariu” din mintea sa, sigur l-ar acuza de „perversiuni livrești”. Și pe bună dreptate! S-ar putea spune că P.H.L. înclină
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
prin anii 19381940). Pe acest drum va fi meditat adesea la întâmplările din viața personajelor sale. Le-a „îndosariat” cu grijă în acest caiet. Tot pe acest traseu s-au întâlnit și eroii săi. Domnul R. este vădit impresionat de farmecul Teodorei. Oare ce îl atrage mai mult la ea? Mai precis, care ipostază a persoanei: - Femeia tânără și frumoasă, în ochii căreia i se pare că se ascunde un mesaj secret... Dar care? - Mama grijulie și iubitoare, pe al cărui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
impulsului sexual primar. În acest caz femeia este un simplu „instrument”. I se pare oribil să fie considerat (și încă la vârsta sa!) un „Don Juan de mahala”. Prin urmare, se străduiește să o convingă (și are suficiente argumente!) că farmecul ei nu stă doar în „podoabele fizice” cu care a fost dăruită. „-Să nu te superi dacă îți spun că admir în tine mai întâi pe mama iubitoare! Nimic nu-mi pare mai de preț decât devotamentul tău pentru aceste
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]