9,565 matches
-
de extraordinarele mese cu amicul său Matta, pictorul, la restaurante la care rezervarea meselor se făcea cu un trimestru În avans și doar pentru nume cu rezonanță. Seara s-a prelungit până după miezul nopții, În istorioare și paradoxuri, sub farmecul amfitrionului care nu-și precupețea verva. Fragilitatea sa fizică părea compensată prin suplețea rezistentă și tenace, de fibră aleasă. Se arăta deschis, Îngăduitor, Îndrăgostit de Paris și de cartierul În care locuia, fericit că beneficiază de luminile civilizației pe care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
bunul-simț inteligent al lectorului stăpân pe regulile lecturii: „Când vorbim de romane, viața autorului nu e treaba nimănui. Dacă autorul Însuși difuzează știrea că personajul cutare este, de fapt, În viața reală, cutărică, cititorii continuă să aibă obligația- obligație față de farmecul ficțiunii - de a-și astupa urechile și a-și vedea de drum. Cititorul este eliberat de jocul corespondențelor. Ficțiunea este subterană, nu terestră. Sau este ca În Tao: dacă spui ce este, tocmai asta nu-i, de fapt. Modelele dispar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sfârșit, ca „our new friends”. Delicata contrapondere a unui clasicism intelectual orgolios, detașat. Am contemplat, de asemeni, comportarea În preajma femeilor a cuceritorului faimos, cândva, pentru aventurile amoroase și numeroasele căsătorii-divorțuri. Redevenea cavalerul ușor arhaic, juvenila directitate americană potența curtenitoarea afabilitate, farmecul, ticul seducției, acum supravegheată, Încetinită. L-am urmărit și În tensionatele momente dinaintea apariției monografiei lui James Atlas, când se aștepta la indiscreții răuvoitoare din partea fiilor proveniți din căsătorii anterioare, ca și la cinice manipulări ale documentelor de către biograful interesat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
binecuvântând toate desfășurările, gata a primi binecuvântarea dumnezeiască. Este noaptea zeilor cărora flăcările focurilor le vestesc pregătirea oamenilor să primească taina. Cei ce se iubesc nu se mai despart niciodată, în ciuda tuturor obstacolelor și primejdiilor. Tuturor celor ce peregrinează în farmecul acestei nopți li se împărtășește miracolul naturii. Noaptea lui Ion este o contopire a tuturor principiilor pure, prin scufundarea în izvorul dintâi al tainelor celor mai adânci. în această noapte firea își depune vălul de mireasă și îmbracă fastul maturei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cum ploaia dă naștere la râuri pe pământ. Zidul e prea uriaș și prea măreț ca să-l pot cuprinde în hartă. Linia lui e de-a dreptul uluitoare. La tot pasul pare să-ți spună altă poveste. Fiecare unghi are farmecul lui. Mi-ar fi imposibil să-i redau detaliile pe o foaie de hârtie. Mi-am dat seama cât eram de neputincios în fața lui. Am închis ochii. Voiam să moțăi un pic. Vâjâitul vântului nu slăbea deloc în intensitate. Copacii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și când am văzut că tot nu apare, am coborât la bucătărie. Mi-am luat porția de pâine și băutura de dimineață și m-am întors în cameră. Mă obișnuisem să mănânc împreună cu el, așa că micul dejun n-avea nici un farmec de unul singur. Am mâncat doar jumătate din pâine, lăsând cealaltă jumătate pentru animale. M-am înfășurat în palton și am pus picioarele pe mânerul sobei, așteptând să se încălzească încăperea. Căldura de care ne bucurasem cu o zi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
doar jumătate din pâine, lăsând cealaltă jumătate pentru animale. M-am înfășurat în palton și am pus picioarele pe mânerul sobei, așteptând să se încălzească încăperea. Căldura de care ne bucurasem cu o zi în urmă a dispărut ca prin farmec. Orașul s-a cufundat în frig și peisajul a recăpătat aspect de iarnă cu toate că nu se pornise încă vântul rece. De la coama dealului de nord și până la câmpia de sud cerul atârna greu din pricina norilor încărcați de zăpadă. Aveai senzația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
retorism accentuat. În paginile însemnărilor de călătorie există însă și o a treia ipostază: un autor care reușește să se dezbare de filtrul deformant al lecturilor. În astfel de clipe privilegiate intră în scenă un personaj plin de vervă și farmec, vădind din când în când plăcerea jocului burlesc, un observator pătrunzător, moralist sagace, spirit caustic ori capabil de detașare ironică. F. se află evident în căutarea ecuației propriului talent. Treapta următoare va fi nuvela Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
moralizator scad adesea valoarea acestor scrieri. În volumele de nuvele Necunoscuta (1928) și Casa cu gratii (1944), nu îndeajuns de omogene, notațiile de atmosferă consună cu gesturile tipice ale unor personaje feminine puternice. Această lume a misterului nedeslușit, colorată de farmecul inocenței, pretinde ca investigația să se servească de mijloacele introspecției sau de viziunea unui martor. Ceva mai reușită, dar subminată de melodramatism, Casa cu gratii împletește legenda cu evenimentul actual, conferind un plus de semnificație unor valori morale ce tind
GABRIELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287122_a_288451]
-
de unde insistența într-un anumit „detectivism”. Prozele sale, vizând stări de spirit dense, concentrate, sunt mai puțin nuvele cât povestiri, texte apropiate basmului, având analogii cu folclorul și pretându-se la analogii cu Ion Creangă. Pledează în acest sens și farmecul regional, amestecul inextricabil de adevăr și irealitate. Caracterele sunt puternic marcate; orice individ din clanul Urcăneștilor e un fel de personnage reparaissant, definit prin reluări concentrice. Naratorul, estompându-și prezența, se situează tactic în durata lor, văzând și trăind lucrurile
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
arheologul Pandele. Cronicile din volumul Arpegii în ton major (1970) dezvăluie „cea mai pătrunzătoare inteligență muzicală” (Șerban Cioculescu) din scrisul românesc. Sunt cu siguranță cele mai interesante cronici muzicale de la noi, corespondențele estetice găsite de autoare dând acestor pagini un farmec aparte. Remarcabile sunt cronicile despre concertele lui W. Furtwängler, W. Backhaus, Pablo Casals, G. Enescu, W. Kempff sau Sviatoslav Richter. În studiul Eminescu oglindit în Chopin, D. încearcă apropieri între cei doi, bizuindu-se pe talentul ei de a găsi
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
ar părea, de însuși Paisie Velicikovski, bine cunoscutul ucenic al starețului Vasile. Textul românesc este amplificat față de textul slavon, cuvintele mai rare sunt explicate și localizate, termenii de spiritualitate occidentală sunt redați prin termenii tradiționali românești, totul conferind prelucrării un farmec aparte. Modul de transmitere prin copii manuscrise dovedește că la Poiana Mărului, deși exista doar un schit, era organizat, în secolul al XVIII-lea, un adevărat scriptorium. Repere bibliografice: Paul Mihail, Două manuscrise necunoscute din secolul XVIII, RSL, 1964; I.C.
DESIDERIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
participarea activă a celui descântat și recuzita folosită îi conferă caracter dramatic. Îl practică numai vârstnicii, mai ales femeile, și se aplică atât oamenilor, cât și animalelor. După scop, d. se împart în două tipuri principale: curative și vrăji sau farmece. Cele curative („de năjit”, „de orbalț”, „de uimă”) sunt strâns legate de medicina empirică și folosesc în general un text literar. Eficiența acestora, reală, se datorează leacurilor provenite din plante și, în bună măsură, autosugestiei. Vrăjile sau farmecele, mai puțin
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
vrăji sau farmece. Cele curative („de năjit”, „de orbalț”, „de uimă”) sunt strâns legate de medicina empirică și folosesc în general un text literar. Eficiența acestora, reală, se datorează leacurilor provenite din plante și, în bună măsură, autosugestiei. Vrăjile sau farmecele, mai puțin răspândite și practicate după un ritual mai strict, sunt menite să provoace dragostea, urâtul, sărăcia, belșugul etc. „Facerile”, „desfacerile”, „descoperirea hoților” și alte practici de aceeași natură, de asemenea însoțite de d., cunosc o răspândire restrânsă. Varietatea tipologică
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
1982; Antologia descântecelor populare românești, îngr. și pref. Radu Răutu, București, 1998. Repere bibliografice: G. Dem. Teodorescu, Considerațiuni critice asupra descântecului de „apucat” sau „încleștat”, „Columna lui Traian”, 1875, 3; Gaster, Lit. pop., 406-429; Mihai Canianu, Din psihologia poporană. Descântece, farmece și vrăji, RIAF, 1894, 115-191; Ov. Densusianu, Limba descântecelor, „Grai și suflet”, 1930, 2, 1931, 1, 1934, 1-2; Artur Gorovei, Descântecele românilor, București, 1931, 7-197; I. A. Candrea, Folklorul medical român comparat, București, 1944, 322-375; Gh. Pavelescu, Cercetări asupra magiei
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
un virtuoz al prozodiei și al rimei, posedând, totodată, și arta condensării imagistice. Împreună cu Mihai Codreanu, el a contribuit substanțial la impunerea sonetului în literatura noastră. D. a fost și un prozator prolific. Nuvelist spornic, a început cu volumul Puterea farmecelor și alte nuvele (1913). Cântăreața (1916) este o carte care a obținut un premiu academic. Școala profesională „Arhiereul Gherasim” (1916), Dragoste neîmpărtășită (1919), Strigoiul (1920), Pentru părerea lumii (1921), Vagabondul (1922), Norocul cucoanei Frosa (1926) cuprind numeroase alte nuvele. Autorul
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
timpului avea totuși, în aceste romane, prilejul unor lecturi de calitate. D. a făcut numeroase, și corecte, traduceri din Balzac, Dickens, Blasco Ibañez, Merejkovski, Shakespeare, Stendhal ș.a. SCRIERI: Versuri, Buzău, 1901; Trepte rupte, București, 1906; Tinerețea Casandrei, București, 1913; Puterea farmecelor și alte nuvele, București, 1913; Sonete, București, 1914; Canarul mizantropului, București, 1916; Cântăreața, București, 1916; Școala profesională „Arhiereul Gherasim”, București, 1916; Motanul ucigaș, București, 1918; Dragoste neîmpărtășită, București, 1919; Păcatul rabinului, București, 1920; Orașul bucuriei, București, 1920; Strigoiul, București, 1920
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
estetica ortodoxiei (1995-1996), în două volume intitulate Teologie și estetică și Ipostazele artei. O altă carte, Biserici și mănăstiri ortodoxe (1988), ilustrează aceleași teze despre perspective inter și transdisciplinare: teologie dogmatică, istoria artelor, culturii și civilizației, poietică, părinții Bisericii. Volumul, Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă (2001), conține în mare toate teoriile lui D. despre roman și natura specifică a epicului. SCRIERI: Visele au contururi precise, București, 1963; Culorile sângelui, București, 1973; Gib I. Mihăescu, București, 1973; Adevărul retorului Lucaci, București, 1977
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
Călătoria spre zei, București, 1982; Speranța București, 1984; Depărtarea și timpul, București, 1986; Sacrificiul, București, 1988; Biserici și mănăstiri ortodoxe, București, 1988; Istorie și valori, București, 1994; Prelegeri de estetica ortodoxiei, I-II, Galați, 1996; Istoria literaturii daco-romane, București, 1999; Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă, București, 2001. Repere bibliografice: D. Micu, „Visele au contururi precise”, CNT, 1963, 24; Zaharia Sângeorzan, O reconstituire mediocră, CRC, 1973, 49; Popa, Dicț. lit. (1977), 189; Virgil Cândea, Chipul interior al trecutului, LCF, 1978, 18; Sultana
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
Emil Botta, Scrieri, I-II, pref. Al. Piru, București, 1980. Traduceri: Jovan Strezovski, Tărâmul de la miazăzi, București, 1979; Raúl Gómez García, Poeme, București, 1980 (în colaborare); Ana Kalandadze, Duhul albastru, Cluj-Napoca, 1983 (în colaborare cu Zaira Samharadze); Constantin Stoiciu, Despre farmecul levantin, București, 1995; Jennifer Delgado, Povești mai mari pentru copii mai mici, București, 1996; Stéphan Mallarmé, Divagații. Igitur. O lovitură de zaruri, București, 1997. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Ioana Diaconescu, „Furăm trandafiri”, CNT, 1967, 17; Ilie Constantin, Ioana Diaconescu, „Jumătate
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
Ghilimescu, Figuri ale romanului, Târgoviște, 1998, 115-120; Radu Săplăcan, Făptura epică sau Cei doi Dragolea, CL, 2000, 2; Dana Gheorghe, Mihai Dragolea, „Călătorie spre muchia de cuțit”, OC, 2000, 8; Iulian Boldea, În căutarea ficțiunii, VTRA, 2000, 3; Ruxandra Ivănescu, Farmecele povestitorului, VTRA, 2000,3; Nicoleta Sălcudeanu, Cronică în fărâme, VTRA, 2000, 3; Cornel Moraru, Un prozator, VTRA, 2000, 3; Maria Ștefănescu, Elogiul fragmentarului, „Discobolul”, 2000, 34-36; Petraș, Panorama, 273-274; Catrinel Popa, Un roman al ratării, RL, 2002, 18; Lefter, Critica
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
Ingenioase, dezvăluind iscusințe de strategie narativă, sunt prozele în care unda realului se interferează cu aceea a ficțiunii. Infiltrarea de straniu și propulsia în fantastic imprimă scriiturii iradieri de parabolă. Viața imediată și arta, cu plăsmuirile ei care, ca prin farmec, prind să hălăduiască prin lume, pentru a încremeni în final pe pânza unde penelul pictorului le înveșnicește, sunt componentele unui joc magic, cu volute de livresc (Focul e dincoace). Plăcerea de a povesti, sub un, mereu repetat, „îndemn la vorbă
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
din România și a comunității evreiești din București. În Cântece pentru Lelioara, D. încearcă să dea expresie lirică trăirilor poetului-tată, care dorește să zămislească trupul de cuvânt al copilului, din imagini animate, scăldate în unda fierbinte a dragostei paterne. Inefabilul farmec al miniaturalei făpturi, măruntele sale manifestări și evoluții sunt descrise sau sugerate cu gingășie, dar și cu destulă forță plastică. Poeziile din placheta În preajma serii... (1924) se vor o definiție metaforică a unui timp-spațiu poetic, care favorizează retragerea eului în
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
de liceu cu o elevă) și în Templul poeziei (poveste-parabolă despre lumea scriitorilor). Alteori „stilul” se apropie, cu umor livresc, de cel al narațiunii picarești, în Întâmplări pe drumul mătăsii, basm despre o călătorie inițiatică pe exoticul drum al mătăsii. Farmecul povestirilor fantastice ale lui G. rezidă, de cele mai multe ori, în ambiguitatea semnificației, în umorul și ironia, savuroase, ale dialogurilor și în prospețimea (re)interpretărilor și (re)combinărilor tematice și stilistice. Un roman postmodernist, totodată situat în descendența Școlii de la Târgoviște
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
se vrea doar o simplă povestire - Robinson în țara românească (1904). Utopie sămănătoristă în felul ei, scrierea, apropiată ca subiect de drama Năpasta a lui I.L. Caragiale, combină datele mitului justițiar cu acțiunea eroului civilizator. Romanul nu este lipsit de farmec, dar declamația și nota melodramatică destramă uneori epicul. În schițele din Taina a șasea (1905) domină fondul înnegurat al vieții de familie asupra căreia s-a abătut păcatul greu (Grăuntele, Afișul) sau în care mezalianța duce la o conviețuire insuportabilă
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]