12,214 matches
-
fost Roger Garaudy pe care îl citează, referindu-se probabil la studiile Karl Marx, din 1964, și Marxismul secolului al XX-lea, din 1966, traduse și publicate la noi în 1967 și respectiv în 1969, dar comentariile referitoare la ideile filosofului francez erau prezente în presa vremii. Se știe însă, că teoreticianul, membru a Partidului Comunist Francez, a fost exclus din partid pentru "tălmăcirea" autorului Capitalului. La vremea aceea ideile socialiste și comuniste erau totuși în expansiune și cu siguranță nimeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spus la școală sau la învățământul politic" (697). Ideea a fost exprimată și de Gabriel Liiceanu atunci când s-a referit, într-un dialog cu Andrei Pleșu, la cei care au studiat filosofia în vremea comunismului. Studenții nu ajungeau la operele filosofilor, ci numai la cursurile profesorilor lor. Acesta este un adevăr penibil. Lecturile literare îi răpesc autorului Labirintului... cea mai mare parte din timp. Surprinzătoare sunt observațiile subiective referitoare la conținutul cărților citite și la personajele, de cele mai multe ori memorabile. Este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu putea așeza, pe când avea doar 22 de ani, la locul cuvenit cele trei personalități, cu domenii de activitate culturală și literară distincte. G. Călinescu este critic și istoric literar dublat de un remarcabil prozator, pe când M. Ralea e un filosof al culturii, iar Tudor Vianu unul din creatorii stilisticii românești și un remarcabil comparatist, iar la vremea aceea un asemenea punct de plecare pentru judecarea unei opere literare era totuși o noutate. Nici structuralismul promovat de Rene Wellek și Austin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să-și ducă existența modestă de profesor de liceu la Huși, un orășel de podgoreni din estul tării, mai aproape de Prut decât de Dunăre, mai aproape de ruși decât de turci. Dar cunoscut și prin nașterea aici a lui Mihai Ralea, filosoful epicureu, care a revenit la casa lui "din vie" și după ce trecuse dintr-o barcă în alta: de la țărăniști sau liberali, nu contează, la comuniști, devenind foarte curând intimul lui Gheorghiu-Dej, alături de care legenda zice că ar fi petrecut și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și pentru câteva luni, zile sau ore, prim-ministru, fie și comunist), dar și alte pasiuni "inextricabile" mai curând decât "devoratoare": vinul, de bună calitate și băut cu știință, femeile"... La polul opus, criticul literar de azi, Theodor Codreanu, un filosof al culturii sui-generis, văzut de departe, ar duce mai curând existența, dacă nu chiar de anahoret, oricum, profund cumpătată, cu aplicație dovedită pentru studiu și reflectare. Dar ce "reflectează" la Huși un profesor de liceu, oricât de mare a devenit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
față de una din antiteze. Un polemist din categoria miticilor zburdalnici ar fi împușcat mai multe salve (goale) de cuvinte și cu asta ar fi lămurit "teoria secundarului". Theodor Codreanu, care înțelege "incorectitudinea" în sensul unei înalte probități, recunoscând în persoana filosofului român din America un gânditor de marcă (prins însă în capcana ideologismului), caută să descâlcească până la capăt împletirile sinuoase ale "principalului" și "secundarului" din vitrega istorie a societății românești din ultimele secole. Disocierile și nuanțările sale urmează, cu o acribie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
încercând să ne introducă în această temă pe care a ales-o pentru cititor. Am citat intenționat cele scrise pentru a face o succintă introducere la În oglinzile lui Victor Teleucă, în care Theodor Codreanu descoperă un poet și un filosof remarcabil. Temeinic întocmită, această carte semnată de unul dintre cei mai cunoscuți și mai apreciați critici literari contemporani, Theodor Codreanu, începe, cum era și firesc, cu un Tabel cronologic, continuând cu: Omul Victor Teleucă, Câteva incursiuni exegetice, Destinul limbii române
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Basarabia, idee vehiculată inclusiv de Neagu Djuvara, ale cărui idei sunt amendate tranșant: "Doar un singur exemplu: Neagu Djuvara, care a reușit să-și creeze o aură de cap luminat al istoriei contemporane. În realitate, Neagu Djuvara este un bun filosof al istoriei (Civilisation et les lois historique. Essai d´étude comparée des civilisations, Paris, 1975), dar un istoric mediocru și fantezist, care-și etalează carențele de informație și de interpretare și-n dialogurile cu George Rădulescu. [...] În imaginarul lui Neagu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ion Eliade Rădulescu, preluată și îmbogățită de Eminescu, apoi continuată în secolul al XX-lea, de Mircea Eliade și Stefan Lupașcu, creator nu atât al logicii dinamice a contradictoriului..., ci al antiteticii (Basarab Nicolescu), și tocmai de aceea considerat un filosof pentru mileniul al treilea. Lupașcu a avut marele avantaj că a îmbinat organic marea tradiție mitică a Europei cu descoperirile majore ale științei secolului al XX-lea, între care și principiul complementarității al lui Niels Bohr" (p. 22). "Antitetica" este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
literari sunt rari, la noi. Din nefericire, prea rari. Chiar și la cei mai proeminenți, aflăm stângăcii în formularea considerentelor filosofice, care lasă loc obiecțiilor, atunci când lucrurile se iau în serios. Se știe, firește, că hermeneuticile și formulările tehnice ale filosofilor par prozaice multor literați. Adesea, ei preferă frazări intuitive, mai calde, chiar dacă acestea riscă să trădeze ideile. Orice credem, însă, filosofia trebuie luată ca atare. Iată un exemplu. Nu insist asupra faptului că la Kant nu avem "abandonarea" antinomiilor, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o năzuință, repede inhibată (cum ne spune Heidegger), de a ieși spre sfera întrebării "ce este omul?" făcând temă din "subiectivitatea subiectivității". Nu mă opresc nici asupra faptului că la Hegel, de fapt, în edificiul teoriei, "sinteza" a reușit, iar filosoful, potrivit unei relatări, a putut spune oarecum emfatic: este păcat pentru istorie dacă nu izbutește să facă "sinteza"! Aș sublinia că dacă Eminescu a izbutit să "transceandă" ambele ipostaze, Kant și Hegel cum scrie Theodor Codreanu eventualitate ce nu poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aceasta îți dai seama citindu-i scrierile, sau cel puțin monografiile de referință ce i se consacră an de an, în diferite țări. Apoi, un alt exemplu, Nietzsche este preluat după un folclor infirmat de multă vreme: cine citește scrierile filosofului știe că formula "Dumnezeu a murit" era la origine un reproș la adresa epocii, nu o exprimare "cu satisfacție a filosofului german" (p. 90). Nietzsche era un filosof cu cea mai largă respirație, nu un speculant cinic al împrejurărilor. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în diferite țări. Apoi, un alt exemplu, Nietzsche este preluat după un folclor infirmat de multă vreme: cine citește scrierile filosofului știe că formula "Dumnezeu a murit" era la origine un reproș la adresa epocii, nu o exprimare "cu satisfacție a filosofului german" (p. 90). Nietzsche era un filosof cu cea mai largă respirație, nu un speculant cinic al împrejurărilor. În sfârșit, să nu mai vorbim de gratuitatea ce constă în a-i imputa lui Ioan Petru Culianu o "involuție de la creștinism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Nietzsche este preluat după un folclor infirmat de multă vreme: cine citește scrierile filosofului știe că formula "Dumnezeu a murit" era la origine un reproș la adresa epocii, nu o exprimare "cu satisfacție a filosofului german" (p. 90). Nietzsche era un filosof cu cea mai largă respirație, nu un speculant cinic al împrejurărilor. În sfârșit, să nu mai vorbim de gratuitatea ce constă în a-i imputa lui Ioan Petru Culianu o "involuție de la creștinism la iudaism" (p. 33). Formula nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
PAPU.............................................................................................44 George MUNTEANU..................................................................................44 Solomon MARCUS....................................................................................45 MODELUL ONTOLOGIC EMINESCIAN,GALAȚI, EDITURA PORTO-FRANCO, 1992, COLECȚIA "STUDII EMINESCIENE" Ionel NECULA "Eminescu Dialectica stilului" 46 Mihai CIMPOI Poemul ființei 48 Sandra CRISTEA Theodor Codreanu: "Modelul ontologic eminescian" 50 Lucian CHIȘU Eminescu filosoful 51 PROVOCAREA VALORILOR, GALAȚI, EDITURA PORTO-FRANCO, 1997 Constantin TRANDAFIR Legea conservării 54 Teodor PRACSIU Maturitatea criticului 55 DUBLA SACRIFICARE A LUI EMINESCU, TÂRGOVIȘTE, EDITURA MACARIE, 1997, COLECȚIA "MEMORIA"; EDIȚIA A DOUA, BRAȘOV, EDITURA SERAFIMUS, 1999 [REVĂZUTĂ ȘI ADĂUGITĂ, CU O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
XIX-lea aveau multe puncte comune, dar ele nu au fost niciodată sintetizate într-un program definitiv și nici reprezentanții lor de frunte nu au fost vreodată considerați ca autorități ale căror opinii trebuiau privite ca fiind infailibile. Scriitori și filosofi ca John Locke, Adam Smith, Thomas Jefferson, J.-J. Rousseau și Voltaire au contribuit la îmbogățirea gîndirii occidentale în domenii majore, dar cu tot respectul de care s-au bucurat ei, criticii nu au ezitat niciodată să le contrazică vehement
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
constituie deci un pas esențial într-un studiu consacrat evoluției statelor din blocul sovietic. Marx își baza în mare parte teoriile pe lucrările unor economiști britanici ca David Ricardo, Adam Smith și John Stuart Mill și pe cele ale unor filosofi germani, în special pe opera lui Georg W. F. Hegel. Marx și Engels erau amîndoi influențați foarte mult și de propriile lor constatări privind consecințele revoluției industriale asupra Marii Britanii și a regiunii germane a Rinului de la mijlocul secolului pînă în
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ba chiar restaurează unele monumente ale Orașului Etern. De asemenea, el păstrează administrația imperială, legile și tribunalele de la Roma, împarte sarcini magistraților. La Ravenna, el organizează o curte după modelul celei de la Constantinopol și favorizează împrospătarea civilizației latine, reprezentată de filosoful Boethius și de poetul Cassiodorus. Poziția sa în Occidentul barbar este, astfel, foarte puternică: el apare, într-adevăr, ca urmaș al Angliștilor în această parte a ex-Imperiului roman și, cu acest titlu, el devine un adevărat protector al regilor germanici
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
domniei sale pentru a Iupta împotriva perșilor lui Chosroes I și a ține piept greutăților inter-ne. Aliat cu Papa, el face eforturi să mențină unitatea creștinătății, persecutîndu-i pe creștinii eretici din Egipt și Siria pe nestorieni, evrei și chiar pe filosofii greci rămași credincioși păgînismului antic. La Constantinopol, conflictele religioase și antagonismele sociale întrețin facțiuni care, în hipodrom se traduc prin opoziția cumplită dintre "Verzi" (monofiziții susținuți de popor) și "Albaștri". În 532, conflictul se transformă în revoltă, obligîndu-1 pe Iustinian
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
din urmă și de a renunța, în ceea ce-1 privea, la moștenirea sicilianăa. Această promisiune nu-1 împiedică pe Frederic să-și instaleze curtea la Palermo, capitală somptuoasă, în care acest literat înzestrat cu o imensă curiozitate intelectuală, poet și filosof la vremea sa (el 1-a citit pe Aristotel sub forma în care i-a venit prin Averroes), pasionat de matematică, de medicină, științele naturii, istorie, el atrage împrejurul său artiști, scriitori, medici, juriști, gînditori veniți din toate colțurile lumii
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
aprofunda, apare grija față de meditația rațională a dogmei. Aristotel are întru aceasta un mare rol: cel al tratatelor de logică, traduse de Boethius, care așteaptă ca, odată cu Reconquista și Cruciada, să pătrundă în Occident și traducerile și interpretările arabe ale filosofului grec cea a lui Avicenna (980-1037) și mai ales cea a lui Averroes (l 126-1198). Aristotel fundamenta cunoașterea lumii doar pe rațiune. Cum să conciliezi aceasta cu doctrina creștină care se bazează esențial pe credință? Aceasta este întrebarea pe care
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
nobilă suabă, provincial din ordinul dominican și magister la Regensburg, Strasbourg, Koln și, în cele din urmă, la Paris, își petrece o parte din viață reconstituind ansamblul filosofici aristotelice, conspectînd lucrările arabilor și rabinilor care aduseseră în Occident traduceri din filosoful grec. S-a străduit, apoi, să facă acest material accesibil clericilor și să-1 folosească în Summa theologiae, către 1270 în favoarea dogmei creștine. Discipolul său, dominicanul Toma d'Aquino devenit Sf. Toma d'Aquino în 1323 va face, însă, ca Aristotel
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
1290 -, scriitor politic (el scrie De Monarchia pentru Împăratul Henric VII, de la care așteaptă permisiunea de a se întoarce la Florența de unde l-au alungat guelfii "negri", partizani intransigenți ai Papei, în 1302), savant (Quaestio de aqua et terra) și filosof, format de gîndirca aristotelică și de cea a lui Toma d'Aquino. Scrisă în exil, probabil între 1307 și 1321, Divina Comedia (adjectivul "divin", apărut doar în secolul al XVI-lea, spune mult despre admirația postumă de care s-a
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Ceea ce distinge goticul de roman este mai degrabă spiritul care însuflețește întreaga producție artistică de la mijlocul secolului al XII-lea și pînă la sfîrșitul secolului al XV-lea: un amestec armonios între elanul mistic și rațional care, inspirat de construcția filosofilor și teologilor, se traduce printr-un echilibru al volumelor, un avînt către înalt al edificiului, o adevărată pădure de piatră înălțată către cer (32 m la Paris, 37 m la Amiens, 48 m la Beauvais), deschiderea către lumina zilei grație
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
înțelegere care a dominat scrierile cărturarilor ardeleni pe durata secolului al XVIII-lea - se regăsește în Transilvania lui Inochentie Micu- Klein cât și în Franța lui Montesquieu. Un pasaj din Spiritul legilor ilustrează înțelegerea elitistă (în spiritul vremii) pe care filosoful jurist al luminilor o dădea națiunii: "Națiunea, adică seniorii și episcopii: nu era vorba de comune" (Montesquieu, 1975, II, p. 36) [1748]. Chiar și mai târziu, după ce noțiunea de națiune a fost expandată pentru a-i cuprinde pe toți românii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]