11,589 matches
-
Iacob Negruzzi, secretarul perpetuu al Junimii, Z. Ornea spune că a fost un fel de „conservator muzeal”, creându-se astfel „tradiția sacră a Junimii”. George Călinescu spune că „...rar scriitor mai dezinteresat, mai în stare de a se bucura de geniul altora și de a se eclipsa în fața lor. El iubește Junimea cu ardoare discretă ca o bătrână slugă din alte vremuri pe stăpâni”. Noi credem că aceasta o făcea din marea lui generozitate, pentru că despre mândrie și demnitate Negruzzi vorbește
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
în chip firesc sensibilă la manifestările talentului : Amorul meu cu mine crescut-a în frăție,/ Căci te-am văzut adese la bunul meu venind/ Cu toți poeții Romei, în Roma strălucind,/ Cu-amicii tăi, Mecena, Virgiliu și Horațiu,/ Al căror geniu falnic străbat al lumei spațiu./ Stimați, iubiți de Cesar, v-am auzit ades/ Cetind a voastre imnuri și-n taină te-am ales/ Pe tine ca poetul închipuirei mele./ Ador a tale versuri (I 7). Inspirat de noua sa muză
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cuvinte (II 2), Ibis caută să-l dea pierzării și tocmește un ucigaș cu simbrie, gladiatorul Rutuba care știe să cântărească valoarea victimei sale (Ovidiu ? Poetul glorios ?/ Ovidiu, fala Romei, ce cântă armonios ?[...] Voiești ca să dizbar/ Prezentul, viitorul de-un geniu așa rar ? - I 5). Când tentativa de asasinat eșuează, Ibis pune la cale calomnierea publică a Iuliei, aranjată în așa fel încât să pară urzită de Ovidiu, și apelează în acest scop la același Rutuba și la histrionul Pinax, cândva
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bunicul amintindu-i că în tinerețe nutrea el însuși ambiții de autor epic, precum și că marii poeți au contribuit la faima Curții sale : Tu care cu poeții trăiești în confrăție.../ Horațiu și Virgiliu posedă-o-mpărăție/ Ca tine ; al lor geniu, cu-al tău în zbor unit,/ Clădesc din timpul nostru un secol strălucit. Ea obține insă același răspuns din partea principelui iritat de versurile imorale : Azvârle-această carte ce mânele-ți pătează/ Și-n sân pe nesimțite otrava infiltrează (III 2). Nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sân./ Primește-aste coroane ; prin noi ți le trimite.../ Salut și onor ție, poete strălucite ! (V 9). Omul este înfrânt de potrivnicia destinului, însă poetul se bucură de glorie eternă. Ultimele cuvinte ale piesei sunt adresate celui menit imortalității artistice : Adio, geniu în veci nepieritor !. Cele două piese cu structură similară se află în raport de continuitate, fapt confirmat de unele detalii din Ovidiu care reamintesc Fântâna Blanduziei : darurile lui Ibis pentru Corina, incapabile să-i aducă favorurile femeii iubite (I 1
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sacra-ngenunchere de gingașă vergină), se întreabă șovăielnic și tulburat dacă sentimentele fetei se adresează omului sau artistului : Dar cine are parte de-acest duios amor ?.../ Poetul ce nu moare, sau omul muritor ?/ Poetul e-n veci tânăr când omu-mbătrânește./ Și geniul, nu fruntea încântă și răpește. Cel puțin în acest moment, Horațiu înclină mai degrabă spre a doua ipoteză : amară cugetare !... fior de-al iernii vânt ! Voi puneți amorțire pe-al inimei avânt,/ Și umbra îndoielii pe orice nălucire,/ Căci ziorile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dumnezeiești !), dar o îndepărtează invocând senectutea lui, după ce constată că ea l-a solicitat în calitate de artist, iar nu de bărbat pe care l-ar socoti atrăgător (Și ea, și ea in mine numai poetul vede). Chiar dacă, așa cum spune Neera, un geniu vârstă n-are, muritorilor le e dat să parcurgă un curs firesc al vieții, cu etape de neconfundat : omul e mâhnit/ Când în amurgul vieții pășește neoprit.../ În tainele naturei e lege ca să zboare/ Amurgul către noapte, aurora către soare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de viață, înfruntându-și solitar sfârșitul (Cu moartea voiesc singur să mă găsesc în față), el meditează la acea soartă fatală hărăzită lui. Cândva a nutrit năzuința vană de a cuceri cerul prin creațiile sale (Te naști, te crezi un geniu ; în zborul tău înalt/ Aspiri să iei, pigmee, Olimpul cu asalt), talentul i-a fost însă recompensat prin surghiun (Și care e răsplata mărețului tău dar ?/ Amara nepăsare ! Exilul mult amar !). Departe de casă, omul este amenințat de moarte, opera
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
încheie opera printr-o reflecție asupra morții. Cu o anume vanitate întemeiată pe încrederea în valoarea propriei creații, Alecsandri s-a ipostaziat în ultimele sale scrieri în doi dintre cei mai de seamă poeți ai Romei. S-a închipuit drept geniu, însă un geniu răvășit de bătrânețe și de moarte. Câteva capitole din această lucrare au fost realizate, într-o primă formă, în cadrul proiectului „Valorificarea identităților culturale în procesele globale”, cofinanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României din Fondul Social European prin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o reflecție asupra morții. Cu o anume vanitate întemeiată pe încrederea în valoarea propriei creații, Alecsandri s-a ipostaziat în ultimele sale scrieri în doi dintre cei mai de seamă poeți ai Romei. S-a închipuit drept geniu, însă un geniu răvășit de bătrânețe și de moarte. Câteva capitole din această lucrare au fost realizate, într-o primă formă, în cadrul proiectului „Valorificarea identităților culturale în procesele globale”, cofinanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
provocator lui Platon despre himerele republicii ideale ca despre un eșec creator (Te refugiezi în filozofia ta aridă, stupidă, din fața insuccesului tău ca poet - II, p. 115), Gorgias îi recomandă scufundarea în josnicia omenească pentru a descoperi imboldul artistului de geniu, frate cu criminalul și nebunul : Ai învățat totul din carte, cunoști viața din cărți. Creează-ți singur nefericirea, dacă n-o poți cunoaște altfel. Afundă-te în mocirlă. Trădează-ți prietenul (II, p. 116). Ispitit de târgul în măsură să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
prin eventuala sa latură cristică, eroul eschilian este aproape de sufletul modern prin idealul de libertate simbolizat, ca și prin întemeierea personalității în fapta eroică a cugetului. Pe de altă parte, spiritul elin se face simțit într-o tragedie în care geniul etern omenesc biruie haosul (p. 175). Orestia dezvăluie pe larg concepția eschiliană despre relația eroului tragic cu destinul, așa cum o descifrează Alice Voinescu. Din legenda bazată pe o concepție religioasă primitivă dramaturgul alege momentele cu care poate construi morala nouă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de pornire poate evidenția numeroase similitudini, dar și destule diferențieri. Câteodată, în funcție de subiect, dramaturgii români își îndreaptă atenția spre opere din alte genuri literare adaptate rigorilor teatrale. În ultimele lui piese, în care tratează despre bătrânețea și moartea artistului de geniu, Alecsandri îi alege ca protagoniști pe doi mari poeți latini preocupați în operele lor de scurgerea inexorabilă a timpului : Horațiu, autorul odelor clipei trecătoare, și Ovidiu, cântărețul elegiilor surghiunului echivalat cu moartea. În dramele sale consacrate lui Socrate, Platon și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
valoare.” Nicolae Iorga 30. „Cartea este o vrăjitoare. Cartea a transformat lumea. În ea se află istoria neamului omenesc, ea este memoria gândirii umane.” N. A. Morozov 31. „Cărți, cărți pentru popor! Acela e suflet mare care cere lumina. Acolo stau genii ascunse, gata să izbucnească asemenea izvorului, care așteaptă în stânca uscată lovitura de toiag a lui Moise. Acolo-i puterea și viitorul nostru.” Al. Vlahuță 32. „Ori de câte ori o carte nu va ști să amuze cât o jucărie, ea va trebui
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
rea; căci o faptă rea nu e la urma urmei decât o faptă rea, în timp ce o învățătură rea dă naștere, la infinit, perversității.” J. J. Rousseau 143. „În lume sunteți expuși toanelor celui dintâi venit; într-o bibliotecă geniul însuși este supus toanelor voastre.” Lawrence Sterne 144. „O lectură plăcută este tot așa de folositoare sănătății noastre, ca și exercițiile fizice corporale.” Immanuel Kant 145. „Unele cărți par să fi fost scrise nu pentru a învăța ceva din ele
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
din care vei întocmi înțelesul și filozofia vieții.” Mihai Eminescu 154. „O carte bună - ce bun prieten! Și tu te lauzi că i-ai descoperit cusururile. Nenorocitule! Cărți, cărți pentru popor! Acela e suflet mare care cere lumină. Acolo stau genii ascunse, gata să izbucnească asemenea izvorului, care așteaptă în stânca uscată lovitura de toiag a lui Moise. Acolo-i puterea și viitorul nostru.” Al. Vlahuță 155. „Cărțile ne sunt prieteni statornici... Ne sunt sfetnici și nu ne contrazic. Cărțile care
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ar fi o artă; după cum nu este nici știință. La arte și științe ajungi prin gândire, la poezie nu, căci ea este inspirație; fiind concepută în suflet din clipa primei adieri. N-ar trebui numită nici artă, nici știință, ci geniu.” J. W. Goethe 194. „Anumite cărți par a fi scrise nu pentru a învăța din ele, ci ca să se știe că autorul a știut ceva.” J. W. Goethe 195. „O culegere de anecdote și maxime este cea mai prețioasă comoară
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
376. „Este o mare diferență între omul pasionat care vrea să citească o carte și omul obosit care vrea o carte de citit.” Gilbert Keith Chesterton 377. „Cărțile - copiii minții.” Jonathan Swift 378. „Cărțile sunt moștenirea pe care un mare geniu o lasă omenirii și care sunt transmise din generație în generație, ca dar pentru urmașii care nu s-au născut încă.” Joseph Addison 379. „Cărțile nu sunt lucruri absolut moarte, ci conțin în ele o putere de viață pe măsura
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
critici e totuși mai prudent să citești. Cel puțin cât autorul este în viață.” Rivarol 466. „Înțeleg prin critica pură aplicată nu asupra ființelor, nu asupra esențelor și care vede în studierea ființelor și a operelor doar un pretext esențelor ... geniul, genul și Cartea.” Thibaudet pentru meditarea 467. „În critica literară și artistică trebuie să-i imită pe naturaliști: avem sarcina să găsim oamenii în spatele operelor, să reconstituim viața reală a societăților, cu ajutorul unei cărți sau a unui tablou.” Emile
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
moartea cuiva care ne-a fost drag, care să ne lase impresia că suntem izgoniți în pădure, departe de oameni, ca o sinucidere. O carte trebuie să fie un topor care să sfarme marele îngheț din noi.” Franz Kafka 647. „Geniul uman este inepuizabil, ca natura... Zilnic, un milion de cărți, ziare, tablouri, cântece, invenții... Însă rațiunea naturii e omul, iar frumusețea este cununa, piscul adevărului.” Avetik Isahachian 648. „Cele mai vii impresii sunt acelea care nu se scriu. Mergând pe
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
împotriva tendinței dominante. De aceea, între un parlament în care cei mai mulți nu au încredere și un președinte cu un rol bine determinat prefer cea din urmă variantă, cum este de preferat un parlament în care cetățenii să aibă încredere unui geniu politic detestat. Criteriul după care trebuie să judecăm viabilitatea unui sistem este cultura politică a societății, fiindcă trebuie să urmărim respectul și încrederea cetățenilor în instituții și nu disputele și opțiunile politice conjuncturale. Capitolul 5 TIPUL DE PARLAMENT Reforma Parlamentului
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
corespondentul lui era supravegheat, abia avu timp să-i arate soției lui scrisoarea, și se prăbuși fulgerat de un atac. Lumea începe să se clatine cu ea imediat ce iese în stradă. Dar iese. Iau toți metroul ca să vadă expoziția Melancolie. Geniu și nebunie în Occident. Există oameni, zei și animale melancolice, sfinți și juisori melancolici, ființe abandonate și îndrăgostiți melancolici, bolnavi și sănătoși melancolici, temperamente, vârste, expresii, gesturi, priviri și atitudini melancolice, cuburi și poliedre melancolice. Marmura e melancolică. Cunoașterea e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe loc: "Tolstoi!" Arcadi se alătură cu atât mai sincer omagiului pentru "titanul de la Iasnaia Poliana", cu cât Margareta nu era amestecată aici nici cât negru sub unghie. Dar, după o clipă de gândire, i-l opuse cu perfidie pe geniul epileptic al burnițelor petersburgheze: "Dostoievski!" Ahile nu ignora ponderea Leningradului în problema care îl opunea acestui sumbru uriaș blond. Făcu haz de necaz: bineînțeles, ce ar fi omenirea fără otrava distilată de acest habotnic care îl frecventa asiduu pe dracul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o profundă cunoaștere a crizei. Mai mult decât oricând, Tolstoi este acum contemporanul nostru. Tolstoi, cu propriile sale tensiuni, cu propriile sale crize, cu suișuri și coborâșuri, ezitări, renunțări și întoarceri, din care a ieșit întotdeauna biruitor nu Omul, ci Geniul. Tolstoi care la vârsta de unsprezece ani, în 1839, a urmărit de la fereastra casei, așezarea temeliei Bisericii Mântuitorului din Moscova, în prezența țarului Nikolai I. În sufletul copilului de la fereastră se așeza tot atunci temelia credinței în Dumnezeu, pe care
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
lângă Mănăstirea Optina. Pe drum, în gara Astapovo, Tolstoi se eliberează în sfârșit și pentru totdeauna, de jugul unei vieți care nu a curs cum și-ar fi dorit și mai cu seamă, de lanțurile strivitoare ale unui talent de geniu, care l-a ținut în puterea sa toată viața. Mănăstirea Optina fusese timp de jumătate de veac, începând cu 1845, și mai era încă și la momentul dispariției lui Tolstoi, cea mai fidelă păstrătoare a ideilor lui PAISIE VELICIKOVSKI și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]