9,562 matches
-
din 1833) și o școală mixtă cu 28 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Dealu Lung și includerea ei în comuna Lacul lui Băban, cu satele Cocoșari, Constandoiu, Gura Caliței, Peletic, Plopu, Poenile, Tinoasa și cătunele Bălănești, Groapa Tufei, Rașca și Șotărcari, populația totală fiind de 2812 locuitori. Ea era arondată plășii Plăginești a aceluiași județ. În 1950, comuna a fost transferată raionului Focșani din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea
Comuna Gura Caliței, Vrancea () [Corola-website/Science/301876_a_303205]
-
Munteni, care aparținea județului Râmnic și Maluri Moldova, care aparținea județului Putna .O altă dovadă a vechimii satului o reprezintă existența în cimitirul de la Moldova a doua cruci ale eteriștilor, luptători greci morți în timpul revoluției de la 1821 și îngropați în gropi comune. De asemeni, în 1819 există în Maluri Moldova o Biserică cu hramul "Cuvioasa Parascheva" zidita în 1802. Biserică de la Maluri Munteni este zidita de boierul Robescu și soția sa și are hramul "Sfanțul Ierarh Nicolae", datând din 1819, după
Maluri, Vrancea () [Corola-website/Science/301881_a_303210]
-
Temistocle Diaconu, primar Pădureni: "Cu piscina eram dator să o construiesc. Înainte de 1989, am rămas mâhnit de faptul că mai mulți copii și tineri s-au înecat în iazuri improvizate. Am propus să se facă un fel de ștrand, o groapă betonată cum i-am spus eu la vremea aceea, minimalizând. Am fost privit cu persiflare. Eram director de cămin cultural și am avut această inițiativă într-o ședința comunală. După Revoluție, am avut o surpriză extraordinară. Două femei în vârstă
Comuna Pădureni, Vaslui () [Corola-website/Science/301904_a_303233]
-
numeroasele sere, livezi și îi vezi prin piețe cu fructe, legume și zarzavaturi. Sunt viticultori, pomicultori și pricepuți constructori de case și acoperișuri de stuf. Porecliți cândva “excavatoare cu bărbi” pentru ușurință de care dădeau dovadă la săpatul canalelor și gropilor în marile șantiere, lipovenii au căutare și azi în construcții, în Italia și Spania. Tinerii plecați din sat la studii, au adus și aduc contribuții importante în sport, învățământ, cultura, știința și arta. În cei aproape 300 de ani de când
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
inamic în timpul apărării satului Douaumont de pe lângă Verdun. Compania sa este decimată în timpul acestei bătălii, iar cei rămași în viață sunt încercuiți de germani. Conform versiunii oficiale, de Gaulle încearcă o ofensivă, dar violența bătăliei îl obligă să sară într-o groapă de obuz pentru a se proteja, dar nemții îl identifică și după o împunsatura de baionetă, el este rănit la piciorul stâng. Luat de trupele germane de pe front, el este îngrijit și internat. Un soldat din compania sa istorisea o
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
confluența cu Valea Gugii. Rocile care apar pe teritoriul satului fac parte din categoria rocilor sedimentare: argile, marne, gresii, conglomerate, nisipuri, pietrișuri. Legat de formațiunile argiloase și marnoase apar alunecări de teren de tip lenticular pe Coasta Mare și D.Gropi, care au fost stabilizate prin lucrări tehnice și culturi de pomi fructiferi. Clima satului Rugășești este temperat-continentală, cu temperaturi medii anuale de 8˚-10˚C și precipitații medii anuale de 700-800 mm/an. Cel mai important râu care străbate satul
Rugășești, Cluj () [Corola-website/Science/300350_a_301679]
-
și penticostali (2,77%). Pentru 2,2% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. De-a lungul timpului populația comunei a evoluat astfel: Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Sic. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile
Comuna Sic, Cluj () [Corola-website/Science/300355_a_301684]
-
fiind vorba, foarte probabil, de două înmormântări succesive. Mormintele acoperite cu un podium de lespezi de piatră aveau urnele acoperite cu capace, iar podiumul avea circa 1mp și se afla cu 5-7 cm deasupra urnelor. Mormintele fără urnă aveau o groapă simplă, nearsă și conțineau oase calcinate, cenușă, foarte rar fragmente ceramice, niciodată vase întregi și doar într-un singur mormânt s-a găsit o fibulă de bronz, fragmentară. Mormintele de înhumație au aparținut, toate, unor copii sub 7 ani. Ele
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
marmură. La înscrisul așternut pe marmură monumentului - "În memoria ostașilor români căzuți la Aita-Seacă în septembrie 1944", este adăugată mențiunea: "Tot aici sunt așezate rămășițele pământești ale unui ostaș german". Toate obiectele personale găsite la exhumare, în septembrie 2004, în groapă comună, asupra ostașilor români și a ofițerului german, se află în păstrare la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni.. În august 2010, slujba de pomenire a militarilor români căzuți în toamna anului 1944, la Aita Seaca, oficiată de IPS Ioan Selejan
Aita Seacă, Covasna () [Corola-website/Science/300367_a_301696]
-
din sat a fost singurul obiectiv urmărit și finanțat de săteni ,aceștia neavând alte inițiative "lumești" după 1960, cum ar fi reamenanjarea sau dezvoltarea satului așa cum s-a întâmplat în satele învecinate. Ulițele satului au continuat să fie presărate cu gropi și pline de noroi pe întreaga perioadă a colectivizării { chiar dacă în sat se aflau trei cariere de piatră și CAP -ul din sat deținea utilajele necesare lucrărilor de pietruire mecanizata }. De altfel "drumurile" din sat au fost acoperite { doar în
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
el îngropat și cu muzeu pentru lucrări. Dar nu l-au lăsat securiștii. S-a scris mult în ziare la vremea aceea, și-au bătut joc de el. Până la urmă l-am dus la cimitir. Dar nici un monument nu împodobește groapă, de parcă ar fi fost un muritor obișnuit. Promisiuni am primit din toate părțile. Cand a cumpărat statuile, chiar Dinel Staicu a făgăduit că se va ocupa de tot. Nimic nu a făcut. Din toată viața dansului, o poartă și un
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice: tellul de „la Popină” (sud-est de satul Brăniștari); cel din vatra satului Uzunu (ambele aparținând culturii Boian din neolitic); situl de la „Gropile lui Sulă” ( est de Brăniștari), cuprinzând tot o așezare neolitică a aceleiași culturi, precum și una medievală; și situl de „la Beci”, aflat pe terasa Neajlovului, la nord-est de Hulubești, și conținând urme de așezări din Epoca Bronzului (cultura Tei), perioada
Comuna Călugăreni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300425_a_301754]
-
urme de așezări din paleoliticul superior (cultura Aurignacian), paleoliticul final și neoliticul timpuriu; situl de la Gârla Gogoșari, la sud-vest de satul Gogoșari, ce cuprinde o așezare și o necropolă medievale; și necropola din secolul al IV-lea e.n. de „la Gropi” (500 m vest de Izvoru, lângă baltă). Celelalte trei sunt clasificate ca monumente de arhitectură biserica „Sfânta Treime” (1894, refăcută în 1832) din vestul satului Gogoșari; biserica „Sfântul Nicolae” (1886) din Izvoru; și biserica „Sfântul Nicolae” (1922) din centrul satului
Comuna Gogoșari, Giurgiu () [Corola-website/Science/300433_a_301762]
-
preoți formați în matca localității. In continuarea tradiției, în locul cunoscut ca «Fântâna Icoanelor», a avut loc Hora satului.” Oltenia¨, "Publicațiile Mitropoliei Olteniei", nr. 5-8/2005: ¨Dobridoru, jud. Dolj: biserica bordei apoi biserica «Sfântul Nicolae», înainte de 1845, refăcută de zid 1899-1904¨. ¨Groapa bisericii se mai cunoaște puțin și acum pe valea Coțobâțului (1927 n.n.) - informație de la preot I. Bercea-Dobridor" - C.S. Nicolaescu-Plopșor, în revista "Oltenia" nr.1/1940, 13. Pantelie Negreț care, până la sfârșitul vieții, a locuit într-un bordei - ultimul bordei din
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
un turc. Rănit de moarte, Geică s-a târât în niște tufișuri, unde a și murit. Acolo a fost găsit de frații săi și după ce l-au înmormântat, lângă mormânt au săpat o biserică-bordei, care avea gârlici, naos și altar. Groapa bisericii se mai vedea în lucerna lui Afrem Vlădulescu, în prima parte a secolului XX. Despre urmașii celor șapte moși întemeietori au rămas mai multe referiri. Astfel Ion cel Mic, fiul lui Geică, a avut doi copii, pe Nicolae, născut
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
repede, înlocuindu-i acoperișul. Într-un bordei mai mare se puteau adăposti și vitele, care încălzeau locul, când, din cauza dușmanilor care ar fi văzut fuiorul de fum, locuitorii pregetau să aprindă focul iarna. Bordeiul era alcătuit în principal dintr-o groapă dreptunghiulară, săpată în pământ la vreo doi metri adâncime, cam de 3 metri pe 6. Aceasta era încăperea principală, numită celar, sau, după influența turcească, ogeac. Acoperișul, în două ape, era făcut din stuf, paie sau coceni și se sprijinea
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
creind probleme mai grave. Astfel în 1890 a bântuit o epidemie de tifos exantematic din cauza căreia au murit foarte mulți locuitori, fiind înregistrați atunci de zece ori mai mulți morți decât nașteri, morții fiind puși chiar câte doi-trei într-o groapă. Vărsatul de vânt a avut și el un număr de victime. În septembrie 1912 vreo zece locuitori ai Coveiului au avut o moarte fulgeroasă în câteva zile, din cauza holerei. Economia satului Covei a fost și este bazată pe agricultură, în
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
cu picioul scurt, o strachină și un vas de provizii, toate de culoare cenușie și modelate cu roata. În anul 1987 - 1988, cu ocazia săpăturilor arheologice făcute în apropierea "Carierei de nisip" ( Kőházkert ) s-a constatat o locuire dacică, cu gropi circulare ce conțineau fragmente de vase, oase de animale, o plăcuță de cuirasă, fusoiale etc. Pe teritoriul satului se mai menționeată materiale de tip scitic dintr-un mormânt de incinerație din sec. VI - V î.de Hr. La marginea de
Sânsimion, Harghita () [Corola-website/Science/300486_a_301815]
-
drumeții, agrement și odihnă și alte puncte de atracție turistică oferite de frumusețile naturale ale zonei, în sezonul estival. Satul de vacanță Vârtop oferă posibilitatea practicarii sporturilor de iarnă în sezonul rece și drumeții pe trasele turistice din zonă, peșteri, Groapă Ruginoasa, Pietrele Negre, etc. În perioada 2000-2010 s-a înregistrat o creștere continuă a capacității de cazare existente ca urmare a sporirii numărului pensiunilor turistice rurale. Aceasta se explică prin dorința localnicilor de a-si porni propria afacere în vederea obținerii
Nucet () [Corola-website/Science/300515_a_301844]
-
de barieră și într-un acces de furie taie în două arma lui Maul formată din două săbii laser. Maul însă îl dezarmează și-l aruncă într-un tunel. Obi-Wan se prinde de o muchie, se calmează, sare afară din groapă și prinde cu ajutorul Forței sabia lui Qui-Gon și apoi îl taie în două pe Maul, care cade în abis. Cu ultima suflare, Qui-Gon îi cere lui Obi-Wan să-l instruiască pe Anakin și să-i devină profesor, apoi moare. Palpatine
Războiul stelelor - Episodul I: Amenințarea fantomei () [Corola-website/Science/298544_a_299873]
-
dintre cele mai frumoase catedrale din sudul Ucrainei, precum și principala atracție a orașului. De asemenea, mai există în oraș o statuie și un bust ale lui Vladimir Ilici Lenin și un monument în memoria eroilor sovietici (ridicat pe locul unei gropi comune, având un obelisc de 17 m înălțime și fiind inaugurat la 7 noiembrie 1967). În perioada construcției orașului s-a realizat și un parc-grădină publică pe malul lacului Ialpug. După o legendă, poetul rus Pușkin ar fi vizitat
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
marile adiacente, este de 354.700.000 km³, iar fără ele este de 323.600.000 km³. Adâncimea medie a Atlanticului este de 3.332 m (incluzând marile adiacente) sau 3.926 (fără marile adiacente). Cel mai adânc punct este Groapă Puerto Rico de 9.219m . Lățimea oceanului variază de la 2.848 km între Brazilia și Liberia, până la 4.830 km între Statele Unite ale Americii și nordul Africii. Marile care fac parte din Oceanul Atlantic (sunt considerate adiacente) includ: Marea Caraibelor, Marea Mediterana, Marea Nordului
Oceanul Atlantic () [Corola-website/Science/298652_a_299981]
-
generațiilor viitoare. În 1566, este ales membru la ""Accademia del Disegno di Firenze"", împreună cu Andrea Palladio și Jacopo Tintoretto. Tiziano moare pe 27 august 1576, în timpul epidemiei de ciumă. Ca urmare a deciziei Senatului, în pofida prevederilor de igienă, scapă de groapa comună și este înmormântat lângă biserica ""Santa Maria dei Frari"" din Veneția. Tiziano dezvoltă un stil personal al culorilor, care veneau aplicate în mod rapid, câteodată imprecis, fără desene pregătitoare: rezultatul este o expresivitate directă, figurile sunt mai vii și
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
persuasiune" (tortura) era permisă printr-un decret special, ceea ce a deschis calea pentru nenumărate abuzuri, despre care există foarte multe mărturii ale victimelor dar și ale NKVD-iștilor. În toată țara au fost descoperite de-a lungul timpului sute de gropi comune în care au fost îngropate victimele acestor abuzuri. Există dovezi de netăgăduit că NKVD-ul a comis execuții ilegale în masă conform unor planuri elaborate cu grijă. Aceste planuri stabileau numărul și proporția victimelor dintr-o anumită regiune. Se
NKVD () [Corola-website/Science/299527_a_300856]
-
1950 a ajuns în Penitenciarul de la Sighet, unde, după 2 ani, nemaiputând suporta duritatea regimului de exterminare, a murit la 11 iulie 1952. Asemenea și celorlalți episcopi morți la Sighet, a fost înhumat într-o noapte, fără sicriu, într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor. Mormântul i-a fost nivelat pentru a nu se mai cunoaște locul înhumării și pentru a se evita, mai târziu, pelerinajele la mormintele martirilor uciși în Sighet. Nu a fost judecat și nu a avut condamnare
Valeriu Traian Frențiu () [Corola-website/Science/299547_a_300876]