9,279 matches
-
Militare Române în perioada 1949 - 1952. s-a născut la data de 1 ianuarie 1905 în orașul București. A studiat la "Colegiul B.P.Hașdeu" din Buzău și apoi la Școala Navală din Constanța. După finalizarea studiilor, a lucrat la Serviciul Hidrografic, Compania a V-a din cadrul Bazei Navale Maritime, ca ofițer la bordul torpilorului "Zmeul", ofițer secund la bordul remorcherului "Lt. Vârtosu". Până în perioada postbelică a lucrat aproape neîntrerupt la Serviciul Hidrografic, cu excepția perioadei 1925-1926. Pe timpul campaniilor de vară a activat
Emil Grecescu () [Corola-website/Science/307466_a_308795]
-
din Constanța. După finalizarea studiilor, a lucrat la Serviciul Hidrografic, Compania a V-a din cadrul Bazei Navale Maritime, ca ofițer la bordul torpilorului "Zmeul", ofițer secund la bordul remorcherului "Lt. Vârtosu". Până în perioada postbelică a lucrat aproape neîntrerupt la Serviciul Hidrografic, cu excepția perioadei 1925-1926. Pe timpul campaniilor de vară a activat ca ofițer cu navigația pe torpilorul "Zborul", ofițer secund pe canoniera "Stihi", respectiv "Cpt. Dumitrescu", comandant de companie în cadrul Batalionului de Recruți al Bazei Navale, șef de cart pe canoniera "Alba
Emil Grecescu () [Corola-website/Science/307466_a_308795]
-
Pe timpul campaniilor de vară a activat ca ofițer cu navigația pe torpilorul "Zborul", ofițer secund pe canoniera "Stihi", respectiv "Cpt. Dumitrescu", comandant de companie în cadrul Batalionului de Recruți al Bazei Navale, șef de cart pe canoniera "Alba Iulia", șeful Serviciului Hidrografic, subdirector la Oficiul Hidrografic și Aerofotogrametric, comandant pe canoniera "Lt. Comandor Stihi", comandantul canonierei "Cpt. Dimitrescu", comandantul canonierei "Stihi", șeful Oficiului Hidrografic, ofițer secund și comandant secund al distrugătorului "Regina Maria", șeful Biroului IV din C.F.N.M., director de studii la
Emil Grecescu () [Corola-website/Science/307466_a_308795]
-
a activat ca ofițer cu navigația pe torpilorul "Zborul", ofițer secund pe canoniera "Stihi", respectiv "Cpt. Dumitrescu", comandant de companie în cadrul Batalionului de Recruți al Bazei Navale, șef de cart pe canoniera "Alba Iulia", șeful Serviciului Hidrografic, subdirector la Oficiul Hidrografic și Aerofotogrametric, comandant pe canoniera "Lt. Comandor Stihi", comandantul canonierei "Cpt. Dimitrescu", comandantul canonierei "Stihi", șeful Oficiului Hidrografic, ofițer secund și comandant secund al distrugătorului "Regina Maria", șeful Biroului IV din C.F.N.M., director de studii la Școala Navală, comandantul Grupării
Emil Grecescu () [Corola-website/Science/307466_a_308795]
-
de companie în cadrul Batalionului de Recruți al Bazei Navale, șef de cart pe canoniera "Alba Iulia", șeful Serviciului Hidrografic, subdirector la Oficiul Hidrografic și Aerofotogrametric, comandant pe canoniera "Lt. Comandor Stihi", comandantul canonierei "Cpt. Dimitrescu", comandantul canonierei "Stihi", șeful Oficiului Hidrografic, ofițer secund și comandant secund al distrugătorului "Regina Maria", șeful Biroului IV din C.F.N.M., director de studii la Școala Navală, comandantul Grupării Navelor de Mare. Din data de 25 august 1949, comandorul Emil Grecescu a girat comanda Marinei Militare Române
Emil Grecescu () [Corola-website/Science/307466_a_308795]
-
spațiu intramontan dominat de terase (șesuri ) cu un sol pietros și sărac, neprielnic agriculturii Comună Șaru Dornei se învecinează: Altitudinea minimă este la confluenta pârâului Borcut cu Râul Neagră Șarului și altitudinea maximă în Pietrosul Călimanilor, respectiv - 2102 m. Rețeau hidrografica este formată de râurile Neagră Șarului și Sărișorul Mare cu afluenții acestora. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Șaru Dornei se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor
Comuna Șaru Dornei, Suceava () [Corola-website/Science/302003_a_303332]
-
coroană murala cu un turn de argint. Relieful este variat cuprinzând dealuri (Arșiță, Cerbul, Scorbura, Măgura Vacii) precum și poieni (Sihastru, unde se află schitul Daniil Sihastrul, Poiana Gigii, Poiana Cerbului, Poiana Ciumârnar, Poiana Răstoaca, Poiana Stirigoi, Poiana Între Vaduri). Rețeaua hidrografica cuprinde râul Suceava și afluenții săi (Pâraiele Străjii, Ziminel, Baimac, Rău, Ciolotei, Boului, Calanceni) Vegetația este dominată de conifere (brad, molid), iar fauna este bogată în iepuri, vulpi, mistreți, cerbi și lupi. Populația comunei este curat românească. În 1784 o
Comuna Straja, Suceava () [Corola-website/Science/302000_a_303329]
-
ale țării, teritoriul comunei Glăvile face parte din podișul Getic, fiind situat în partea de nord-est a Olteniei la vest de Olt. Cu toate localitățiile din jur, comuna Glăvile are numai hotare naturale marcate de cumpăna apelor ce formează bazinul hidrografic al pârâului Pesceana. Astfel, la vest este culmea dealului numit Dealul Stăneștilor și o separă de comuna Stănești; mai la sud se învecinează cu comuna Gușoeni și este delimitată prin Dealul Teiului. La nord se învecinează cu comunele Pesceana și
Comuna Glăvile, Vâlcea () [Corola-website/Science/302026_a_303355]
-
glacisuri, deluvii de alunecare și pe unele interfluvii; - ape de stratificație, ce se găsesc la adâncimi destul de mari, peste 20 de metri. La locurile unde ies la suprafață se formează izvoare și chiar înmlăștiniri. Apele de suprafață aparțin integral bazinului hidrografic al Moldovei, mai exact în bazinul mijlociu al acestui râu la o mică distanță de la ieșirea din munți. Râul Moldova, ca arteră hidrografică principală, curge la limita estică a teritoriului comunei, având direcția N-V și S-E. În această
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
locurile unde ies la suprafață se formează izvoare și chiar înmlăștiniri. Apele de suprafață aparțin integral bazinului hidrografic al Moldovei, mai exact în bazinul mijlociu al acestui râu la o mică distanță de la ieșirea din munți. Râul Moldova, ca arteră hidrografică principală, curge la limita estică a teritoriului comunei, având direcția N-V și S-E. În această zonă primește doi afluenți : Bălcoaia și Suha Mică. În timp ce Bălcoaia este de dimensiuni mici (9 km lungime și 14 km² bazinul), Suha Mică
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
confluență. Principalul afluent din cursul inferior al pârâului Suha Mică este Valea Seacă, care cu întregul său bazin ocupă cea mai mare parte din cursul teritoriului. Pârâul Valea Seacă are o lungime de 10 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 12 km². Afluenții săi sunt de dimensiuni foarte mici. Referitor la râul Moldova considerăm că dacă bazinul acestui râu totalizează o suprafață de 4.326 km² și are o lungime de 205 km, în amonte de confluența cu Suha
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
Mică. Clima comunei Sprâncenata este o clima temperat-continentală de tranziție, iar în raport cu relieful existent este o climă de câmpie cu mici influențe datorate factorilor locali. Valoarea medie anuală a temperaturii aerului este de +10.9 °C. Principalul râu al rețelei hidrografice a comunei Sprâncenata este Oltul, situat în partea de vest a teritorului comunei, un principal mijloc de comunicare cu lumea intercarpatică și dunăreano-pontică. Pe teritoriul comunei, Oltul are un debit multianual de 167 m³/s în dreptul satului Frunzaru, unde a
Comuna Sprâncenata, Olt () [Corola-website/Science/302019_a_303348]
-
îngheață complet niciodată. Râul Otăsău, afluent pe stânga al Bistriței vâlcene, izvorăște de sub Vf. Vânturarița al Munților Buila din Masivul Căpățânii și se varsă în Bistrița, lângă satul Săreni. Lungimea sa totală este de 28 km iar suprafața bazinului său hidrografic este de 106 kmp. Acest pârâu străbate comuna pe o lungime de 3,5 km și colectează toate apele de pe teritoriul comunei: Valea Sărată, Vâlceaua Radului, Valea Cârții și Valea Bradului care se unesc vărsându-se în Otăsău sub numele
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
și a râului Cerna la mijloc, lățimea văii se limitează la culmile de răsărit și de apus la cca. 3 km, iar lungimea ei la cca. 9,5 km. Relieful comunei se poate grupa în două zone mari, distincte: Rețeaua hidrografică este constituită din axul Cernișoara - Cerna - Olteț, dar și dintr-o serie întreagă de ogașe care delimitează zona predeluroasă. În albia pârâului Cernișoara, care își are izvoarele în dealul Mădularilor, cât și în zona denumită Râpa Cărămizii s-au găsit
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
sedimentare, cele mai vechi dintre acestea (de formațiune cretacic-paleogenă) sunt situate imediat la contactul cu calcarele sudice ale muntelui Buila, fiind urmate de roci tot sedimentare, neogene, ce intră în componența celor două culmi deluroase ce mărginesc râul Costești. Rețeaua hidrografică este bine dezvoltată, localitatea fiind tributară râului Costești, ale cărui izvoare își au obârșia în muntele Scânteia. În zona muntoasă, spre sud, primește următorii afluenți: Comarnice, Cracul lui Ignat (Neteda), Voiceasa, Izvorul cu Rugi, Ghelălău, Izvorul Larg (Curmăturii) și izvorul
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
și izvorul Cacovei. În zona locuibilă a satului primește în ordine, afluenții: pe partea dreaptă, Valea Bisericii(sau 44 de izvoare)iar pe partea stângă, Valea Morii, Valea Albinei, Valea Caselor, Valea Adâncă și Valea Gugului. Râul are un bazin hidrografic de circa 20 kmp și are o altitudine medie în munte de 1153 m. La ieșirea din Cheile Pietrenilor râul are un debit de 0,2-0,4 mc/sec (vara, toamna și iarna) și de 0,5-2 mc/sec (primăvara
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
sud și est - Teleorman și Dâmbovița. Relieful monoton de câmpie este brăzdat de apele învolburate ale râului Dâmbovnic, râu ce traversează parțial teritoriul localității, realizând practic hotarul cu localitățile Slobozia și Șelaru. În afara acestuia, pâraiele Glavacioc și Negrișoara întregesc peisajul hidrografic al apelor curgătoare de pe raza localității. Tot la capitolul hidrografie includem cele două iazuri din partea de est a localității și „zona mlăștinoasă a bălților”, aflată în partea centrală a spațiului aflat în studiu. Cadrul natural se completează cu aspectele climatice
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
sud), la est până pe valea Iordanului și la sud până la Canalul Suez, pentru a asigura apărarea statului Israel. Se pare că premierul Levi Eshkol nu a fost convins decât de extinderea până la Litani, datorită importanței strategice a râului ca resursă hidrografică. În orice caz, acest plan nu ar fi putut fi pus în aplicare fără sprijin internațional. Într-o situație în care nici măcar suportul militar american nu era o certitudine, după cum se dovedise în Criza Suezului, este deci puțin probabil ca
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
în 1928 în localitatea Starčevo din apropierea Belgradului la numai câțiva ani în Ungaria s-au făcut mai multe descoperiri de acest tip, definite de F. Tompa în 1941 ca fiind Cultura Körös, denumită astfel după râul Körös al cărui bazin hidrografic cuprinde o parte din vestul României și estul Ungariei, în România același râu purtând numele Criș. Stabilirea unor diferențe dintre descoperirile de tip Starčevo și cele de tip Körös a început încă de timpuriu de exemplu Vl. Milojčić în 1949
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
climei hyperumede de pe versanții de vest, munții muntenegreni sunt printre cei mai erodați de gheață din Peninsula Balcanică în timpul ultimei perioade glaciare. Muntenegru este membru al (ICPDR), întrucât peste 2000 de kilometri pătrați din teritoriul țării se află în bazinul hidrografic al Dunării. Diversitatea bazei geologice, a peisajului, climei și solului, și poziția Muntenegrului în Peninsula Balcanică și la Marea Adriatică, a creat condiții pentru o diversitate biologică mare, făcând ca Muntenegru să fie unul din „punctele fierbinți” ale biodiversității europene și
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
iar a lunii iulie 35 °C. Temperatura maximă absolută a fost înregistrată în septembrie 1922 la Al-'Azīzīyah (Libia), iar minimă absolută -18 °C (pe timp de noapte). Sahara este o regiune endoreica, lipsită de cursuri de apă permanente, rețeaua hidrografica fiind reprezentată prin ueduri, care se umplu cu apă în timpul ploilor ocazionale. Munții din Sahara sunt: Hoggar, Tassili n'Ajjer și Tibesti cu vârful Emi Koussi (3415 m), si sunt de asemenea gropi (cratere) făcute de meteoriți, cea mai mare
Sahara () [Corola-website/Science/302770_a_304099]
-
(în engleză The Great Basin) este o regiune mare, aridă, de tip deșertic, numită uneori și "deșert rece", situată în vestul Statelor Unite ale Americii, definită în mod comun geografic ca regiunea bazinului de captare (sau hidrografic) a apelor situată aproximativ între lanțurile muntoase a Munților Stâncoși și Sierra Nevada, fără o ieșire naturală spre mare. Corespunzător, denumirea Deșertul Marelui Bazin (The Great Basin Desert) este definit de extinderea unor specii de plante, caracteristice zonelor de tip
Marele Bazin () [Corola-website/Science/302782_a_304111]
-
diferită, dar care se intersectează cu cea a Marelui Bazin. Zona Culturală a Marelui Bazin (The Great Basin Culture Area) este zona geografică nativă a triburilor nativilor americani care se extinde spre nord și est mai mult decât zona bazinului hidrografic a Marelui Bazin. Platoul montan al Marelui bazin acoperă circa 500.000 km² și cuprinde cea mai mare parte a statului Nevada, mai bine de jumătate din suprafața statului Utah, precum și zone ale statelor California, Idaho, Oregon, Wyoming. nu este
Marele Bazin () [Corola-website/Science/302782_a_304111]
-
Marelui bazin acoperă circa 500.000 km² și cuprinde cea mai mare parte a statului Nevada, mai bine de jumătate din suprafața statului Utah, precum și zone ale statelor California, Idaho, Oregon, Wyoming. nu este, de fapt, doar un singur bazin hidrografic, ci un ansamblu de numeroase bazine hidrografice prezentând, per ansamblu, aceeași caracteristică definitorie, lipsa ieșirii la mare. Astfel, din punct de vedere al bordării hidrografice, Marele Bazin este mărginit la vest de bazinele de captare Sacramento - San Joaquin și Klamath
Marele Bazin () [Corola-website/Science/302782_a_304111]
-
și cuprinde cea mai mare parte a statului Nevada, mai bine de jumătate din suprafața statului Utah, precum și zone ale statelor California, Idaho, Oregon, Wyoming. nu este, de fapt, doar un singur bazin hidrografic, ci un ansamblu de numeroase bazine hidrografice prezentând, per ansamblu, aceeași caracteristică definitorie, lipsa ieșirii la mare. Astfel, din punct de vedere al bordării hidrografice, Marele Bazin este mărginit la vest de bazinele de captare Sacramento - San Joaquin și Klamath, la nord de bazinul râurilor Columbia - Snake
Marele Bazin () [Corola-website/Science/302782_a_304111]