9,219 matches
-
în continuare. Adoptatorii sunt considerați a fi relativ omogeni, în afară de unele diferențe în ceea ce privește valorile de prag. Populația de adoptatori potențiali și inovația sunt presupuse a fi aceleași la începutul și sfârșitul perioadei de difuzare. Totuși, cercetările au arătat că multe inovații se modifică în decursul difuzării și că inovația afectează populația potențială de adoptatori, iar acest fapt, la rândul său, poate conduce la modificări ulterioare ale inovației. Tehnologiile disruptive (care "distrug" tehnologiile existente) pot schimba radical pattern-ul de difuzare pentru
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
omogeni, în afară de unele diferențe în ceea ce privește valorile de prag. Populația de adoptatori potențiali și inovația sunt presupuse a fi aceleași la începutul și sfârșitul perioadei de difuzare. Totuși, cercetările au arătat că multe inovații se modifică în decursul difuzării și că inovația afectează populația potențială de adoptatori, iar acest fapt, la rândul său, poate conduce la modificări ulterioare ale inovației. Tehnologiile disruptive (care "distrug" tehnologiile existente) pot schimba radical pattern-ul de difuzare pentru tehnologia stabilită, prin inițierea unor curbe în S
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
aceleași la începutul și sfârșitul perioadei de difuzare. Totuși, cercetările au arătat că multe inovații se modifică în decursul difuzării și că inovația afectează populația potențială de adoptatori, iar acest fapt, la rândul său, poate conduce la modificări ulterioare ale inovației. Tehnologiile disruptive (care "distrug" tehnologiile existente) pot schimba radical pattern-ul de difuzare pentru tehnologia stabilită, prin inițierea unor curbe în S concurente, diferite. Trebuie să se observe că datele din toate modelele analitice de difuzare sunt în esență numai
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
modele se concentrează aproape exclusiv pe cererea manifestată de adoptatori în procesul de difuzare și ignoră factorii ofertei. In realitate, trebuie să fie luați în considerare atât factorii legați de cerere cât și cei dependenți de ofertă. In contextul difuzării inovațiilor, un domeniu de cercetare care capătă o atenție sporită în economia globală este cel referitor la transferul tehnologic internațional. Literatura în acest domeniu este concentrată pe identificarea mecanismelor prin care tehnologiile difuzează din țările mai dezvoltate spre cele mai puțin
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
internațional. Literatura în acest domeniu este concentrată pe identificarea mecanismelor prin care tehnologiile difuzează din țările mai dezvoltate spre cele mai puțin dezvoltate. Analiza este condusă la nivel agregat, mai degrabă decât la nivelul unui decident individual. Difuzarea tehnologiilor, a inovațiilor de produse și servicii este o sursă importantă de dezvoltare economică și socială. Modele de difuzare prin rețele sociale. Thomas Valente (1995) a elaborat modele de difuzare a inovațiilor bazate pe rețele sociale. In aceste modele, se consideră că persoanele
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
mai degrabă decât la nivelul unui decident individual. Difuzarea tehnologiilor, a inovațiilor de produse și servicii este o sursă importantă de dezvoltare economică și socială. Modele de difuzare prin rețele sociale. Thomas Valente (1995) a elaborat modele de difuzare a inovațiilor bazate pe rețele sociale. In aceste modele, se consideră că persoanele adoptă inovațiile pe baza relațiilor directe cu alții din sistemul social. Contactele interpersonale în procesul de difuzare, constând în comunicarea interpersonală, sunt studiate prin analiza rețelelor sociale. O "rețea
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
produse și servicii este o sursă importantă de dezvoltare economică și socială. Modele de difuzare prin rețele sociale. Thomas Valente (1995) a elaborat modele de difuzare a inovațiilor bazate pe rețele sociale. In aceste modele, se consideră că persoanele adoptă inovațiile pe baza relațiilor directe cu alții din sistemul social. Contactele interpersonale în procesul de difuzare, constând în comunicarea interpersonală, sunt studiate prin analiza rețelelor sociale. O "rețea socială" este un pattern al prieteniei, sfaturilor, comunicării sau sprijinului care există între
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
difuzare, constând în comunicarea interpersonală, sunt studiate prin analiza rețelelor sociale. O "rețea socială" este un pattern al prieteniei, sfaturilor, comunicării sau sprijinului care există între membrii unui sistem social. Influența interpersonală prin rețele sociale este mecanismul dominant pentru difuzarea inovațiilor. "Analiza rețelelor" este o teorie și un set de tehnici utilizate pentru a descrie relațiile dintre persoane sau alte unități, ca de exemplu organizații, state sau națiuni. Rețelele sociale sunt cel mai des utilizate pentru a reprezenta cine cunoaște pe
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
discută cu cine într-o comunitate sau organizație, pentru a arăta cum influențează aceste relații comportarea umană. Analiza rețelelor permite cercetătorilor să localizeze persoanele care sunt mai centrale într-o comunitate și astfel sunt mai influente. Modelul de difuzare a inovațiilor prin rețele sociale utilizează aceste persoane sau lideri de opinie pentru a iniția difuzarea unei noi idei sau noi practici. "Liderii de opinie" au fost definiți ca fiind acele persoane care dispun de cel mai mare număr de nominalizări în cadrul
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
iniția difuzarea unei noi idei sau noi practici. "Liderii de opinie" au fost definiți ca fiind acele persoane care dispun de cel mai mare număr de nominalizări în cadrul comunității și care au o influență semnificativă asupra ratei de adoptare (a inovațiilor). Liderii de opinie sunt considerați ca experți pe anumite subiecte, ei își exercită influența prin autoritatea și statutul lor, îi influențează pe cei din jurul lor, ceea ce poate conduce la decizii, opțiuni și schimbări de opinii printre cei cu care sunt
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
sunt în contact. Acești lideri de opinie pot funcționa ca și campioni ai noii practici și pot accelera procesul de difuzare.. Valente (1995) definește un "prag de adoptare" în rețeaua socială ca "proporția de oameni din sistemul social, adoptatori ai inovației, necesară înainte ca un individ să dorească să procedeze la fel". Adoptarea unei noi comportări colective de către un individ este o funcție de comportarea celorlați din sistemul social. Indivizii cu praguri joase se angajează în comportarea colectivă înaintea multor semeni, pe când
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
adoptare conform "curbei în S". O dificultate în aplicarea conceptului de prag de adoptare pentru comportarea colectivă este aceea că persoanele pot să nu monitorizeze precis comportarea în adoptare a oricărui altul din sistemul social. Acest fapt este adevărat pentru inovațiile care nu sunt direct observabile, ca de exemplu planificarea familială sau reciclarea ziarelor sau opinii referitoare la o anumită problemă. Altă dificultate în aplicarea conceptului de prag al comportării colective la adoptarea inovațiilor este acela că inovațiile sunt deseori incerte
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
sistemul social. Acest fapt este adevărat pentru inovațiile care nu sunt direct observabile, ca de exemplu planificarea familială sau reciclarea ziarelor sau opinii referitoare la o anumită problemă. Altă dificultate în aplicarea conceptului de prag al comportării colective la adoptarea inovațiilor este acela că inovațiile sunt deseori incerte, ambigue și riscante. Incertitudinea și riscul percepute determină persoanele să se adreseze celor care au o experiență anterioară asupra inovației, pentru a afla cât costă și cât este de eficientă. Modelul pragului de
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
este adevărat pentru inovațiile care nu sunt direct observabile, ca de exemplu planificarea familială sau reciclarea ziarelor sau opinii referitoare la o anumită problemă. Altă dificultate în aplicarea conceptului de prag al comportării colective la adoptarea inovațiilor este acela că inovațiile sunt deseori incerte, ambigue și riscante. Incertitudinea și riscul percepute determină persoanele să se adreseze celor care au o experiență anterioară asupra inovației, pentru a afla cât costă și cât este de eficientă. Modelul pragului de adoptare în rețele sociale
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
problemă. Altă dificultate în aplicarea conceptului de prag al comportării colective la adoptarea inovațiilor este acela că inovațiile sunt deseori incerte, ambigue și riscante. Incertitudinea și riscul percepute determină persoanele să se adreseze celor care au o experiență anterioară asupra inovației, pentru a afla cât costă și cât este de eficientă. Modelul pragului de adoptare în rețele sociale poate fi aplicat și la alte situații, de exemplu la formarea opiniilor, comportarea colectivă etc. Deseori influența interpersonală a prietenilor și cunoștințelor conduce
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
afla cât costă și cât este de eficientă. Modelul pragului de adoptare în rețele sociale poate fi aplicat și la alte situații, de exemplu la formarea opiniilor, comportarea colectivă etc. Deseori influența interpersonală a prietenilor și cunoștințelor conduce la adoptarea inovației. Astfel, Elihu Katz (1957) a emis ipoteza că ideile se transmit de la radio și presa tipărită la liderii de opinie, iar în al doilea pas de la aceștia la secțiuni mai puțin active ale populației, într-un "flux de comunicare în
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
de comunicare în doi pași". Pragurile rețelelor sociale permit specificația acestui flux în doi pași, postulând că liderii de opinie sunt acele persoane cu praguri de adoptare mai scăzute care îi influențează pe cei cu praguri mai înalte să adopte inovația. O analiză sistematică a inovațiilor din organizații de servicii a fost efectuată de Trisha Greenhalgh et al.(2004)
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
Pragurile rețelelor sociale permit specificația acestui flux în doi pași, postulând că liderii de opinie sunt acele persoane cu praguri de adoptare mai scăzute care îi influențează pe cei cu praguri mai înalte să adopte inovația. O analiză sistematică a inovațiilor din organizații de servicii a fost efectuată de Trisha Greenhalgh et al.(2004)
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
și anotimpurile. În China antică, utilizarea ceasurilor solare este atestată pentru prima dată în 2679 î.Hr. În perioada dinastiei Shang, clepsidrele apar și aici, probabil aduse din Mesopotamia. În timpul dinastiei Han, în jurul anului 200 î.Hr., ceasurile cu apă cunosc o inovație: apa nu mai vine din exterior și sunt introduse noi ornamente și indicatoare. Deși erau destul de precise, ceasurile solare deveneau inutile noaptea sau în zilele noroase. Egiptenii au mai dezvoltat sisteme de măsurare a timpului bazate pe mecanisme cu apă
Istoria măsurării timpului () [Corola-website/Science/322362_a_323691]
-
este chiar inventatorul acestui tip de ceas. La început, ceasurile cu arc nu aveau precizie. Când arcul era încordat la maximum, viteza de rotație a mecanismului era mare, ca apoi să scadă treptat. În perioada 1674-75, Christian Huygens introduce o inovație care avea să înlăture acest inconvenient: balansierul cu arc. Acesta oscila asemeni unui pendul, astfel că energia acumulată în arcul principal al ceasului era eliberată treptat. În 1721, George Graham îmbunătățește precizia ceasurilor cu pendul utilizând un aliaj care să
Istoria măsurării timpului () [Corola-website/Science/322362_a_323691]
-
de englezul Walter Hancock și cel realizat de francezul Amédée Bollée. Acesta din urmă realizează în 1873 primul automobil cu 12 locuri ("L'Obéissante") și care putea atinge 40 km/h. De asemenea sunt aduse o serie de îmbunătățiri și inovații, cum ar fi: sistemul de frânare, de ghidare a direcției, reglarea vitezei etc. În 1828, maghiarul Ányos Jedlik realizează un model primitiv de motor electric și o dată cu acesta și un vehicul propulsat electric. În 1834, fierarul american Thomas Davenport, inventatorul
Istoria automobilului () [Corola-website/Science/322394_a_323723]
-
pe care îl testează pe un deal de lângă Londra. Belgianul Étienne Lenoir testează în 1860 automobilul său, ce consuma hidrogen, deplasându-se cu acesta de la Paris la Joinville-le-Pont, parcurgând 9 km în aproape 3 ore. Ulterior acesta aduce și unele inovații, cum ar fi carburatorul modificat care permitea și utilizarea petrolului lampant drept combustibil. Americanul George Brayton îmbunătățește acest carburator în 1872 și astfel realizează prima mașină care să funcționeze cu petrol lampant. În 1862, Alphonse Beau de Rochas introduce ciclul
Istoria automobilului () [Corola-website/Science/322394_a_323723]
-
cu petrol lampant. În 1862, Alphonse Beau de Rochas introduce ciclul în patru timpi, mărind raportul de compresie și implicit randamentul acestui motor. Din nefericire, din motive financiare, acest proiect nu este transpus în practică. În 1872, Nikolaus Otto aplică inovația lui Rochas și astfel obține ceea ce ulterior va fi denumit "motorul Otto". Tot în același an, Nikolaus Otto, Eugen Langen și Gottlieb Daimler pun bazele firmei "Gastmotoren Fabrik Deutz AG". Patru ani mai târziu, Gottlieb Daimler pune la punct acest
Istoria automobilului () [Corola-website/Science/322394_a_323723]
-
Acesta utiliza drept combustibil benzină, motiv pentru care carburatorului i s-au adus anumite modificări. În jurul anului 1870, inventatorul austriac Siegfried Marcus realizează primul vehicul propulsat cu benzină. În 1883, acesta patentează un sistem de aprindere cu magnetou. O altă inovație a acestuia o constituie carburatorul cu perii rotative. Însă primele motoare moderne cu benzină cu adevărat eficace au fost realizate de Karl Benz, invenție patentată pe 29 ianuarie 1886, pe care a utilizat-o la o mașină cu trei roți
Istoria automobilului () [Corola-website/Science/322394_a_323723]
-
În 1891, Wilhelm Maybach perfecționează carburatorul cu flotor introducând și o duză cu ac. Unul dintre primele automobile pe patru roți care să funcționeze cu benzină a fost realizat de englezul Frederick William Lanchester în 1895, care a introdus ca inovație frâna cu disc. Norvegianul John J. Tokheim inventează pompa de benzină, invenție brevetată în 1901, prin intermediul căreia debitul de carburant se menține constant și astfel crește randamentul motorului. Frații Édouard și André Michelin inventează anvelopa pneumatică, iar în 1895 construiesc
Istoria automobilului () [Corola-website/Science/322394_a_323723]