9,213 matches
-
consecințele pozitive ale rezolvării pe cont propriu a ecuației absurdului existențial sunt deja notabile în Iona. Profunzimea meditației, conținutul mitologic și constelația de simboluri și motive poetice redate într-un stil simplu, esențializat dar familiar, prin amestecul de seriozitate și ironie, sunt printre meritele incontestabile ale piesei. Este adevărat însă că explicitările care iau locul sugestiilor și tehnica monologului scindat forțează inutil convențiile teatrale. Am putea spune că acea vorbire "cu sine însuși" atribuită pescarului Iona este mai puțin verosimilă și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a "moftangiului" politician sau "savant", a triunghiului conjugal și a "omului mecanomorf"4, iar la cel tematic, interferențe se constată în tratarea temei familiei, în schimb, nivelul stilistic reprezintă teritoriul indivizibil cel mai vast, integrănd parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea, precum și procedeele antiliteraturii. Este necesar să precizăm de la început că nici unul dintre aceste elemente care pot sugera descendența caragialiană a lui Urmuz, nu poartă stigmatul epigonismului ci, dimpotrivă, dezvăluie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Demetru Dem. DemetrescuBuzău vin, totuși, în sprijinul ipotezei unei astfel de filiații, deoarece trimit cu gândul la Caragiale sau la personajele sale. De pildă, faptul că bunicul lui Urmuz din partea mamei, preotul Filip Pașcani, om mucalit, renumit pentru darul ironiei, ar fi fost apreciat de însuși Caragiale 5, constituie un amănunt care îndreptățește presupunerea că nepotul, măgulit și devenit conștient de valoarea artistică a harului pe care, se spune că l-a moștenit, a prețuit, la rândul său, opera marelui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a stării de armonie iluzorie, prin măsuri de prevenire a scandalului. Așa cum se întâmplă în schițele lui Caragiale, Mici economii, Cadou, Om cu noroc, Lună de miere, complotul tacitei ignorări a normelor morale este încălcat doar de forța denunțatoare a ironiei. Domeniul familiei este cel mai bine marcat cu indicatoarele interdicțiilor. Îngrădirea libertăților și constrângerile care decurg din statutul matrimonial, reies din imaginile create prin iscarea de sensuri proprii ale unor expresii îndeobște utilizate cu sens figurat. De pildă, eroul din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În schimb, se știe că, în mod programatic, la Caragiale responsabilitatea sau inițiativa adulterului este exclusiv a femeii, chiar dacă se subînțelege o tacită acceptare sau chiar stimulare a situației de către soț. Marcarea critică a putrefacției morale, lăsată pe seama aproape insesizabilei ironii din textul caragialian, apare mai accentuată în cel urmuzian și pentru că, întotdeauna, legăturile extraconjugale sunt plasate în categoria devierilor sexuale: fetișism la Stamate, zoofilie la eroul din Plecarea în străinătate, bănuit de soție din cauza "legăturilor de inimă" cu ...o focă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de "spanac" și chiar mai drastic de către Urmuz, prin intermediul parabolei ce se întrevede în episodul luptei "uriașe"101 dintre cei doi eroi literaturofagi, Algazy și Grummer. În epopeea celor doi, ideea colapsului prin revărsare hemoragică de scriitură parazitară, transpare din ironia care se poate identifica în imaginea literaturii agonice, pe care învinsul Grummer "o vomită în mâinile lui Algazy"102, dar pe care bătrânul o refuză cu dispreț, considerând că "tot ce i se oferă este prea puțin și învechit..."103
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
învechit..."103. La fel de semnificativă este și asocierea "bășicii" lui Grummer, cea care servește drept amuzament compensatoriu pentru clienții agresați, cu o "hrană mai aleasă" care, consumată de Algazy în locul "resturilor de poeme"104, îi stârni acestuia "fiorii literaturii viitorului"105. Ironia poate trimite aici, la sensul golului valoric, la iluzoriul baloanelor de săpun sau, de ce nu, la informațiile fanteziste din "gogoșile" servite în jurnalistica lui Caragiale. Interesant este și faptul că singura aluzie destul de clară la opera lui Caragiale apare întărită
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
celor mai cunoscute schițe, prefigurează reprezentările trofice din Paginile bizare. Valoarea documentară a acestui inedit text caragialian, datorată notațiilor ce configurează topografia periferiei bucureștene, este dublată de cea estetică, incontestabilă nu doar prin elementele caracteristice stilului caragialian, în special prin ironia ca antifrază, ci și printr-o remarcabilă aspectualizare artistică a urâtului. Drumul spre Căldărușani, înregistrat cu acuitate cinematografică de naratorul-reporter, departe de a fi o simplă "plimbare", dobândește semnificația unei călătorii spre cetatea sfântă, inevitabil și implacabil marcată de suferințe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
procedeu predilect 123 de reliefare a poncifelor de gândire și de exprimare din scrierile prestigioase la modă. 6.1.7. De la comic la absurd Paradigma comicului urmuzian diferă de cea caragialiană prin plasarea în poziție supraordonatoare a absurdului burlesc, în detrimentul ironiei. Dintr-un statut marginal pe care îl ocupa în comicologia lui Caragiale, absurdul burlesc glisează la Urmuz într-unul central, epidemic, întrucât contaminează toate aspectele comicului identificabile în paginile sale "bizare", respectiv caricatura, grotescul, ironia, satira, parodia și paradoxul. Pentru că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
supraordonatoare a absurdului burlesc, în detrimentul ironiei. Dintr-un statut marginal pe care îl ocupa în comicologia lui Caragiale, absurdul burlesc glisează la Urmuz într-unul central, epidemic, întrucât contaminează toate aspectele comicului identificabile în paginile sale "bizare", respectiv caricatura, grotescul, ironia, satira, parodia și paradoxul. Pentru că sunt invariabil marcate de semnul supralicitării, al ducerii la extrem, toate acestea converg, de fapt, spre imaginea absurdului prevalent, imagine derivată, în principal, din anarhizarea structurilor consacrate ale discursului ficțional și din lanțul nesfârșit de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cântăreței chele. Impresia de prezență covârșitoare a absurdului în textele lui Urmuz este susținută de posibilitatea raportării sau a echivalării tuturor aspectelor comice prezente aici cu acest tip extremist de comic. Astfel, spre deosebire de grotescul caragialian, care se situa în prelungirea ironiei amare, ca în schița Grand Hotel ‹‹Victoria română›› și în monologul 1Aprilie, grotescul lui Urmuz duce caricatura umană la absurd. Miraj de oglinzi care distorsionează agravant imaginile, grotescul presupune, în general "transformarea cantitativă a unor calități până la distrugerea lor prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
celor doi autori: Caragiale esențializează și tipizează cu o extremă economie de mijloace pentru a dezgoli semnificativul, pe când Urmuz schițează fizionomii peticite, ale căror componente incompatibile se reduc la absurd. Mai greu de depistat în bulversantul univers urmuzian, chiar și ironia este contingentă absurdului, pentru că pare a se plia pe definiția formulată de teoreticieni precum Friedrich Schlegel, Karl Solger și Kierkegaard, care, deși fac referire la ironia romantică, angajează certe trimiteri la ideea de absurd, localizat în abisul dintre nevoia de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se reduc la absurd. Mai greu de depistat în bulversantul univers urmuzian, chiar și ironia este contingentă absurdului, pentru că pare a se plia pe definiția formulată de teoreticieni precum Friedrich Schlegel, Karl Solger și Kierkegaard, care, deși fac referire la ironia romantică, angajează certe trimiteri la ideea de absurd, localizat în abisul dintre nevoia de răspunsuri a spiritului uman și tăcerea universului, prin formulări de tipul: ironia este "o mărturisire a debilității spiritului uman în fața caracterului incomprehensibil al lumii și vieții
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de teoreticieni precum Friedrich Schlegel, Karl Solger și Kierkegaard, care, deși fac referire la ironia romantică, angajează certe trimiteri la ideea de absurd, localizat în abisul dintre nevoia de răspunsuri a spiritului uman și tăcerea universului, prin formulări de tipul: ironia este "o mărturisire a debilității spiritului uman în fața caracterului incomprehensibil al lumii și vieții"131. Ca strategie retorică fundamentală în parodierea multireferențială, ironia lui Urmuz convertește înțelesurile fățișe în contrariile lor. Identificată în numeroase expresii clișeizate precum "rezolvarea chestiunii muncitorești
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
localizat în abisul dintre nevoia de răspunsuri a spiritului uman și tăcerea universului, prin formulări de tipul: ironia este "o mărturisire a debilității spiritului uman în fața caracterului incomprehensibil al lumii și vieții"131. Ca strategie retorică fundamentală în parodierea multireferențială, ironia lui Urmuz convertește înțelesurile fățișe în contrariile lor. Identificată în numeroase expresii clișeizate precum "rezolvarea chestiunii muncitorești", "garanția și controlul Marilor Puteri"132, "inimă caritabilă"133 etc. distorsionate sau golite de semnificație prin plantarea în contexte inadecvate, ironia iese uneori
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parodierea multireferențială, ironia lui Urmuz convertește înțelesurile fățișe în contrariile lor. Identificată în numeroase expresii clișeizate precum "rezolvarea chestiunii muncitorești", "garanția și controlul Marilor Puteri"132, "inimă caritabilă"133 etc. distorsionate sau golite de semnificație prin plantarea în contexte inadecvate, ironia iese uneori la iveală doar prin suprapunerea informațiilor biografice asupra textului propriu-zis. Sintagmele de genul "sentimentul puternic și neînvins de tată", "sentimentul patern", odată încadrate contextului biografic, dobândesc un sens ironic subteran, servind unei intenții parodice cu scop terapeutic de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fiului și înainte de afundarea în "infinitul mic"134, are grijă să-i asigure o situație, iar bătrânul din Plecarea în străinătate își abandonează proiectul de călătorie pentru că "sentimentul puternic și neînvins de tată îl trase înapoi la țărm"135. Inerentă ironiei în general, detașarea și distanțarea față de obiectul ridiculizat se reflectă la Urmuz prin transferul responsabilității celor afirmate asupra unui enunțiator generic, diferit de locutorul-narator care doar le transmite după formule introductive de tipul "se zice", "se crede", "se știe". Exemplele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a făcut... Nici nu se putea altfel altfel nu căpăta N... ceea ce dorea cu o atât de adâncă pornire...Roibii au fost ai lui.140 Deși nu este prevalentă, ca în dramaturgia și în schițele lui Caragiale, la nivel macrotextual, ironia se întrevede în caracterul dilematic al scrierii urmuziene, rezultat din discrepanța dintre pretenția de seriozitate a discursului și capcanele neserioase întinse cititorului pas cu pas. De exemplu, "romanul în patru părți" Pâlnia și Stamate se dezvăluie ca un anti sau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
interesul pentru proza scurtă și pentru realitatea cotidiană, sunt de găsit în scrierile caragialiene o bună capacitate de autoreflecție, joc al spiritului și al scenariilor textuale, procedeul înregistrării stenografice, triumful stilului conversativ, fragmentarism și indeterminare, inserții metatextuale, referențialitate și autoreferențialitate, ironie, ambiguitate, pastișă, parodie, etc. Încât nu-i exagerat a zice, într-un limbaj de dată mai recentă, Caragiale pune în mișcare, intuitiv și deliberat, o complexă mașinărie textuală și astfel avem de-a face, întrucâtva, cu un textualism avant la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să le întocmească o biografie romanțată își însușește mimetic termeni prețioși clișeizați în contexte exegetice, iar Galina este o "crudelă" Grațielă care percepe drept "țal" pentru favorurile amoroase, elogii privind "savantele" studii literare. În manieră caragialescă, succint și cu o ironie aproape insesizabilă, este schițat tipul intelectualului vanitos și la Radu Petrescu. Paginile jurnalului dezvăluie surprinzătoare maliții care amintesc de aciditatea eseurilor critice ale lui Eugen Ionescu: În prefața la ultima ediție, recentă, a Ultimei nopți..., Camil Petrescu despre el însuși
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este cvasiabsent în scrierile de până în 1989 ale acestor "simpli caligrafi"31 târgovișteni, care ignorau literatura oficială a vremii, retrăgându-se instinctual și încifrându-și revolta într-o proză subiectivă, "textualistă", ironică, parodică sau "urmuziană". Homo politicus se insinuează prin ricoșeul ironiei la Mircea Horia Simionescu, după cum remarcam în capitolul Diplomație postcaragialiană. Întrucât, printr-un procedeu al cenzurii, a fost "abil machiată în ceea ce deloc nu era și n-ar fi putut să fie: în roman istoric"32, pentru a marca editorial
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu era și n-ar fi putut să fie: în roman istoric"32, pentru a marca editorial sărbătorirea a 40 de ani de la Eliberare, Redingota a devenit pentru cititori un "roman sconcs", deși autorul i-a "rotunjit, de-al dracului, ironia, acidul narativ"33, transformând-o într-o subtilă parodie cu "aluzii la adresa puterii discreționare, tiraniei, alterării sistematice, dirijate, a vieții de fiecare zi"34. La îndemână și extrem de eficientă a fost recurgerea la manevrele caragialiene de configurare a politicului. Astfel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Gârloanță și de insolitul primar Dițescu un Leonida Condeescu inversat axiologic tabloul umanității politice caragialești. Năucitoarea transformare, din victimă și dușman înverșunat al fascismului, în apologet al său, face din Rudi "un saltimbanc dizgrațios"36 din tagma lui Coriolan Drăgănescu. Ironia ca "remediu împotriva oricărei forme de terorism"37 pigmentează aparte un alt specimen de "rinocer". La Costache Olăreanu, odiseea foamei și a vagabondajului ca "ucenic la clasici" se încheie semnificativ în Lupul și chitanța prin convertirea intelectualului "de prisos" la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că această descendență trebuie căutată în primul rând în teritoriul guvernat de comic, întrucât acesta este marca cea mai pregnantă a operei lui Caragiale. Am decupat așadar secțiunile corespunzătoare modurilor, pentru a observa densitatea de ipostaze literare ale satirei, parodiei, ironiei, grotescului și umorului și pentru a pune în discuție, în cadrul fiecărei secțiuni, măsura în care opera caragialiană constituie un moment de referință. În acest scop a fost nevoie să ancorăm argumentația în zona conceptualizărilor, sistematizând informația teoretică pentru a conferi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
București 1983. Florescu, Nicolae, Întoarcerea proscrișilor, Editura "Jurnalul literar ", București, 1998. Ghițoi, Adriana, Caragiale publicist, Editura Tritonic, București, 2005. Grăsoiu, Dorina, "Bătălia" Arghezi, Procesul istoric al receptării operei lui Tudor Arghezi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984. Grăsoiu, Dorina, Mihail Sebastian sau ironia unui destin, Editura Minerva, București, 1986. Grăsoiu, Dorina, Caragiale în presa vremii, Editura "Jurnalul literar", București, 2002. Grigorescu, Dan, Shakespeare în cultura română modernă, Editura Minerva, București, 1971. Ibrăileanu, Garabet, Scriitori români și străini, Editura Pentru Literatură, București, 1968. Ibrăileanu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]