9,794 matches
-
nicidecum profesorul Târcoveanu, și-am redobândit încrederea, speranța, curajul de-a merge mai departe. Cred că am asociat de prima dată imaginea domnului doctor cu cea a tatălui meu, potențial l am văzut în postura unui părinte dornic să-și liniștească copilul măcinat de întrebări, multe întrebări și suferință. Și acum mă urmărește imaginea mâinilor domniei sale, mâini sigure, calme și calde. Indice de personalitate, precizia. Doamna doctor, Felicia Crumpei, medic primar specialitatea radiologie și imagistică în cadrul Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pentru marea frescă de pe fațada de vest, numită „Judecata de apoi”. Ajunși la poarta mănăstirii am remarcat minunatele picturi din exteriorul mănăstirii, care sunt pictate pe un fond albastru, unic în lume, numit albastru de Voroneț. Toată priveliștea ne-a liniștit sufletul așa încât, la momentul plecării nu am mai vrut să părăsim acest loc sfânt. Am plecat din nou la drum, îndreptându-ne către localitatea Borșa. Pe măsură ce intram mai adânc în inima munților, peisajul devenea din ce în ce mai frumos. Puteam observa de o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Muntele Piatra Rea, datorită pășunilor sale de o frumusețe și o bogăție greu de întâlnit, era locul preferat al localnicilor pentru a ține din primăvară până în toamnă hergheliile de cai. Însă acest rai al cailor nu era chiar așa de liniștit. Din când în când ursul încerca să își găsească o pradă ușoară din zecile sau chiar sutele de cai de pe munte. Însă, într-un loc deschis, șansele ursului erau slabe. Așa că ursul încerca să încolțească caii deasupra prăpăstiilor de la actuala
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
plecat în Grecia. Zeci de ani casa a dus cu ea blestemul unei căsnicii nefericite, iar cei care cumpărau renunțau îndată. Era parcă blestemul unei case bântuite de fantome. A devenit apoi Azil de bătrâni și totul părea că se liniștise, însă lucrările de consolidare a clădirii au dat de intrarea într-o hrubă în care au găsit osemintele unei tinere împușcate în cap. Oamenii și-au dat seama că era vorba de Voica. Au îngropat osemintele în curtea din fața casei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mor de frica șoarecilor! Mă uit jos, îmi vine să aterizez, să sar din avion. Rănitul bărbos mă întreabă din nou: pe unde zburăm? Cît mai avem pînă la Iași? Strîng din dinți, răspund liniștit, îi surîd chiar, ca să se liniștească. La Iași, după ce predau răniții, îl implor pe cpt. Vanea Dicescu să mă scape de șoarece, dar seara venind, sunt obligată să plec înapoi la Tighina eu singură cu șoarecele!! La sosire am anunțat pe mecanicul Feeș că dacă șoarecele
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
o dată cu Germania. Același lucru se poate spune și despre Polonia, pentru care, totuși, Aliații intervin în 1939 și care, teoretic, a fost în tabăra învingătorilor. Nedreptatea și absurdul istoriei au făcut ca, în timp ce foștii combatanți americani ori britanici își scriau liniștiți memoriile, după război, cu un trabuc aprins și o ceașcă de cafea în față, mulți dintre veritabilii eroi ai armatei române să zacă în închisorile regimului comunist. Puțini dintre ei au reușit să părăsească țara, dar nici aceștia nu au
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
și altei persoane. Victor Munteanu, În schimb, m-a luat imediat la trei păzește, reproșându-mi că n-am scris nimic de cenaclul și manifestările lui de la Avangarda XXII, insistând În mod special pe reușita festivalului de poezie. L-am liniștit imediat, Întrebându-l dacă acesta a avut loc În decembrie, când am Început eu jurnalul. N-a mai avut replică, dar a bombănit În continuare, conchizând că totul e slavă deșartă. Una pe care atât eu, cât și el, Încă
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
dojana și sfaturile mele vor avea vreun ecou. Sunt ca două săbii ce nu pot intra În aceeași teacă și tare mi-e teamă ca Încropita lor căsnicie să nu alunece pe o pantă dezastruoasă. Când apele s-au mai liniștit, am continuat lectura Începută ieri și până spre miezul nopții am pus punct volumului Personalități la ora destăinuirilor de Victor Munteanu (Editura Fundației Culturale Cancicov, Bacău, 2012, 338 pagini). 18 iunie 2012 După un tur de forță de 5 ore
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
și avusesem impresia că știu. Profesorul de geografie, domnul Tănăsescu, un domn pedant și tobă de carte, exasperat de neștiința câtorva dintre elevii din clasa noastră, pe care-i ascultase strigând catalogul, m-a scos la tablă pe mine. Era liniștit, convins că o să fiu la înălțime, ca în atâtea rânduri, și că astfel va avea iar un exemplu strălucit pe care să-l servească neajutoraților, vedeți că se poate învăța?... Ce este aceea gravitație? a răsunat prima întrebare. Am vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dar nu în sensul în care oricine așteaptă, adică în sensul bun: Când mă văd acasă cu ghetele reparate, preschimbate de mâinile de magician ale domnului Toma într-unele mai frumoase decât cele noi, pot spune că respir ușurat, mă liniștesc. Și, liniștindu-mă, încep să simt durerea. În cădere, îmi dau seama abia acum, m-am lovit rău, rău de tot. Mă doare întreg corpul, nu este o durere obișnuită, mă doare și ceva înăuntrul meu, în adânc. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în sensul în care oricine așteaptă, adică în sensul bun: Când mă văd acasă cu ghetele reparate, preschimbate de mâinile de magician ale domnului Toma într-unele mai frumoase decât cele noi, pot spune că respir ușurat, mă liniștesc. Și, liniștindu-mă, încep să simt durerea. În cădere, îmi dau seama abia acum, m-am lovit rău, rău de tot. Mă doare întreg corpul, nu este o durere obișnuită, mă doare și ceva înăuntrul meu, în adânc. Nu mă plâng mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
marea mea uimire privesc de sus toată scena, cu limpezime văd, parcă mă aflu într-o lojă, la teatru: mă văd pe mine însumi cum stau întins, nemișcat pe patul acoperit de mușama albăstruie, văd chipul meu care s-a liniștit ca prin farmec și are acum întipărit pe el chiar o urmă de surâs împăcat, o văd pe mama cum mă plânge, îmi strânge mâinile în mâinile ei, mi le sărută și se roagă Veniamin, nu pleca, nu pleca dragostea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
coada ochiului pe primul-secretar (care era așezat la biroul său masiv, undeva în partea stângă a încăperii), să vadă în ce ape se scaldă acesta, cât de groasă e treaba. Ce-a constatat nu a fost în măsură să-l liniștească. Dacă, de obicei, Fanache era acceptat de Gârmoci ca egal al său, ba chiar, adeseori, tacit, acesta îi dădea mână liberă șefului Securității să conducă el totul în orășelul nostru și în raion, acum, și asemenea situații erau rare, extrem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a celei de chimie, matematică ori desen, l-a privit cu coada ochiului pe Stan, căutând să deslușească, din felul cum se exterioriza acesta, dacă fusese anunțat și el sau nu. N-a reușit să-și dea seama: Stan era liniștit, nimic nu se putea citi pe obrazul său. -Aș vrea să ne întâlnim după ore, am ceva important să-ți comunic, i-a șoptit Victor camaradului său, când coborau scările din clasă spre curte, în recreația aceea... Stan nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
treacă lor prin cap cât va fi sămânța lor pe acest pământ să pună la cale acte dușmănoase împotriva orânduirii populare! a exclamat Fanache excitat de perspectiva iscată din senin de a-i înfunda pe bandiți și de a-l liniști pe tov Cameniță. *** În același timp, în pădurea Galimea, fratele meu și camaradul său își luau în serios misiunea de luptători. De cum s-au trezit dimineața, au început sârguincioși și exacți să se organizeze. Au făcut curățenie în colibă. Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
încet, să nu-l trezim... Și-a aprins o țigară și a rămas așa pierdut, cu ochii țintă la omul acela de lumină, la înger. Nu se mai sătura uitându-se la el. Îi făcea bine să-l privească: se liniștea. Tovarășul Cameniță constata că îl cuprinde, îl inundă o liniște așa cum nu mai cunoscuse el vreodată în viața lui. Minutele, orele treceau fără să mai simtă cum trec și primul-secretar al regiunii nu s-ar mai fi desprins din locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pildă. Pentru alții, cărticica se deschide numai o singură dată, la timpul cuvenit. Pentru tine, copile, n-a sosit încă acel ceas. Dar fii răbdătoriu, căci va sosi.... Vorbele îngerului și, mai mult decât vorbele în sine, tonul său mă liniștesc ca prin farmec. Am reținut cuvântul folosit de el, „răbdătoriu“, mi se pare prețios, dar constat că e aducător de pace în inimă. Dar, oare, eu mai am inimă? Celor ce cred că nu am, le-aș spune că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de transpirație, iar inima lui care nu se înmuia cu una, cu două îi bătea să-i sară din piept. A aprins lumina, și-a dat seama că totul se petrecuse în vis, nu de-adevăratelea, și s-a mai liniștit. Și-a șters nădușeala cu dosul palmei bătătorite și s-a dus în bucătărie să bea un pahar cu apă. Apoi și-a luat bricheta și pachetul de țigări, a ieșit pe terasa casei și s-a așezat direct pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
alta se dovedesc nescrise. Iarăși mă cuprinde frica, mă îneacă panica: dacă, pentru mine, cartea va rămâne albă până la sfârșit, dacă nu are nimic să-mi transmită? Caut un sprijin în ochii lui Lazarus. Ce aflu în privirea lui mă liniștește. Într-adevăr, curând apare înscrisul. Literele sunt rotunde, frumoase ca niște picturi, parcă ar fi vii și sunt caligrafiate cu o cerneală de aur. Titlul stă mare deasupra, ca soarele pe cer: Invizibilul, descriere amănunțită. Și, pe rândurile următoare: sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
absurdul gest al vameșului și nu-i venea a crede că românii pot face așa ceva românii să i-o dea și tot românii să i-o ia? A trecut vama plângând și nu-i venea a crede, nu se putea liniști din plâns, nu putea înțelege de ce i a oprit icoana, o icoană dăruită. Actele specificau că icoana respectivă nu este valoare de patrimoniu, avea toate parafele și semnătura donatorului. în partea stângă de Prut, în vama „moldovenească”, s-a petrecut
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
acasă să vadă măcar pe mama, dacă nu i o dat păgânii drumul să vină acasă. Mama a făcut tot ce a putut. Da’ tu n-ai mai venit, dragul meu. Dragul mamii!” (Plânge.) Am mai stat puțin, să se liniștească din plâns. Ne-a condus până la poartă, cu ochii tot în lacrimi. Nu bănuiam că ne petrecea pentru ultima dată. La 29 iulie 1999, la împlinirea celor 47 de ani ai patriotului român închis la Tiraspol, Ilie Ilașcu, Nicolae Dabija
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
se pregătea să-și serbeze împlinirea celor 16 anișori, dând drumul la aparatul de radio și ascultând postul de radio ce se transmitea de la București, avea să audă înspăimântat de groază, anunțul transmis de ministru Tătărăscu, care spunea: „Să fim liniștiți, să fim uniți (?!). în acest moment de grea cumpănă se cedează Basarabia Uniunii Sovietice. în timp de trei zile, armata română se va retrage din Basarabia în ordine și liniște. Țara noastră este nevoită să facă acest pas dureros ca să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
zece ar veni aproape un metru într-o parte. „Cum să fie atât de strâmbe - se revoltă populația -, că doar stăm de-o viață în blocurile astea. Acum ne luăm și după ce zic bețivii.“ „Lăsați persoana în pace - încearcă să liniștească spiritele primarul -, ce dacă a băut o bere în plus?“ „Nu bere, ci țuică“, îl corectează demn bețivanul, de parcă numai țuica i-ar da dreptul la un punct de vedere credibil. Și cum mulțimea îl huiduie, pleacă zicând cu obidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe care l-am dat ziarului El Austral din Temuco. Raúl, student la medicină veterinară, nu din cale-afară de studios, din cîte-mi dădeam seama, a tras biata noastră motocicletă sus, În camionul pe care Îl deținea, aducîndu-ne În acest oraș liniștit din inima țării. Ca să fiu sincer, cred că au fost cîteva momente cînd cred că prietenul nostru și-ar fi dorit să nu ne fi cunoscut, fiindcă i-am pricinuit o noapte de somn incomod, dar nu are a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vînt puternic a agitat rîul, iar căpitanul, Roger Álvarez, aproape a făcut pe el În timp ce valurile Îi inundau canoele. I-am cerut să-mi dea mie vîsla, dar a refuzat și am mers la mal, să așteptăm acolo pînă se liniștesc valurile. Abia la trei după-amiaza am ajuns acasă. Am pregătit peștele, dar nu prea ne-a astîmpărat foamea. Roger ne-a dat cîte o cămașă, mie și o pereche de pantaloni, așa că m-am mai Înveselit. Pluta era aproape gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]