9,631 matches
-
Apostolilor. Unicul episod păstrat în arta creștină, în care Saul apare ca persecutor al creștinilor este, bineînțeles, scena lapidării protomartirului Ștefan (cf. Fap 7, 58-60). Convertirea lui Saul pe drumul Damascului este - cum, de altfel, e și normal - obiectul a nenumărate reprezentări iconografice, care, însă, pot fi împărțite în două categorii, în funcție de tradiția exegetică urmată: Prima tradiție, și cea mai veche, îl prezintă pa Saul lovit sau învăluit de un halou de lumină, ceea ce spune că Isus cel înviat i se
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
pentru a descuraja emigrarea bărbaților necăsătoriți, care nu ar fi găsit destule femei tinere cu care să-și creeze o căsnicie. Mulți meșteșugari, inclusiv învățătorii și medicii, erau ajutați financiar să se dezvolte în noile teritorii. Au fost colonizați și nenumărați proscriși, răufăcători și persoane dubioase În urma războiului austro-turc din 1716, Banatul a fost cucerit de Imperiul Habsburgic. La 21 octombrie 1716 prințul Eugeniu de Savoia a propus împăratului Carol al VI-lea ca Banatul să fie organizat și guvernat în
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
de alergare, lupte, pugilat și pancrațiu. Cea mai disputată probă, cea de pentatlon avea loc în ziua a patra urmată de întrecerile „hoplitodorilor” (oameni înarmați), alergările de care și călăria. De-a lungul timpului, ordinea întrecerilor s-a modificat de nenumărate ori. În ziua a cincea erau premiați învingătorii ("Olimpionike", învingător la Olimpia) care primeau o cunună din ramuri de măslin sălbatic. Cei care își mențineau titlul de campion la mai multe ediții succesive sau erau câștigători a mai multor jocuri
Jocuri Olimpice antice () [Corola-website/Science/302316_a_303645]
-
Siriei până la a patra cascada a Nilului, în Nubia, cimentând loialitatea și deschiderea accesului la importuri , cum ar fi bronz și lemn. Printre cei mai reprezentativi faraoni ai acestor timpuri sunt celebra femeie-faraon Hatchepsut, Amenhotep III, cel care a înălțat nenumărate temple și palate, Akhenaton, faraonul reformator, și dinastia ramesizilor, cu Ramses II, cel care a extins cel mai mult printr-o politică militară activă frontierele statului și a rămas celebru pentru bătălia de la Kadesh cu hitiții pentru controlarea Siriei. Ramses
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
părinți bisericești importanți ca Tertulian și Ciprian, care au trăit și predicat în Cartagina, influențând în mod decisiv literatura creștină de limbă latină. Ciprian a reprezentat comunitatea de acolo în perioada în care a fost episcop al Cartaginei (248-258) la nenumărate sinoade ale episcopilor africani. Majoritatea acestor întâlniri au fost prezidate de el drept prim episcop al provinciei proconsulare Africa. Autoritatea acestor sinoade s-a răspândit până în Spania, Galia și Italia, persecuțiile contra creștinilor amplificându-se în aceeași perioadă. Ciprian însuși
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
din Stalingrad. Când lupta de pe a încetat, solul îmbibat cu sânge era răvășit de exploziile diferitelor proiectile - solul conținea între 500 și 1.250 de schije pe metru pătrat. Pământul dealului a rămas negru în timpul iernii, zăpada fiind topită de nenumăratele focuri și explozii. În primăvara următoare, solul a rămas negru, nici un fir de iarbă nu a crescut în solul ars de explozii. Pantele prăpăstioase ale dealului au fost nivelate în lunile de bombardamente intense. Până în zilele noastre, pe pantele kurganului
Kurganul lui Mamai () [Corola-website/Science/302349_a_303678]
-
chiar și celor presbiteriene sau congregaționale ce susțineau botezul copiilor la naștere. În secolul XVII, relațiile dintre puritani și monarhia engleză s-au deteriorat. O mare parte dintre liderii puritani făcea parte din Parlamentul englez, lucru ce a dus la nenumărate tensiuni ce au dus la izbucnirea unui război civil, ce a început în 1642 și a luat sfârșit în 1649. Regele Charles I a pierdut conflictul iscat și a fost executat, Anglia devenind pentru o perioadă scurtă de timp Republică
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
sale profesionale de bază până la sfârșitul vieții, în 1946. A scris și publicat mai multe opere, cele mai semnificative fiind: A făcut traduceri și prelucrări precum "Castiliana" lui Lope de Vega și "Fedora" de Sardou Victorien. Pe lângă acestea a avut nenumărate colaborări în paginile revistei "Facla", ziarul " Ordinea" și în 1913 devine prim-redactor la "Dreptatea". A mai fost redactor între 1914-1922 la cotidianul bucureștean "Steagul" condus de către Alexandru Marghiloman și apoi, de-a lungul anilor, redactor la "Adevărul", "Dimineața" și
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
a informațiilor cu caracter istoric, m-au ajutat să fac o reflexie în ansamblu, asupra apariției și evoluției populației și a așezărilor omenești pe aceste meleaguri. Apariția și evoluția așezărilor omenești și a populației în spațiul românesc este prezentată în nenumărate studii și lucrări de specialitate, unele dintre ele destul de cunoscute ( Istoria românilor de Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu; Istoria românilor de P.P. Panaitescu; Originea, firea și destinul neamului românesc de N. Iorga, etc. ) și altele mai puțin cunoscute
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
traseul urmat de automobil înainte de a ajunge în șanț. Condițiile în care a murit Dumitru Tinu au ridicat multe semne de întrebare. În presa vremii au apărut mai multe teorii printre care și cea a crimei. Toată presa a evidențiat nenumăratele neconcordanțe care au apărut în acest caz. Andrei Tinu, fiul lui Dumitru Tinu din afara căsătoriei, împreună cu rude ale ziaristului au considerat bizar că asupra sa nu s-au găsit "telefonul mobil, cărțile de credit, cheile și actele de identitate". În
Dumitru Tinu () [Corola-website/Science/302183_a_303512]
-
În același timp, în bătălia navală de la Mycale aliații au distrus practic și ce mai rămăsese din flota persană, astfel reducând pericolul unor invazii ulterioare. Bătălia este fără îndoială cea mai cunoscută din istoria antică europeană, la care se fac nenumărate referințe în cultura antică, mai recentă și chiar în cea contemporană. Occidentalii, cel puțin, îi laudă pe greci pentru isprăvile lor în luptă. Cu toate acestea, în contextul mai larg al invaziei persane, bătălia a fost o înfrângere pentru aliați
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
amfiteatru. Periodic, cetatea organiza concursuri pentru premierea celor mai bune piese dramatice, iar autorii învingători erau cinstiți cu mare fast de populație, fiind sărbătoriți ca niște eroi. Cei trei mari tragici ai secolului al V-lea î.Hr. au cunoscut în nenumărate rânduri bucuria victoriei la aceste întreceri. Eschil a obținut de 13 ori premiul I, Sofocle (a cărui operă este oglinda apogeului democrației sclavagiste) de peste 20 de ori, iar Euripide de 4 ori. Cetățenii Atenei - care l-au onorat cu importante
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
particularitățile firii umane cu o deosebită maiestrie artistică și o perfectă tehnica dramatică. Tragedia „Oedip Rege” (Greacă veche: Oἰδίπoυς τύραννoς) începe cu freamătul cetății Teba, care se afla în fața unui chin: plantele, animalele și femeile erau sterile iar ciuma făcea nenumărate victime. Tebanii vin să ceară ajutorul lui Oedip, regele Tebei, care i-a scăpat și de Sfinx, răspunzând corect la ghicitoarea acestuia. Creon, fratele soției lui Oedip, este trimis la oracol să afle de ce s-a abătut această nenorocire asupra
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
izolat de ceilalți corbi, din pricina necunoașterii dialectului local, pentru ca după o vreme să îl învețe și să se integreze. Inteligența excepțională de care corbul a dat dovadă de-a lungul istoriei, dar și capacitatea sa deosebită, au creat în jurul să nenumărate legende și mituri. Acestea au fost sporite și de capacitatea corbului de a fi îmblânzit cu ușurință, ca și de a învăța un număr limitat de cuvinte (între 9 și 20, după sursă), pe care le folosește, se pare, în
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
doar în SUA, ci și în Europa, din Marea Brianie în România și Grecia, ba chiar și în Rusia și alte părți ale lumii. Geniul lui Serafim Roșe, curățat de slăbiciunea păcatului, s-a manifestat mai puternic și mai luminos. Nenumăratele scrisori din această perioadă, conferințele, articolele și cărțile scrise dovedesc pe deplin acest lucru. El s-a arătat un teolog desăvârșit, unul din mării mărturisitori ai Ortodoxiei.
Seraphim Rose () [Corola-website/Science/302541_a_303870]
-
deal, în România, în special în Banat și Oltenia. Cultivat, crește în toate regiunile țării. Specii mai întâlnite sunt "J. Regia" si "J. Nigra". Nuca, fructul nucului, este unul din fructele mult folosite de români. Ea apare în alimentație, în nenumărate forme ale produselor românești: cozonaci, colaci, plăcinte și alte produse de același tip, în alimente rituale cum sunt coliva sau măcinicii, în anumite alimente de post (sarmale de post și altele asemenea) etc. De asemenea, miezul de nucă e folosit
Nuc () [Corola-website/Science/302564_a_303893]
-
un curs de istorie bisericească la L' École supérieuré des lettres încă 2 ani; până în 1885). Din 1887 a predat istorie la L'École des hautes études, mai întâi ca maestru conferențiar, iar din 1892 ca director al studiilor. Dintre nenumăratele sale scrieri amintim câteva dintre cele mai importante: După cum se poate vedea, a fost un istoric „sine ira et studio”. Deși operele sale i-au adus recunoaștere și prețuire (la cele spuse mai pot fi adăugate și faptul că a
Louis Duchesne () [Corola-website/Science/302568_a_303897]
-
este scris textul românesc fiind la început ultima, iar ulterior trecută în față și completată cu declarația de unire. Există opinia conform căreia actul în speță ar fi fost realizat abia în 1701 când Atanasie Anghel, chemat la Viena (după nenumărate persecuții suferite în Transilvania), a fost pus să aleagă între închisoarea pe viață pentru 22 de acuzații (exact numărul articolelor din mărturisirea de credință semnată de acesta la hirotonire) și respectiv unirea cu Roma. Atanasie Anghel, care făcuse la hirotonia
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
notorii, dar valoroși, și inspirând astfel numeroși viitori artiști redutabili precum Peter Jackson, Steven Spielberg, Tim Burton, Stephen King, Penn & Teller, Billy Bob Thornton, Gene Simmons (din trupa Kiss), Rick Baker, George Lucas, Danny Elfman, Frank Darabont, John Landis și nenumărați alți scriitori, regizori și artiști. În anii 70, Ackerman a organizat publicarea unei traduceri engleze în U.S. a seriei SF germane "Perry Rhodan", cea mai lungă serie SF din istoria genului. majoritatea traducerii a fost realizată de soția sa Wendayne
Forrest J. Ackerman () [Corola-website/Science/302596_a_303925]
-
puterea imaginii". Alegerea decorurilor este semnificativă ca expresivitate, integrându-se firesc în structurile naturale care definesc locuri unde are loc acțiunea, punctând-o. Nimic nu apare întâmplător în decorul acțiunii filmului: stivele de coșciuge, grămezile de scaune, vrafurile de bocanci, nenumăratele obiecte din camera logodnicei, lucrurile aruncate anapoda din castel sau ciudata boală a pădurii, arăturile uscate, lumina lividă a întinderilor. Toate aceste contribuie din plin la definirea acțiunii ca una sumbră, bolnăvicioasă, tensionată și lipsită de orice speranță, cea care
Pădurea spânzuraților (film) () [Corola-website/Science/302637_a_303966]
-
scria: "[...] Afluența publicului fu atât de mare, încât prețul unui bilet de intrare se urcă până la un galben pentru un loc de parter. Lojile scânteiau de luxul poleielilor și de toaletele elegante ale doamnelor, ale căror parure prețioase reflectau razele nenumăratelor lumini și semănau ca niște fluturi într-un stup de albine. Ziarul bucureștean în limba germană „Bukarester Deutsche Zeitung” scria în nr. 2 "[...] Monumentul este clădit într-un stil nobil și într-adevăr artistic; proporțiunile îi sunt potrivite și distinsa
Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/302653_a_303982]
-
Tomis (cetate grecească de pe litoralul apusean al Pontului Euxin), se aflau cei mai numeroși creștini martirizați din întreg Imperiul Roman. Astfel, Episcopul Efrem a fost ucis în 304, în ziua de 7 martie, la Tomis. El a fost urmat de nenumărați alți martiri, mai ales în timpul marilor persecuții anticreștine organizate din ordinul împăraților romani Dioclețian, Galeriu, Liciniu și Iulian Apostatul. In anul 306 în timpul împăratului Galerius a fost executat Sfântul Lup. Acesta era un discipol al Sfântului Dumitru, executat la Salonic
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
austriece". Istoricul I. Lupaș vedea, cu bună dreptate, veacul al XVIII-lea, ca unul din cele mai grele perioade ale istoriei românilor. Acest lucru este cu atât mai mult valabil pentru istoria Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta a avut de suferit nenumărate persecuții și loviri din partea străinilor. Astfel, în Transilvania, ortodocșii erau sub tripla teroare a forțării trecerii la grecocatolicism, a presiunilor pentru maghiarizare și a autorităților austriece. Nici în Banat situația nu era mult mai bună. Deși aici presiunea uniată era
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
tot vorbește despre organizația lui secretă și misterioasă, Frăția, la fel de vicleană și de temut ca Secta Orbilor din capitolul al treilea (Dare de seamă despre orbi) al cărții lui Ernesto Sábato, Despre eroi și morminte. El e pretextul atât pentru nenumăratele arestări făcute de Poliția Gândirii, cât și pentru a arunca vina asupra unui singur dușman: unul singur care nu vede Adevărul, ceilalți fiind doar victime nefericite ale acestui nebun puternic și viclean. Relevant este și pasajul în care apar pentru
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
(n. 26 mai, 1907, Iowa - d. 11 iunie 1979) a fost un actor american, vedeta a nenumărate western-uri. S-a numit inițial Marion Robert Morrison, dar părinții i-au schimbat numele în Marion Michael Morrison pentru că au dorit ca următorul lor fiu să poarte numele Robert. Numele de scenă "" (de la generalul „Mad Anthony” Wayne) i-a
John Wayne () [Corola-website/Science/302859_a_304188]