10,156 matches
-
un pictor reprezentativ al școlii spaniole, de către alții un pictor manierist, El Greco, pictor care a excelat în a prezenta în pictura sa scene biblice și, mai ales, mistice, a pictat și sub influența barocului. Mai exact, tehnica sa de a picta are multiple elemente baroc, și, aidoma lui Rubens, artistul spaniol de origine greacă folosește culori saturate aplicate cu tușă groasă, de multe ori delimitând clar, dar, alteori, nedelimitând limpede, aidoma artiștilor ce foloseau tehnica numită sfumato, liniile de contur dintre
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
monede. Pe când neoclasicismul caută idealul sublim, sub o formă obiectivă, romantismul face același lucru, prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele două mișcări sunt legate, deci, prin idealizarea realității. Primele manifestări romantice în pictură vor apărea când Francisco de Goya începe să picteze la pierderea auzului. O pictură cu tematică neoclasică, precum "Saturn devorându-și fiii," de exemplu, prezintă o serie de emoții pentru spectator, pe care îl face să se simtă nesigur și speriat. Goya creează un joc de lumini și umbre
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
spre exemplu, a reflectat acest spirit în opere precum "Furtună pe mare", unde apariția unui fenomen natural este folosit pentru atingerea sentimentelor menționate mai sus. Alții, folosind figuri mai mici, au ales pictura istorică, cum ar fi Salvator Rosa, care picta în maniera lui Claude Lorrain, artist baroc târziu cu elemente romantice în picturi. Realismul este o ideologie estetică, în care se pune accentul pe relația dintre artă și realitate. Instrumentul indispensabil al artei autorului este observarea atentă a realității și
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
și Ivan Sergheevici Turgheniev - în Rusia. Precursori ai impresionismului au fost pictorii spanioli Diego Velázquez și Francisco de Goya, pictura engleză cu William Turner și John Constable, precum și francezii Courbet, Ingres și reprezentanții Școlii de la Barbizon. În 1863, Édouard Manet pictează tabloul intitulat "Olympia", care a provocat un scandal enorm, reprezentând-o pe zeița Venus în chip de curtezană. Nu se vorbește încă de impresionism, dar se pot deja întrevedea caracteristicile principale ale acestei mișcări, care îl vor duce în aer
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
Olympia", care a provocat un scandal enorm, reprezentând-o pe zeița Venus în chip de curtezană. Nu se vorbește încă de impresionism, dar se pot deja întrevedea caracteristicile principale ale acestei mișcări, care îl vor duce în aer liber să picteze faimoasele sale peisaje. Respinse de juriul Salonului Oficial, Manet își va expune picturile, printre care celebra Le "Déjeuner sur l'herbe" (Dejun la iarbă verde), împreună cu Pissarro, Jongkind, Fantin-Latour și alții în "Salonul refuzaților" (Le Salon des Refusés), spre stupefacția
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
este Catedrala Adormirea Maicii Domnului, construită între anii 1988-1998. Drochia este cunoscută pentru o seamă de monumente de cultură și spiritualitate cum e Catedrala Adormirea Maicii Domnului care se înalță pe o înălțime la una dintre intrările orașului, care este pictată de un mare pictor roman Petre Achițenie, monumentul Marelui Poet Național Mihai Eminescu de lângă liceul cu același nume, bustul lui Ștefan cel Mare și Sfânt din fața Consiliului Raional și a altor locuri deosebite, cum e Poienița Luminoasă - un loc de
Drochia () [Corola-website/Science/297483_a_298812]
-
modificări esențiale, cu excepția faptului că au crescut considerabil resursele financiare alocate pentru gospodăria comunală: de la 150 mii lei în anul 2000 la 240 mii lei în anul 2002. Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Drochia este unicul lăcaș sfânt din Basarabia pictat de marele maestru, pictorul român, Petre Achițenie. În broșura "Catedrala Adormirea Maicii Domnului", care a fost oferită publicației Flux de preotul bisericii, se menționează că cea mai mare distincție pentru locuitorii orașului Drochia rămâne a fi această catedrală - un minunat
Drochia () [Corola-website/Science/297483_a_298812]
-
stilleven", adoptat curând de germani ca "Stilleben" și apoi de englezi sub forma "still-life". În română, termenul provine din francezul "nature morte". Tehnicile de pictură sunt clasificate în funcție de modul în care pigmenții sunt diluați și fixați pe suportul care este pictat. În general, în cazul în care pigmenții nu sunt solubili în liant, în el o să se împrăștie. Este convenabil să se facă diferența între „procesul pictural” și „tehnica picturală”. Procedura înseamnă unirea elementelor picturale de liant sau adeziv, și pigmenți
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
se poate realiza pe orice suport, dar și materialul trebuie să îndeplinească anumite condiții (de exemplu, hârtia trebuie să aibe o grosime destul de mare pentru a susține culoarea de ulei, dar și o preparare eficientă cu grund înainte de a fi pictată). Întrucât uleiul distruge cu timpul fibra textilă, suportul picturii în ulei se acoperă cu o peliculă specială (grund de culoare deschisă). Există și unele tehnici mai moderne, cum ar fi abstracția gestuală sau graffiti-ul, care sunt alte posibilități de
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
plastic sau piele. Toate necesită un grund special care depinde de procedeul pictural pe care dorim să-l folosim. Istoria panoului de lemn începe cu sarcofagele egiptene vechi de câteva mii de ani, continuă cu pictura portabilă, apoi cu panourile pictate în encaustică; în Evul Mediu a avut o și mai largă utilizare. Momentul de vârf în care panoul are cea mai largă folosință este atins în Europa de Sud între secolele XIV-XV. În Renaștere rămâne suportul de bază până în secolul
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
în Europa de Sud între secolele XIV-XV. În Renaștere rămâne suportul de bază până în secolul XV, chiar dacă mai apare și pânza. În secolul nostru, lemnul continuă să fie folosit, deși în proporție mult mai redusă față de numărul enorm de tablouri pictate pe pânză. Lemnul este un organism care se modifică neîncetat. Substanța sa lemnoasă este compusă din fibre lungi. Traversele sunt stinghiile transversale aplicate pe spatele panourilor pictate altădată. Confecționate dintr-o esență lemnoasă mai moale decât a panoului sau dintr-
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
fără strangulări ce s-ar putea solda cu fisuri. Sticla este un alt suport adecvat pentru pictură. Cele mai cunoscute exemple se găsesc în ferestrele de sticlă din catedralele din secolul al XII-lea; au fost plasate vitralii colorate și pictate în tehnica grisaille; acest lucru permite în primul rând, schimbarea culorii de fundal a sticlei, și în al doilea rând, conturarea figurilor reprezentate, în special cele de fețe. În jurul anului 200 î.Hr. hârtia era folosită deja în China, pe atunci
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
lăsând puțină cenușă gri. Absorbanța hârtiei se verifică prin umezire, iar rezistența ei prin îndoiri repetate de-a lungul unei linii. Stabilitatea la vălurire în urma umezirii și capacitatea de ridicare a culorii de pe ea se pot verifica cel mai bine pictând ceva. Mărci cunoscute de hârtie sunt Arches, Canson, Fabriano, Hahnemühle, Lanaquarelle, Saunders Waterford, Strathmore, Winsor & Newton și Zerkall. În ultimul timp au reapărut producători de hârtie făcută manual ca Twinrocker, Velke Losiny, Ruscombe Mill și St. Armand. Nu este un
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
micșorarea concentrației unei vopsele. Solvenții (diluanții) pentru ulei se folosesc pentru a dilua culoarea, cât și pentru a curăța ustensilele de pictură (pensulele, paleta sau cuțitele (cu ajutorul cuțitului pentru pictură se amestecă cantități mari de culoare sau chiar se poate picta cu el; de regulă, la pictura „în cuțit” sunt folosite culorile de ulei sau acrilicele vâscoase.)) după încheierea lucrului. Solvenții sunt fabricați special pentru diluarea culorilor pentru artiști. Aceștia sunt perfect volatili, ceea ce înseamnă că după evaporarea lor din amestecul
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
ale poetului, "Rugă de seară". În această perioadă, Arghezi a devenit un critic de artă valoros și a luat apărarea pictorului Ștefan Luchian care suferea de scleroză multiplă și era acuzat de fraudă (din cauza suspiciunii că nu ar mai putea picta, dar ar permite ca lucrările altora să fie semnate cu numele său) Era prezent cu regularitate la Kübler Café din București unde s-a format un cerc de artiști și intelectuali boemi care îi includea pe scriitorii Ion Minulescu, Liviu
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
specifică stilului romantic german, tipic stațiunilor montane, era înconjurat de un parc natural, iar fațadă se oglindea într-un mic lac natural alimentat de un parau. În apropierea castelului, în același parc, se află și o capelă a familiei Stirbey, pictată de Gheorghe Tattarescu. În Sinaia se află câteva posibilități de practicare a sporturilor de iarnă:
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
ale căror dimensiuni se reduc în partea superioară. Catapeteasma actuală este un produs al ultimelor decenii, cea veche neavând nici pe departe forma tradițională. În trecut în locul fundalului de lemn sculptat care separă naosul de altar și pe care sunt pictate scenele și portretele riguros stabilite prin canoane, aici se aflau cinci rânduri de icoane așezate pe un perete de scânduri, fără a se respecta o succesiune prestabilită. Aceste icoane însă, în marea lor majoritate, aveau o valoare istorico-artistică deosebită. Este
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
Din 1905 Hitler s-a mutat la Viena. Timp de șase ani a dus o viață mizeră boemiană în cele mai sărace cartiere ale orașului, singura sursă de venit fiindu-i ilustratele cu diferite clădiri din Viena, pe care le picta și vindea în cafenele. Hitler a încercat să intre la Academia de Arte Frumoase din Viena în 1907 și apoi în 1908, dar a fost respins de fiecare dată. Pe 21 decembrie 1907, mama lui Adolf moare de cancer la
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
implicată în luptele din Orientul Mijlociu din primele zile ale intrării Italiei în război. În timpul războiului anglo-irakian, avioanele germane și italiene au făcut escală și au realimentat în Siria controlată de Regimul de la Vichy. Aceste avioane pretindeau că sunt irakiene, fiind pictate cu însemnele statului asiatic. Preocupările aliaților cu privire la creșterea influenței Axei au dus la declanșarea campaniei Siria-Liban. În timpul unuia dintre cele mai puțin cunoscute incidente ale războiului, aviația italiană a bombardat orașele Palestiniene. La mijlocul lunii octombrie, italienii au bombardat rafinăriile americane
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
două abside laterale și două mai lațe, inegale, sprijinite pe console. El este cu o treaptă mai jos decât pronaosul. Altarul este cu o treaptă mai înalt decât naosul și are forma semicirculara, cu trei ferestre. Biserică nu a fost pictată niciodată. Un iconostas valoros realizat în stilul „baroc moldovenesc”, datând cel puțin de la începutul secolului al XIX-lea, a fost renovat în anul 1841 de către negustorul Panait Goraș cu ajutorul parohienilor și înlocuit cu unul nou în anul 1995. Actuala catapeteasma
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
locuia, împreună cu nepotul său, călugărul Sofronie, în curtea Bisericii Oțetari. Aici, la Biserica Oțetari, va fi botezat viitorul Mitropolit și va lua primele lecții de învățătură bisericească, de citire, scriere și cântare psaltică, de la călugărul Sofronie. Chipul Mitropolitului Nifon este pictat în pronaosul Bisericii Oțetari. Cu prilejul restaurării din 1860-1866, Gheorghe Tattarescu (1820-1894), unul dintre cei mai importanți pictori români, a executat întreaga pictură murală în ulei, precum și iconostasul. Biserica a fost restaurată din nou, în anul 1906, an în care
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
10 metri) și două pătrate (încheiate în unghi la partea superioară) în pereții estici ai celor două nișe. Altarul are un sistem de boltire asemănător cu cel din pronaos. Pe lângă iconostasul ce desparte naosul de altar făcut odată cu biserica și pictat în stil oriental de un pictor necunoscut, mai există aici alte două fragmente pictate: primul dintre ele se află pe peretele ce desparte pronaosul de naos și a fost zugrăvit în anul 1853 de cantorul Ioan Caminschi din Poieni-Solca (care
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
proscomidiar și diaconicon. Deasupra altarului, la 3.50 metri înălțime, se află o boltă piramidală din fâșii de formă hexagonală, cu laturile inegale. Pereții sunt pardosiți în interior cu scândură de brad în culoare gri. Lăcașul de cult nu este pictat. Catapeteasma bisericii este din lemn de stejar și de brad. Coloanele de încadrare a icoanelor de la catapeteasmă sunt sculptate în formă de struguri și frunze de viță de vie. Ușile împărătești sunt sculptate în formă de flori și ornamente cu
Biserica de lemn din Mitocași () [Corola-website/Science/317076_a_318405]
-
este din lemn de stejar și de brad. Coloanele de încadrare a icoanelor de la catapeteasmă sunt sculptate în formă de struguri și frunze de viță de vie. Ușile împărătești sunt sculptate în formă de flori și ornamente cu șase iconițe pictate în ulei. Icoanele din partea de sus a catapetesmei sunt pictate în stil neobizantin de către zugravul Ion ot Burdujeni, în ulei pe pânză. Celelalte icoane de pe catapeteasmă sunt pictate în ulei pe lemn de tei, în stil neobizantin, de către un pictor
Biserica de lemn din Mitocași () [Corola-website/Science/317076_a_318405]
-
încadrare a icoanelor de la catapeteasmă sunt sculptate în formă de struguri și frunze de viță de vie. Ușile împărătești sunt sculptate în formă de flori și ornamente cu șase iconițe pictate în ulei. Icoanele din partea de sus a catapetesmei sunt pictate în stil neobizantin de către zugravul Ion ot Burdujeni, în ulei pe pânză. Celelalte icoane de pe catapeteasmă sunt pictate în ulei pe lemn de tei, în stil neobizantin, de către un pictor necunoscut. Icoanele mai recente sunt realizate de pictorul bisericesc Gheorghe
Biserica de lemn din Mitocași () [Corola-website/Science/317076_a_318405]