9,297 matches
-
Grimoald Alferanites a fost un nobil longobard din sudul Italiei, devenit principe de Bari între 1121 și 1132. După ce un război civil a izbucnit în Bari, Risone, arhiepiscopul orașului, a fost asasinat (1117), iar principesa de Taranto, Constanța de Franța, a fost închisă în Giovinazzo (1119) de către Grimoald, sprijinit de contele Alexandru
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
Grimoald a fost nevoit să capituleze. Totuși, lui Grimoald i s-a conferit iertarea integrală din partea lui Roger și i s-a confirmat titlul princiar. Atunci când, în 1130, Roger căuta obținerea coroanei regale, primind astfel o onoare superioară celei a principelui (precum dețineau conducătorii din Capua și Bari). Aliindu-se cu Tancred de Conversano, un vechi aliat al său și renegat față de dinastia Hauteville, Grimoald a pornit răscoala în 1131 și a capturat portul Brindisi în ziua de Crăciun. El a
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
Brindisi în ziua de Crăciun. El a menținut Brindisi până în mai 1132, când, după preziceri astronomie și insistențe papale, dar mai ales după ce Roger a părăsit Sicilia pentru a înăbuși insurecția din Apulia, locuitorii din Bari s-au dezis de principele lor, iar Grimoald și întreaga sa familie s-au predat. Principele depus și familia sa au fost duși în Sicilia, în vreme ce Tancred a fost iertat doar cu condiția de a participa la cruciadă. Grimoald a fost înlocuit de către propriul fiu
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
1132, când, după preziceri astronomie și insistențe papale, dar mai ales după ce Roger a părăsit Sicilia pentru a înăbuși insurecția din Apulia, locuitorii din Bari s-au dezis de principele lor, iar Grimoald și întreaga sa familie s-au predat. Principele depus și familia sa au fost duși în Sicilia, în vreme ce Tancred a fost iertat doar cu condiția de a participa la cruciadă. Grimoald a fost înlocuit de către propriul fiu al lui Roger, Tancred. Potrivit descrierii lui Falco de Benevento, Grimoald
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
înlocuit de către propriul fiu al lui Roger, Tancred. Potrivit descrierii lui Falco de Benevento, Grimoald era un "vir mirabilis et bellicosi spiritus", iar cronicarul Orderic Vitalis îl numește ca "liberalem et strenuum virum". Se pare că Grimoald a fost acel principe de Bari care, în conformitate cu datarea evenimentelor, l-ar fi salvat pe Sfântul Ioan de Matera din închisoare, solicitându-i apoi să scrie o lucrare de teologie prin care să demonstreze dreapta credință a principelui. El mai este cunoscut prin aceea
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
pare că Grimoald a fost acel principe de Bari care, în conformitate cu datarea evenimentelor, l-ar fi salvat pe Sfântul Ioan de Matera din închisoare, solicitându-i apoi să scrie o lucrare de teologie prin care să demonstreze dreapta credință a principelui. El mai este cunoscut prin aceea că a avut un strâns control asupra bisericilor din posesiunile sale și că a fost un mare patron al bisericii Sfântului Nicolae din Bari.
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
probabil 21 decembrie 1102) a fost nobil normand din sudul Italiei, devenit conte de Monte Sant'Angelo, având sediul la Foggia, începând din noiembrie 1081. Henric era cel de al doilea fiu al contelui Robert de Lucera cu Gaitelgrima, fiica principelui longobard Guaimar al IV-lea de Salerno. Identitatea tatălui său este obiect de dezbatere. Acesta a fost fie aceeași persoană cu un anume Robert care a fost conte de Devia între 1054 și 1081, fie un fiu al contelui Asclettin
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
său este obiect de dezbatere. Acesta a fost fie aceeași persoană cu un anume Robert care a fost conte de Devia între 1054 și 1081, fie un fiu al contelui Asclettin de Aversă, din dinastia normanda Drengot și frate al principelui Richard I de Capua. Mama lui Henric se deduce în baza unuia dintre documentele lui Henric din 1098, care îl numește Guaimar al IV-lea drept "avi mei". Henric a avut un frarte mai mare, Richard, care a fost conte
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
al Siciliei și a constituit unul dintre cele două înfrângeri majore ale sale (cealaltă fiind bătălia de la Rignano), în fața contelui Rainulf al II-lea de Alife. În 1132, contele rebel Rainulf a adunat o puternică forță armată alături de aliatul său, principele Robert al II-lea de Capua din familia Drengot. Răsculații s-au grupat în dreptul orașului Benevento, care, deși credincios față de regele Roger al II-lea, s-a predat imediat. Roger, surprins de acest atac, și-a retras armata întorcându-se
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
tactic, dat fiind că, având râul în spate, ar fi fost mică posibilitatea unei retrageri în ordine de-a lungul singurului pod peste Sarno." În 24 iulie, într-o zi de duminică, Roger a pornit confruntarea, provocându-i pe cavalerii principelui de Capua. Trupele regale au spart primele două linii ale lui Robert. Infanteria capuană s-a retras peste podul proaspăt construit, care s-a prăbușit și se presupune că un număr de 1.000 de cavaleri ai rebelilor s-ar
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
de la Nocera, ea s-a datorat aceluiași oponent: Rainulf al II-lea de Alife. Prima diferență față de confruntarea de la Nocera constă în poziția avută de adversarul regelui Roger al II-lea. La Nocera, în 24 iulie 1132, Rainulf, aliat cu principele Robert al II-lea de Capua și cu ducele Sergiu al VII-lea de Neapole, era nu mai mult decât un simplu rebel, care se opunea regelui Siciliei. În 30 octombrie 1137, Rainulf tocmai fusese numit duce de Apulia, și
Bătălia de la Rignano () [Corola-website/Science/328193_a_329522]
-
cunoscut și sub numele de Petronius), a fost un nobil normand stabilit în sudul Italiei și devenit primul conte de Trani. El a fost unul dintre cei mai proeminenți dintre cele 12 căpetenii de mercenari normanzi care au servit sub principele Guaimar al IV-lea de Salerno. Ca urmare a divizării Apuliei între normanzi în urma conciliului de la Melfi din 1042, Petru a obținut stăpânirea asupra Trani, cu toate că acesta încă se afla în posesia bizantinilor. În cadrul aceleiași divizări, fratele său Valter de
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
sabiei, acum s-a supus lui Roger doar prin forța unei vești." Prestigiul lui Sergiu nu se afla la cote înalte, astfel încât tot sudul Italia se afla acum în mâinile lui Roger. În 1134, Sergiu a sprijinit rebeliunea condusă de principele normand Robert al II-lea de Capua și de contele Rainulf al II-lea de Alife, însă a evitat orice confruntare directă cu regele Roger. După ce Capua a capitulat, el a prestat omagiu față de rege. Însă anul următor, la 24
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
Alberada era tânăra mătușă a seniorului Gerard de Buonalbergo. Ca zestre, ea i-a adus lui Guiscard un număr de 200 de cavaleri. Ea a fost mama a doi copii: o fiică, Emma, mamă a lui Tancred de Taranto (viitorul principe de Galileea), și un fiu, Boemund (viitorul principe de Antiohia). În 1058, după ce papa Nicolae al II-lea a înăsprit condițiile dreptului canonic cu privire la chestiunea consanguinității, Guiscard a repudiat-o pe Alberada în favoarea unei căsătorii mai avantajose la acel moment
Alberada de Buonalbergo () [Corola-website/Science/328206_a_329535]
-
Buonalbergo. Ca zestre, ea i-a adus lui Guiscard un număr de 200 de cavaleri. Ea a fost mama a doi copii: o fiică, Emma, mamă a lui Tancred de Taranto (viitorul principe de Galileea), și un fiu, Boemund (viitorul principe de Antiohia). În 1058, după ce papa Nicolae al II-lea a înăsprit condițiile dreptului canonic cu privire la chestiunea consanguinității, Guiscard a repudiat-o pe Alberada în favoarea unei căsătorii mai avantajose la acel moment, cea cu Sichelgaita, sora principelui Gisulf al II
Alberada de Buonalbergo () [Corola-website/Science/328206_a_329535]
-
fiu, Boemund (viitorul principe de Antiohia). În 1058, după ce papa Nicolae al II-lea a înăsprit condițiile dreptului canonic cu privire la chestiunea consanguinității, Guiscard a repudiat-o pe Alberada în favoarea unei căsătorii mai avantajose la acel moment, cea cu Sichelgaita, sora principelui Gisulf al II-lea de Salerno. Cu toate acestea, despărțirea a fost amiabilă. Alberada era încă în viață în momentul morții fiului ei Bohemond în martie 1111 și s-a stins la o vârstă foarte înaintată, probabil în iulie 1122
Alberada de Buonalbergo () [Corola-website/Science/328206_a_329535]
-
Italiei în jurul anului 1035. Împreună cu fratele său mai mare, Guillaume, Drogo a participat la campania întreprinsă de catepanul bizantin George Maniaces în Sicilia în 1038 împotriva sarazinilor din Emiratul de Sicilia, iar apoi în campania împotriva bizantinilor din Apulia împreună cu principele longobard Guaimar al IV-lea de Salerno. În 1042, normanzii l-au ales pe Guillaume drept conte la Melfi, iar Drogo a dobândit Venosa din partea lui Guaimar, în cadrul divizării în 12 părți a teritoriului cucerit. În 1044-1045, Drogo a luptat
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
1047, Drogo a capturat Benevento, având în acest sens permisiunea împăratului german. Anul respectiv s-a dovedit a fi un punct de cotitură pentru normanzii din Italia. Mai întâi, Drogo a primit acceptul de căsătorie cu o fiică a fostului principe Guaimar al III-lea de Salerno, numită fie Gaitelgrima, fie Altruda. În al doilea rând, împăratul Henric al III-lea i-a confirmat titlul de "Dux et magister Italiae comesque Normannorum totius Apuliae et Calabriae" ("Duce și stăpân al Italiei
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
și stăpân al Italiei și conte al normanzilor din toată Apulia și Calabria"), primul titlu comital legitim pentru normanzii din Melfi. În același context, Henric l-a privat pe Guaimar de Principatul de Capua, pe care l-a retrocedat fostului principe, Pandulf al IV-lea. Pe parcursul domniei lui Drogo, fratele său vitreg Robert Guiscard a sosit și el în Italia (cca. 1047). Drogo s-a menținut ca aliat apropiat al lui Guaimar și i-a acordat sprijinul împotriva lui Pandulf după
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
un context în care persistau neînțelegerile de la sfârșitul domniei fratelui său Drogo. Umfredo a pedepsit cu asprime pe cei care instigaseră asasinarea fratelui său. Mulți cavaleri normanzi se aflau în stare de rebeliune și provocau pagube teritoriilor stăpânite de papalitate. Principele longobard Guaimar al IV-lea de Salerno l-a sprijinit pe Umfredo în a-și menține succesiunea, însă a fost asasinat curând. Papa Leon al IX-lea a organizat o coaliție împotriva normanzilor și a pornit în marș către sud
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
săi minori, însă Guiscard le-a confiscat acestora moștenirea. Soția lui Umfredo a fost considerată o "soră a ducelui de Sorrento" de către cronicarul Amato de Montecassino. Aceasta ar putea să însemne că era vorba de Gaitelgrima de Salerno, fiică a principelui Guaimar al III-lea de Salerno. S-a considerat adeseori că ar fi fost de fapt vorba de o fiică a lui Guaimar al IV-lea, adică văduva fratelui său Drogo, lucru care este imposibil. Umfredo a avut doi copii
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
anterior avuseseră loc peregrinări de normanzi în zonă. În acel an, potrivit unora dintre surse, pelerini normanzi, aflați pe drumul de întoarcere dinspre Sfântul Mormânt din Ierusalim, trecând prin Apulia, s-au oprit la Salerno, unde au fost primiți de principele Guaimar al III-lea de Salerno. Orașul și împrejurimile sale se aflau sub atacul sarazinilor din Africa, care solicitau acordarea unui tribut anual. În timp ce Guaimar începea să colecteze tributul, normanzii l-au acuzat pe acesta, ca și pe supușii săi
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
căuta să se angajeze ca mercenari în lupta împotriva bizantinilor, față de care nutrea sentimente dușmănoase ca urmare a invadării de către aceștia a teritoriului din jurul Benevento, aflat sub suzeranitatea papală. Ajunși acolo, normanzii s-au întâlnit cu "primates" (conducătorii) din Benevento: principii Landulf al V-lea de Benevento și Pandulf al IV-lea de Capua, posibil mai sus menționatul Guaimar al III-lea de Salerno, precum și Melus din Bari. Conform cronicii lui Leon de Ostia, se presupune că Rudolf ar fi fost
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
se revoltase din nou, însă de această dată el recursese la serviciile unei cete de normanzi abia sosiți în regoune, care fie fuseseră trimiși de către papa Benedict al VIII-lea, fie se întâlniseră direct cu Melus, cu sau fără intermedierea principelui Guaimar al III-lea de Salerno, la Monte Gargano. Tornikios a trimis o armată comandată de Leon Passianos împotriva longobarzilor și normanzilor. Passianos și Melus s-au confruntat pe râul Fortore, la Arenula. Bătălia a fost fie nedecisă (conform lui
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
plecat spre Germania în 1020, la Bamberg, pentru se sfătui cu împăratul german de atunci, Henric al II-lea. Împăratul nu a luat măsuri imediate, însă evoluția evenimentelor în anul următor l-au convins să intervină. Boioannes se aliase cu principele Pandulf al IV-lea de Capua ("Leul din Abruzzi") și pornise în marș împotriva lui Dattus, care fortificase un turn în teritoriul ce ținea de Ducatul de Gaeta cu trupe papale. Dattus a fost capturat și, în 15 iunie 1021
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]