8,986 matches
-
care ocupă poziția de complement direct (exemplele de mai jos aparțin autorilor citați). ● Tranzitivele (numai unele) acceptă atât nominalele articulate, cât și pe cele nearticulate: Cumpără casă/casa/case/casele. ● Inergativele tranzitivizate nu acceptă articularea nominalului obiect direct (intern): Vorbește prostii/*prostiile Plânge lacrimi/*lacrimile amare. ● Inacuzativele tranzitivizate impun articularea nominalului din poziția de complement direct: Coboară scara/*scară/scările Oamenii adaptează alimentația/*alimentație Ion agață haina/*haină în cuier Ion încetinește rimul/*ritm Ion ocolește pădurea/*pădure Ion trece strada
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ocupă poziția de complement direct (exemplele de mai jos aparțin autorilor citați). ● Tranzitivele (numai unele) acceptă atât nominalele articulate, cât și pe cele nearticulate: Cumpără casă/casa/case/casele. ● Inergativele tranzitivizate nu acceptă articularea nominalului obiect direct (intern): Vorbește prostii/*prostiile Plânge lacrimi/*lacrimile amare. ● Inacuzativele tranzitivizate impun articularea nominalului din poziția de complement direct: Coboară scara/*scară/scările Oamenii adaptează alimentația/*alimentație Ion agață haina/*haină în cuier Ion încetinește rimul/*ritm Ion ocolește pădurea/*pădure Ion trece strada/*stradă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
primul pahar, vor urma celelalte. Terapeutul - Vom revedea avantajele și dezavantajele consumului de alcool. (Metodă utilizată, în general, pentru a amplifica starea de contemplare și ambivalența pacientului). Pacientul - N-are rost să facem lucrul acesta. Stiu bine că este o prostie să bei și plătesc deja pentru asta destul de scump. Dar nu reușesc să mă controlez. (Pacientul este contemplativ: își recunoaște problema, suferința și dificultățile pe care le întâmpină în dorința de a stopa consumul de alcool). Terapeutul - Fiecare lucru la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
desfășurare. Focalizare asupra detaliilor negative sau generatoare de neliniște. Neglijarea aspectelor pozitive sau liniștitoare. Nu trebuie să roșesc, nu trebuie să roșesc”. „Ce-și spun ei în acest moment? Au văzut că nu mă simt bine?” „Tocmai am spus o prostie”. „M-am simțit ca o idioată răspunzând acestei întrebări”. „A trecut ceva timp de când n-am spus nimic, ei trebuie să-și imagineze că sunt proastă”. (Isabelle nu observă niciodată, în aceste situații, gesturile sau cuvintele binevoitoare în ceea ce o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o descrieți ca și cum ați trăi acest sentiment în prezent? Xavier - ... Sunt așezat pe jos în bucătăria bunicilor mei, podeaua este rece. In fața mea, la masă, se află părinții și bunicii mei. Tatăl meu este în picioare, face inventarul tuturor prostiilor mele din ultima lună. Ceilalți aprobă fără să spună nimic, nimeni nu-mi ia apărarea atunci când acesta spune că nu sunt „bun de nimic”. Terapeutul - Ce simțiți în acest moment? Xavier - Tristețe, nedreptate, o greutate de plumb, sunt paralizat. Terapeutul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Accelerarea ritmului cardiac, dilatarea pupilelor, etc. Kagan, 1999. Craske, 2003. Ambianță emoțională în perioada sarcinii, stiluri de comportament matern... Familii care trăiesc retrase, primind puține vizite... "Nu te încrede în ceilalți", " Este mai bine să taci decât să spui o prostie", "A-ți arăta emoțiile înseamnă să te expui pericolului". Respingeri sau ironizări, în special în adolescență, schimbări brutale ale mediului de viață în cazul adultului tânăr, care rupe ecosistemul relațional funcțional până în acel moment în ciuda fragilității sale. Aceștia din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
final ce alunecă spre tragic. Pentru tematică se refugiază în lumea burgheză, sătească, viața pitorească, sau în liniștea târgului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de cultivarea tradiției patriarhale, respectiv de combatarea arivismului și a prostiei. Din variata sa creație dramaturgică se desprind câteva lucrări care relevă preocuparea pentru dramă și pentru comedia sentimentală: • “Mușcata din fereastră”, 1928 • “Take, Ianke și Cadîr”, 1933 • “Acord familiar”, 1935
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
simplu să imite ceea ce văd", scrie la sfîrșitul secolului al XIX-lea un institutor din Cantal. Cu părere de rău se pare că trebuie să fim de acord cu Eugen Weber cînd acesta conchide că "educația [în această epocă] întreținea prostia fiindcă impunea modele de comunicare pe care mulți nu le puteau atinge"197. Am putea chiar să ne imagimăm că acest mod de instruire servea unui alt scop, în mod tacit admis: anume acela de a convinge masele, în cea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aceste enorme proiectile fac mai mult zgomot decît rău"304, că "un proiectil de 100 de kg explodează fără a răni pe nimeni pe pămîntul brăzdat de tranșee engleze"305. Fără îndoială că această insuficiență a armamentului este legată de prostia inamicului. Contemplînd prizonierii germani, Pierre Loti notează că aceștia au un "aer de bădăran, o urîțenie greoaie, prostească și incurabilă"306. Abia mai tîrziu va fi nevoit să arate că pe cîmpul de luptă se aflau și cadavre abandonate ale
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
lizate de "autoritățile intelectuale", omniprezente în media. Lecțiile lui Popper (două sunt esențiale: 1. societatea imatură în gândire și comportament social este una a liderilor intelectuali și politici; 2. liderismul ca formă de manifestare pentru intelectuali și politicieni este o prostie; este chiar prostia în exercițiul mediei intelectuale!) nu au fost învățate, fiind lăsate deoparte pentru altfel de vremuri... Acest refuz al lui Foucault de a nu fi un element partinic al unui sistem social-politic autosuficient și conflictual în structura lui
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intelectuale", omniprezente în media. Lecțiile lui Popper (două sunt esențiale: 1. societatea imatură în gândire și comportament social este una a liderilor intelectuali și politici; 2. liderismul ca formă de manifestare pentru intelectuali și politicieni este o prostie; este chiar prostia în exercițiul mediei intelectuale!) nu au fost învățate, fiind lăsate deoparte pentru altfel de vremuri... Acest refuz al lui Foucault de a nu fi un element partinic al unui sistem social-politic autosuficient și conflictual în structura lui organizatorică îl aproprie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
simboluri, prin reviste, edituri, simpozioane și alte activități publice). Puterea este "ceea ce în mod esențial reprimă"90, dar puterea este și ceea ce în mod esențial contra-reprimă reprimările sistemului (ticăloșit). Astfel, orice atac intelectual, venit "de sus", își găsește finitudinea în prostia spuselor sale și în posibilitatea unor contraatacuri de self-defence! Prostiei universitare i se contrapune inteligența neviciată politic; dezautorizarea unor măști și etichete cu pretenții (politicianiste) de guvernare. Exponenții sistemului ticăloșit operează cu ideea că o minciună bine orchestrată prin grupuri
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este "ceea ce în mod esențial reprimă"90, dar puterea este și ceea ce în mod esențial contra-reprimă reprimările sistemului (ticăloșit). Astfel, orice atac intelectual, venit "de sus", își găsește finitudinea în prostia spuselor sale și în posibilitatea unor contraatacuri de self-defence! Prostiei universitare i se contrapune inteligența neviciată politic; dezautorizarea unor măști și etichete cu pretenții (politicianiste) de guvernare. Exponenții sistemului ticăloșit operează cu ideea că o minciună bine orchestrată prin grupuri media și autoritarism politicianist! valorează mai mult decât formele de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de societate; o societate în curs de liberalizare; dez-absolutizată de puterea suveranului ("regele domnește, dar nu guvernează", spune Revoluția engleză); o societate unde noile idei și contractul vor reglementa raporturile civili-politicieni. Există o echivalență profundă între domnia (suveranilor politici) și prostia (pe post de guvernare și de cunoaștere îndoctrinată) exersată de Curte. Astfel, "regele" poate domni, dacă știe că are o elită care să se ocupe de problemele societății. La fel, și prostia elitelor este restructurată în cazul unor suverani ale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o echivalență profundă între domnia (suveranilor politici) și prostia (pe post de guvernare și de cunoaștere îndoctrinată) exersată de Curte. Astfel, "regele" poate domni, dacă știe că are o elită care să se ocupe de problemele societății. La fel, și prostia elitelor este restructurată în cazul unor suverani ale căror gândiri sunt bine articulate pe rezolvarea problemelor de fond ale societății. Parteneriatul putere-cunoaștere devine echivalent cu prosperitatea societății în Occidentul industrializat. Nu și pentru Europa Centrală și Sud-Estică... Michel Foucault are
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
socio-profesională cu funcții îndoctrinante, ramificată și susținută transfrontalier. Această dinamică nu are doar o structură fixă și nici națională. Discursul istoriografic occidental este marcat de acel război al cuvintelor, întreținut de o întregă medie "intelectuală"; război devenit un infinit al prostiei. Oamenii nu mai comunică pe baza unui spus autentic, ci pentru a-și susține anumite poziții (ideologice, politice, intelectuale, de grup), pentru a-și plăti anumite polițe, pentru a perpetua un mod eristic de a fi. Schopenhauer este cel care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
aproape. Manevre sau, poate, un antrenament pentru o paradă aviatică... Băiatul a tușit ușor și a spus încet, ca pentru sine, tot cu tristețea sa liniștită, care surprindea atât de mult la adolescentul acela: - Sau, poate, un război... - Nu spune prostii, Serghei, l-a mustrat Charlotte. Haideți repede în pat. Mâine mergem să-l întâmpinăm pe tata la gară. Aprinzând o veioză, s-a uitat la ceas: „Ora două și jumătate. Deci, deja astăzi....” N-au apucat să adoarmă la loc.
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lumi, în care viața unor femei atât de frumoase, de ispititoare, depinde de fâlfâirea unei pagini: într-adevăr, dacă foaia aceea nu s-ar fi întors, eu nu le-aș fi salvat de la uitarea care ar fi devenit veșnică. Ce prostie cosmică e dispariția unei femei frumoase! Dispariție fără întoarcere. Pieire totală. Fără umbră. Fără reflex. Fără apel...” Soarele se stingea în adâncurile stepei. Dar văzduhul a păstrat îndelung luminozitatea cristalină a serilor răcoroase de vară. Dincolo de pădurice a răsunat strigătul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vedeam o piesă de Caragiale, când ieșeam de la Teatrul Național, nu ne așteptam să întâlnim pe stradă nici pe Conu Leonida, nici pe Rică Venturiano. Râdeam de ei, pe scenă, ca de o amintire sau ca de niște arhetipuri ale prostiei omenești. Devenise un comic în stare pură. Acum, însă, oamenii care asistă la Conu Leonida, la Noaptea furtunoasă n-au oare ispita de a căuta personajele în prezent?"24 Echivocul denunțării caragialiene paralizează râsul pentru că vizează esența și nu veșmântul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și-a murit"215. Umorul este reprezentat la Tudor Mușatescu și sub forma înfloriturilor de spirit adunate în emblematicele "mușatisme" publicate săptămânal în revista "Contemporanul" din 1965 până în 1970, prin comprimarea paradoxală, recurgând la calambur, a unor teme recurente precum prostia, efemeritatea dragostei, moartea, diverse vicii (beția), condiția artistului. Unele aforisme amintesc de cugetările caragialiene: "Ce deștepți ar fi proștii dacă s-ar solidariza între ei"216 inversează, de fapt, observația caragialiană care deplângea lipsa de colaborare a celor inteligenți: Dacă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
farsa medievală: "Comedia caragialescă e o comedie de tipuri morale. Oamenii lui Caragiale nu sunt încarnările unor caractere general umane. Ei sunt personificări etice. În teatrul lui Caragiale nu avem, de exemplu oameni meschini, ci meschinăria. Nu oameni proști, ci prostia. Teatrul lui Molière e un teatrul cu tipuri de oameni. Teatrul lui Caragiale e un teatru cu "tipuri de vicii". Personajele caragialești sunt personificările acestor atribute etice (virtuți sau vicii). De aceea, ele nu reprezintă nici tipuri umane în genere
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al lui Gregor Sansa"28. Împreună cu Efimița reiterează ipostaza cuplului de clovni, anunțând deja metamorfoza definitivă din Așteptându-l pe Godot sau din Cântăreața cheală. În același timp, Leonida poate fi considerat un veritabil caracter clasic, prin ilustrarea unei dominante: prostia. Nu este însă, mai puțin valabilă interpretarea lui prin prisma realismului tipologic, întrucât sintetizează și trăsături ale unui tip social: burghezul. Catindatul nu este numai o reipostaziere a bufonului (sannio) din mimus și atellane sau a lui Bucco (netotul cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
familia" ternară caragialiană, etalon al unei lumi care se complace în minciună. O rezolvare aparte cunoaște și tipul intelectualului. Gazetarii Rică Venturiano, Edgar Bostandachi, Caracudi, etc. pitorescul pedagog Mariu Chicoș Rostogan, casta "capuținiștilor", etc. sunt surpriși în ipostaze revelatoare ale prostiei suverane. Susținând teza aversiunii lui Caragiale față de personajele sale, Ibrăileanu aducea următoarea lămurire: "Caragiale ura prostia. Dar acest sentiment nu devine la el acea "indignatio" care produce satira, decât atunci când prostia e și pretențioasă, (Prostul dacă nu-i fudul, n-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și tipul intelectualului. Gazetarii Rică Venturiano, Edgar Bostandachi, Caracudi, etc. pitorescul pedagog Mariu Chicoș Rostogan, casta "capuținiștilor", etc. sunt surpriși în ipostaze revelatoare ale prostiei suverane. Susținând teza aversiunii lui Caragiale față de personajele sale, Ibrăileanu aducea următoarea lămurire: "Caragiale ura prostia. Dar acest sentiment nu devine la el acea "indignatio" care produce satira, decât atunci când prostia e și pretențioasă, (Prostul dacă nu-i fudul, n-are haz, este o vorbă a lui). Iar prostia devine pretențioasă mai ales când e ajutată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
casta "capuținiștilor", etc. sunt surpriși în ipostaze revelatoare ale prostiei suverane. Susținând teza aversiunii lui Caragiale față de personajele sale, Ibrăileanu aducea următoarea lămurire: "Caragiale ura prostia. Dar acest sentiment nu devine la el acea "indignatio" care produce satira, decât atunci când prostia e și pretențioasă, (Prostul dacă nu-i fudul, n-are haz, este o vorbă a lui). Iar prostia devine pretențioasă mai ales când e ajutată de cultură"37. Talentatul gazetar și viitor deputat Rică Venturiano este un agramat care pronunță
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]