10,102 matches
-
de fiecare dată fără reproș. Desigur că nu era ieftin dar aceasta era acum cea mai mică problemă de care să țină seama. Turcul avea o rețea prin care făcea rost de cărți de identitate furate, pe care apoi le refăcea conform cu cerințele clienților. Oricine le privea putea jura că sunt originale și doar un control foarte amănunțit ar fi scos la iveală falsul. De îndată ce obținuse actele, plecase spre România. Se îmbarcase pe un vas turcesc de pescuit din portul Anadolu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adâncul pădurii, ca să nu mai iasă decât o dată pe an, în noaptea Sfântului Andrii. La Curtea din Hîrlău Era prin anul 1625. Domnul Moldovei, Radu Mihnea Vodă își adusese curtea la Hîrlău, la fostele case ale mamei lui Petru Mușat, refăcute prin strădania vrednicilor urmași, printre care se afla și Ștefan cel Mare. Nu plecase de bunăvoie din Iași, ci din pricina focului cel mare, care, o dată pornit, pârjolise întreg târgul, ba ajunsese și la megieșii târgoveților. Domnitorul Radu Mihnea întărise curțile
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
numărul noi pentru noi. Zina se încălzește încet într-un fel de geampara, se încălzește până trebuie să-și zvârle din picioare cizmele, se învârte în loc până nu se mai distinge nici o formă, e o coloană de mercur - formele se refac, redevine om abia când rămâne inertă pe scânduri. Cu toate instinctele materne de care vorbește mama, viața mea curge cam la fel ca înainte, doar cu un tonus mai bun, cu mai mult interes pentru fiecare dintre momentele zilei, începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
i mare a dat buzna peste mine în decembrie 1989 am reușit să sparg ditai stânca în zeci de bucăți, să le mărunțesc, ba chiar să le fac praf. Din pietrele astea fărâmițate și din pulberea lor de granit am refăcut istoria cu i mic, adică miile de istorioare despre lucrurile aparent fără însemnătate care trec, în timp, printr-o viață de om. Abia așa, luată în palme dintr-o grămadă de pietriș, vârâtă într-un sac și aruncată în cârcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
un „acasă“? se întreabă eroina mea, profesoara Gertrud B., plecată la finele deceniului șapte cu întreaga familie în Germania Federală. Povestea ei mi s-a părut prețioasă și absolut necesară, în economia volumului moșit de Dan și Radu, pentru a reface atmosfera anilor ceaușiști, frustranți pentru toți, dar cu asupra de măsură pentru femei. Dragă Gertrud, care era atmosfera din România și din locul în care trăiai, pe vremea studenției tale? Fac parte din generația celor care au dat examenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
furioasă sau disperată, în afara momentelor când eram împreună cu colegii mei de clasă, cu care am cunoscut solidaritatea aceea absolută, pe care numai la adolescență o poți stabili cu un grup de oameni complet diferiți de tine, o solidaritate imposibil de refăcut mai târziu. Nici nu știu ce mă umplea mai mult de revoltă: faptul că fiecare zi din viețile noastre căpătase ritmicitate cazonă, că ne trezeam la șase, cu sângele gata înghețat în noi de șocul alarmei de închisoare ce suna deșteptarea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
că fiece scrisoare va fi cea din urmă și totuși, ziua următoare, să se pomenească mereu cu alta nouă. Și asta timp de o lună, chiar două, oricît! Am șters deci ultima frază într-așa chip să n-o poată reface și am expediat plicul. Parcă era un făcut. Scrisoarea mi-a venit înapoi. Era a patra. Pe a cincea tot așa. Planul meu începea să se clatine mult prea devreme, descurajarea scotea colții. Să dau îndărăt? Nici gînd! Voi persevera
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
una singură: sinuciderea Mihaelei. De ce o așteptasem atât, ascunzîndu-mă chiar de mine? Îmi trebuia neapărat această sinucidere? De ce voiam să moară Mihaela? În fond ce rezolva dispariția ei? Setea de răzbunare a unuai soț înșelat oare între timp și-a refăcut viața pe baze mult mai largi și solide? Dar asta nu era decât pedeapsa celui mai nesăbuit orgoliu. Ar fi prea monstruos să cred așa ceva, m-aș coborî în subsolul ființei omenești, chiar mai jos... Alexa m-a condus în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
urmă a înțeles că tot pe tine te iubeam. Odată, într-o seară, mi-a spus-o. Bineînțeles, am tăcut și asta a fost o confirmare pentru amândoi. Ce era să facă? Mi-a mai spus: dacă vrei să-ți refaci căminul, n-am dreptul să mă împotrivesc. M-a mișcat, de ce aș minți? Îmi părea rău, era bolnav, slăbise mult și, căutând o evadare, căzu în patima jocului. Într-adevăr, bărbații fac uneori gesturi admirabile, dar, pentru a-i aprecia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vecino, cât de greu mi-a fost. Pentru repararea ei a trebuit să-mi ia trei ani timp în care am dormit și a trebuit să-mi consum toată rezerva de alantoină. Dar cu cei 15.000 de dinți îmi refac rezerva la loc. -Bine, bine, și acum unde te mai grăbești? Nu ai auzit că vine Sfântul Ilie cu multă ploaie? Știi cât este de bine când plouă și cât de bine ne simțim amândoi. Stai cu mine, nu înțelegi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Afară e ceață. Valurile au scăzut, tangajul e mai slab acum. Vremea continuă să rămână mohorâtă; e o atmosferă bolnavă, închisă, în care nervii lâncezesc, dar figurile pe care le văd sunt destul de vioaie. Au reînceput glumele. Semn bun. Ne refacem moralul. După socotelile mele, am străbătut Marea Egee. Am pierdut, oare, trecerea prin Dardanele? Probabil că da. După prânz, vom intra în Bosfor. Toate aceste nume aveau, până acum, în mintea mea o rezonanță melodioasă, meridională. Nu mi-am închipuit niciodată
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lui "memorizată" a unei porțiuni de sol rămânea utilă. Amintirea putea să nu se modifice vizibil, dar se altera cumva și nu mai era în măsură să se retragă prin procedeul instantaneu de similarizare. Însemna că el trebuia să-și refacă apărarea în fiecare dimineață, seară, fără încetare, pentru a nu fi prins niciodată fără câteva puncte-cheie în care să scape în caz de urgență. Limitele temporale implicate prezentau mai multe aspecte neclare. Dar va avea timp să le studieze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pe planete pe care principiul dinastic al căsătoriei frate-soră a ajuns de râs. Nici un răspuns. Enro ezita, privindu-l insistent pe Secoh. Părea că uitase de prezența martorilor. Brusc schimbă subiectul. - Mai pot opri războiul, zise. Membrii Ligii galactice își refac moralul în acest moment, dar ar fi în stare să se bată ca să-mi lase mâinile libere dacă aș manifesta cea mai mică intenție de a opri bătălia din al șaselea decant. Preotul era blând, calm, inflexibil. - Principiul ordinului universal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
probabil nu cu arme tăioase sau de foc, ci cu puteri lăuntrice, realizezi asta foarte rapid și inspiri adânc, s-ar putea să ai nevoie de o rezervă substanțială de paradis în interiorul tău, îți întorci ochii spre uzina suflețelului tău, refaci în memorie ciclul creației tale, meditezi dacă ai făcut undeva vreo greșeală, cât de mică. șase în al patrulea loc: ochii tăi sunt în dreptul ochilor regelui hanuman, pupilele tale îl fixează, pupilele lui sunt dilatate, semn de activare simpatică, irișii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
coapsele tale sunt jupuite, picioarele tale tremură. mergi și scaldă te în lacul kanas, în portocalia lui după amiază, lasă furnicile albe să umble pe coapsele tale, lasă tigrul qilin să te lingă tămăduitor. ai muncit prea mult, dar te refaci într-un timp foarte scurt. remușcările tale dispar, auzi vorbe pe care nu le crezi. faci ce știi tu că trebuie să faci, mergi liniștită mai departe. nouă în al cincilea loc: semințele de petunie magică, dăruite de prințul tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
săgeată de bronz, apoi lărgești gaura cu mâna ta dreaptă, puternică și îndemânatică, toată apa se scurge pe zid și pe munte în jos, asta să nu cumva să fi rămas vreun limax sau vreun mormoloc viu, să se poată reface, arunci din rafturi, cufere, ulcioare și cutiuțe de os toate rezervele militare ale dușmanilor tăi la ghenă, răsufli ușurat, te întinzi pe o poieniță exte nuat, adormi, dormi cu sforăituri groase. nouă deasupra: visezi că, într-o bună zi, prințesa
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dar nu te pripi în judecată, în final vei ajunge cu ele mult mai aproape de suflețelul tău, învață să ai răbdare, să fii persistent în viteza asta mai mică, timpul pare un ocean acum, dar e un prilej bun să refaci energia mușchilor tăi atât de încercați, dacă asculți poți auzi cum mușchii tăi își repară mitocondriile, în vremea când tu stai cu fesele pe săniuța cu tălpi de argint marcat, auzi ca un ciripit șoptit, e semnul că mușchii tăi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
imposibile anumite chestiuni de detaliu. Nu pot să mă explic bine, dar sunt convins că toți care ar cunoaște perfect situația ar judeca la fel. Fac sforțări s-o reconstituiesc ca să pricep ce a făcut. Caut acum din memorie să refac scenele dintre noi, în toate nuanțele - căci mai cu seamă nuanțele pot trăda adevărul. Să dau exactă însemnătate unor vorbe pe care nu le-am adâncit atunci decât vag, pentru că atunci nu mă interesau decât rareori, când aveam vreo nemulțumire
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
omorât. Lucru îngrozitor. Să facem atâtea planuri, să ne chinuim, să muncim împreună, atâtea amintiri de la vârsta noastră cea mai frumoasă, și totul să se termine, totul să fie inutil. Și atunci mă înfior: orice mai bine, orice se poate reface, chiar și gândul că a fost a altuia se poate consola, însă asta nu... În jurul meu copacii se întind aranjați cu artă, cu locuri goale, socotite măsurat, printre ei, melancolici, făcuți să mă doară și mai mult. Dar poate, în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
intenții străine, abia observă cum o așteptaseră florile din glastră, cărțile, plăcile de patefon cu muzică aleasă, portretele și focul voios din sobă. Acceptă îmbrățișarea mea, străină, rece, ca pe o obligație, și nu pricepeam în ce fel s-o refac, așa cum era de obicei, și cum mă părăsise cu o săptămână înainte. Pregătisem cu multă artă tartine și prăjituri, le alesesem numai pe cele care știam c-o să-i placă sau îi vor face mai mare efect, samovarul sclipitor nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dezastrul meu era, în momentul acela, definitiv hotărît? Mi-am simțit corpul și mi-am zis apoi: sunt întreg, sănătos, și orice s-ar fi întîmplat cu ceilalți, eu n-am pățit nimic, și orice tragedie aș avea, mă pot reface încă. Slabă consolare și scurtă... În durerea mea, mi se pare că acum, pentru prima oară, s-a întîmplat ceva real în viața mea. Tot ce a fost timp de cinci ani - lacrimi, scene, veselie, conversații interminabile - erau numai la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de curios să audă toate vorbele, să vadă toate personagiile și chiar decorul. Aș vrea să transcriu cu fidelitate tot ce gândeam atunci, cu toate că acum, când sunt calm, nu mai sunt absolut convins de perfecția supozițiilor mele de atunci. Să refac clipele acelea, chiar dacă ar trebui să le neg mai apoi în tot ceea ce au ele interior. Bineînțeles, am uitat multe lucruri, așa că nu voi transcrie decât câteva momente care nu se leagă imediat, dar care, în general, formează o atmosferă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu voiam atât s-o conving pe dânsa, cât să mă clarific pe mine. Am utilizat consolări facile, jurăminte copilărești, glume și am izbutit, ca de obicei, să o calmez puțin, căci este în natura omenească instinctul de a te reface în orice chip, de a te consola de un motiv serios printr-un mijloc facil, de pildă, de a fi încîntat că de mortul tău scump lumea vorbește de bine. Știam însă amândoi că discuția nu fusese decât suspendată pentru
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vreo bănuială. Îi pricinuiam neliniști, imaginam evenimente, puteam să-l fac să creadă orice. Aveam imense bucurii ca să-l chinui, dar cine va ști febrilitatea mea bolnavă producîndu-mi astfel de satisfacții? Eu rămâneam pe multă vreme distrus, în timp ce el se refăcea imediat, fie că - om sănătos - nu-l puteau multă vreme covârși tristețile, fie că tu, cu care se întîlnea curând, aveai să-l consolezi prin vorbe sau prin corpul ce-l îmbăta ca un vin. Discuțiile dintre noi evoluau în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu atâtea întîmplări și suferințe pe care le desăvârșim, fără ca altcineva să poată pricepe logica lor. Dacă aș fi pictor, aș picta - și aș fi ocupat pentru toată viața - întregul port Cavarna, casă cu casă, fiecare ungher. Aș încerca să refac pe pânză întregul miragiu. Și pe cei câțiva oameni de aici. Nimic nu mi se pare de prisos, orice detaliu îmi produce emoții. Cu toată splendoarea soarelui răsfrânt pe mare, pe petricele, pe lut, totuși, aș putea întrebuința cât de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]