10,353 matches
-
chiar cu dispreț de cei trecuți de 25 de ani. Adulții consideră aceste refrene ca fiind fără excepție inepte și comerciale. Este adevărat că aceste cântece sunt adesea mai mult decât dulcege, siropoase. Chiar și atunci când vorbesc despre despărțire, ele respiră numai armonie, deși flirtul provoacă în viața reală destule discordanțe. Nici pomeneală în cântecele acestea de tineri care, asemenea lui Stingo, naratorul din Alegerea Sofiei, găsesc acest joc amoros cât se poate de pervers. Nici de fete care flirtează și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
îmi oprisem respirația, dar mă simțeam, de-acum, și ud în pantaloni. Dar nu știu cum, parcă Dumnezeu a vrut, ursul a mai făcut câteva mișcări pe lângă partea cealaltă a copacului, după care a plecat mai departe, în lege a lui. Am respirat atunci, mi-am făcut cruce, iar până la ziuă n-am mai pus geană pe geană, am stat tot restul nopții cu ochii deschiși și cu auzul în așteptare . Când s-a crăpat de ziuă, mă ridic - și cu toate că eram și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
până la mina Livada. Pentru că distanța între localitatea Lăloa ia și mina Livada era mare, minerii nu reușeau să ajungă pe jos, și atunci ei erau transportați de acel trenuleț, cu locomotiva mică și care scotea în urma sa un fum gros, respirat de mineri. Tot pe acest traseu circula și o altă locomotivă a fabricii de cherestea, până la gara Asău. De aici, la diferite ore distanță, o locomotivă făcea la stânga să ajungă la mina Livada, alta la dreapta, trecând Trotoșul pe un
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de instrucție. La comanda caporalului, iar când era prezent sublocotenentul a acestuia, ne aliniam pe marginea unor șanțuri pentru că ni se striga „avion inamic!”, încât, tot culcat, sculați și cu masca pe figură, de nu mai a veam aer să respirăm chiar și atunci când îl aveam, ni se scotea sufletul din noi... Perioada de pregătire a durat așa timp de 6 luni, după care, la cererea mamei, de a fi scutit de armată ca întreținător de familie, am fost trecut la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
mai avem cale lungă de făcut. Mulțumim frumos pentru ospitalitate și facem astfel cea mai mare gafă a vieții noastre, căci un asemenea obicei i se pare Mongolului tot atît de straniu ca a mulțumi pentru aerul pe care-l respiri. Ganjur, în schimb, se ridică în picioare, cu capul acoperit, în semn de respect și înalță spre petecul de cer ce se zărește prin acoperișul iurtei, vasul plin cu airak, strîns în căușul palmelor. Și, melodios, gutural, ritmat, rostește ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
trebui să-i las să sune. La ora asta e doar vreun nebun. Lăură asculta cu răsuflarea parcă tăiată, vocea rece, impersonala de la capătul firului: -Da, se rezolvă, mâine. Discutăm la serviciu. Tatăl așeza receptorul în furca, mușcându-și buzele. Respira adânc și se întoarce la biroul lui, reluându-și calculele. Lăură prinsese din scurtă conversație, doar două vorbe: Reforma monetară. Nu știa ce înseamna asta, dar nici nu avea curajul să întrebe. În urechi i se mai auzeau parcă zgomote
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Ba da. Dar nu ai spulberat nimic. Zâmbi. - Tu îmi dai nostalgia studenției. - De ce? - Îmi amintesc cum am venit prima dată aici, în Capitală. Totul mi se părea închis. Ca si cum toată lumea vorbea cifrat. - Probabil așa și era, zise Lăură. Respira adânc. - Și numai eu mă exprimăm clar. - Cunosc senzația asta. Îl privea pe furiș. Apoi îi zâmbi stânjenita și-l săruta pe furiș. - Ce mult o sa ma doară despărțirea! - Atunci n-ai nicio scuză să pleci. Vorbesc foarte serios... - Vorbești
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
decât dacă era solicitat, dar gândea și privea vulturește. La solicitarea profesorului de gramatică și literatura română răspundea profund, clar, Încărcat de nuanțe, iar la istorie, matematica ori geografie ieșirile sale printre noi erau tot... versuri și literatura. Sandu Tăcu respira aerul unui mediu prielnic căutărilor literare: undeva, mai În față, chiar În primele bănci, locurile erau ocupate de alti elevi deopotrivă de dotați: Leibovici Bernard - devenit mai tarziu Lucian Raicu, ilustru critic literar, Dimoftache Constantin - cunoscutul poet și traducător de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În mod subit, pe o variantă fabuloasă de proliferare a leucocitelor: cca. 600000/mmc. În seara aceea, medic de gardă era doctorul Ștefan Mihalache, actualul director al spitalului respectiv. Sub perfuzie, fiul meu părea să-și recapete starea de echilibru, respira ritmic și răspundea la unele reflexe. Deși medicul de gardă a considerat că este În afară de pericol, În noaptea aceea am intuit că În jocul limitelor se ascunde un adversar criminal. În jurul orelor 1:30, deci 22 decembrie, ca urmare a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la Spitalul de Urgență, medicii l-au tratat ca fiind otrăvit, ca după aceea să fie trecut, În mod subit pe o variantă fabuloasă de proliferare a leucocitelor: cca. 600000/mmc. Sub perfuzie părea să-și recapete starea de echilibru, respira ritmic și răspundea la reflexe. Deși medicul de gardă a considerat că este În afară de pericol, am intuit, totuși că În jocul limitelor se ascunde un alt adversar. În jurul orei 1:30, deci 22 decembrie, ca urmare a unui telefon pretins
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
admirația cititoarelor și praful (colbul) metafizic al podețelor de lemn domnesc: ,,Noaptea-și duce umbră la Ciric pe jos/ Tot mai sunt prin Cucu străzi patriarhale/ Pe sub dealul Bucium tandru și spătos/ Fierbe-n vinuri scumpe hanul Trei Sarmale/ Liniștea respira fir domnesc de nalba/ Neștiuți se musca ochii pătimași/ Luna Încălțata cu păpuci de tablă/ Numără băbește ziduri vechi din Iași”... (Romanticii mei gâscani). Unde s-ar Încadra literar Alexandru Tăcu, și-a dat cu părerea prietenul său Aurel Ștefanachi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
două luni după revoluție. Există aici o tezaurizare de expresii, etichetări, denumiri „dum-dum” cu explozii demascatoare ce acuză timp. Dar aceasta este o observație care nu mai prezintă nici un pericol. Volumul nu mai este un „disident” amenințat cu confiscarea. Volumul respira În libertate, alături de noi, toți cei scăpați de sub obrocul unei interdicții agresive. I se poate pronostica o lungă perenitate, chiar dacă nu vede lumină tiparului imediat după revoluție. Sedimentează În versurile sale o istorie dramatică a unei ideologii Încercată pe existența
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
febră, se Îmbolnăvește de tinerețe, Isi regăsește vigoarea anilor tineri. Măcar o dată pe an profita de Întâlnirea cu sutele de creatori angrenați În concursul național de creație literară și plastică ,,Autori, copiii!”, pentru a se descătușa de prejudecată, pentru a respira aerul eliberării de canoanele și dogmele pe care trecerea anilor i le-a adâncit În ființă. ,,Autori, copiii!”: un concurs ce ne pune În contact - În lunile aprilie și mai - cu febră creativă a foarte tinerilor poeți, prozatori, dramaturgi, eseiști
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Junimea stăteau în cel mai mare contrast cu viața de toate zilele, erau o lume aparte, un vis al inteligenței libere înălțat deasupra trivialităților reale. Și așa de intensiv și așa de puternic lucra această atmosferă asupra celor ce o respirau, încât forma ea însăși o legătură între ei și-i armoniza pe toți pentru timpul cât dura, pe unii pentru toată viața lor. Cele mai disparate spirite s-au putut întâlni și s-au putut însufleți în acest contact: veselul
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
-mă-al iubirei poet iubit să fiu (II 5). Ca artist, se află deasupra urâțeniei vieții reale, nutrit cu iluzii poetice, după cum spune Cotta : Tu ești un om în viață condus de năluciri/ Și aerul din Olimp în Roma îl respiri (II 5). Noul insucces îl determină pe Ibis să se adreseze lui August căruia îi deconspiră sentimentele dintre Ovidiu și Iulia și de data aceasta el obține rezultatul dorit, căci suveranul bănuiește deja efectul versurilor asupra nepoatei sale : ea-i
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Fie !... a mea cenușă de-acum pe vânturi zboare,/ Rămân a mele versuri a Patriei odoare. El este încredințat că zilele îi sunt numărate și nu mai are scăpare : De-acum grăbita moarte oriunde mă așteaptă ; sunt un om fatal./ Respiri în a mea casă un aer infernal (IV 2). Dintre invitați, patricianul Barrus simulează intenția sinuciderii : Aș vrea să mor, o credeți ? Căci viața-mi pare seacă./ Puah ! Ghiftuit de toate, dezgustul mă îneacă (IV 4). Umbra morții stă de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai puțin pios, s-a lăsat înrâurit când de o doctrină filosofică sau de alta, când de propriile sale îndoieli (p. 36). Euripide rămâne analistul pasiunilor în chip exclusiv, pe când la Sofocle umanul se înfățișează întreg, în mărime naturală, deși respiră și ascunde inexplicabile complexități (p. 181). Ambele exegete par să treacă cu vederea calitățile ultimului mare autor tragic elin. Interesantă este confruntarea acestor opinii cu cele ale lui Aram Frenkian, profesor de limbi clasice la Universitatea din București. În Înțelesul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bună e patrimoniul întregii lumi.” Papa Clement al XIV-lea 267. „Cărțile sunt o lume substanțială, bună și pură, în jurul căreia, învăluite cu forța sângelui și a cărnii, pot să crească plăcerile și fericirea noastră.” William Wordsworth 268. „Nu respirăm decât aerul cărților și celor ce le-au scris le suntem datori pentru orice lucru.” William Hazlitt 269. „Experiența se poate compara cu textul, iar meditarea și cunoștințele cu comentariile lui. Multă gândire și multe cunoștințe cu puțină experiență seamănă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
pregătesc un sortiment de gamă joasă. Se pare că nu aparțineți clasei de mijloc." Și insolenta îi strecoară în buzunar cartea ei de vizită. Scăpând de mica pacoste, se pregătește să taie mulțimea înot, ca pe un val, pentru a respira în fine mai ușor, dar un magrebian care vinde șaluri se apropie de ea, lăsându-și clienții să scotocească în grămada multicoloră de pe taraba lui: "V-a stropit din plin cu parfumul ăla care miroase a pișat de pisică târfa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Prin urmare, citește. Când vin prieteni în vizită, soțul ei povestește frânturi din accidentul care o cufundase în stare comatoasă. Un medicament sau o bacterie nosocomială, uneori nu se știe bine, provocase proliferarea irațională a globulelor albe, împiedicând-o să respire. A fost pusă atunci pe respirație asistată. Aparatul a funcționat la început cu 80%, apoi cu 90% și la urmă, la 100%. Tehnic, nu se putea merge mai departe. Dacă plămânii nu-și reluau funcția, și asta, la un moment
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
povestirii. Opțiune care, nu exclude sub nici o formă, existența în subsidiar, a unor tipuri de analiză specifice hermeneuticii strucurale și relaționale. IDILA COPILĂRIEI CU LUMEA Din primele pagini care ne vorbesc despre copilăria sa, suntem introduși într-un mediu care respiră religiozitate și dreaptă-credință. Orașul natal este Poltava și este numit a fi „prea slăvitul oraș malorusian”, părinții sunt „evlavioși și ortodocși”, despre tată, Ioan, aflăm că era protopop al Poltavei, iar despre mamă, Irina, că avea să devină ulterior, monahie
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
starețul locului se așează pe iarba verde și, având în jurul său pe ceilalți călugări, începe să le povestească despre oameni cunoscuți, cărți citite sau lucruri aflate de la alți Părinți mai în vârstă. Imaginea este idilică, se desfășoară într-un tablou respirând liniște și ocrotire, mai mult există și o variantă a ei nocturnă. Aceste discuții, aflăm din text, „mult folositoare de suflet”, au loc și noaptea uneori, la lumina lunii, până la vremea slujbei de la miezul nopții. Sunt pauze descriptive, puternic nominalizate
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cultură. Cei care coordonează aceste instituții au și trebuie să aibă credința în deschideri de drumuri, cu pas sigur, fără ezitări, abisurile neînspăimântându-i, oboseala nu le încetinește ritmul și povara responsabilităților. De la ei se așteaptă cărările de creastă, unde se respiră aerul curat și înviorător. Instituțiile noastre culturale sunt repere ale comunității, ele vin în întâmpinarea oamenilor de azi, adesea debusolați de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Să credem că iubirea pentru educație și cunoaștere este secretul reușitei în cele mai multe cazuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
așteaptă să vadă și el lumina, să se bucure încă de viață, așa cum cineva s-ar trezi dintr-un somn lung și plin de vise la odihna ființei din prezent. Sub seducția acestei clipe, trecutul orașului se înviorează, prinde să respire odată cu oamenii demni de a-l privi în intimitatea lui, de a-l prețui cum se cuvine. Ar fi această clipă un fel de metafizică a odihnei, surprinsă în ipostaze umane, cu sentimente dintre cele mai adânci. Orașul și ochiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
planează în aerul acestui târg. Iașii mi se par mai exotici decât Honolulu sau La Jolla, California. Deși La Jolla, ultima mea rezidență din U.S.A., așezată sub muntele El Soledad și scăldată de apele clare și violente ale Oceanului Pacific, respira un aer mai tragic poate decât Țicăul Iașilor. Dar amplitudinea peisajului californian dilua parcă acest aer tragic, pe când dimensiunile diminutive ale târgului nostru, pierdut la marginile unor civilizații slave, hassidice și balcanice, amplifică până la paroxism și nebunie chemările artei. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]